Procedura insolvenţei

Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 deja amintit, art. 2 pct. 16, lit. b şi art. 2 pct. 27 din Legea nr. 297/2004 – legea pieţei de capital, ca norme de trimitere, noţiunea de „control” aşa cum este conturată de aceste norme, nu se aplică speţei, întrucât faptul că anumite persoane fizice sunt asociate ale debitoarei nu se circumscrie nici uneia dintre situaţiile avute în vedere de art. 2 pct. 27 din Legea nr. 297/2004.

Prin Decizia civilă nr. 646/A/07.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 62/05.03.2015, pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. 3825/108/2013/a5, cu următoarea motivare:

Prin sentinţa civilă antemanţionată s-a respins contestaţia  formulată de creditoarea SC T SRL împotriva hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Creditorilor debitoarei SC B.G.V. & R SRL, prin care  a fost aprobat planul de reorganizare şi s-a dispus plata din averea debitoarei SC BGV & R  SRL a onorariului practicianului în insolvenţă de 500 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data de 03 iulie 2014, creditorul TSRL a formulat contestaţie împotriva hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Creditorilor debitoarei SC BGV & R SRL  din 27.06.2014, solicitând constatarea nulităţii acestor hotărâri şi infirmarea planului de reorganizare.

În motivare s-a arătat că în cadrul şedinţei AGC din 27.06.2014, creditorii SC BGV & R  SRL au fost chemaţi să se pronunţe asupra planului de reorganizare a acestei debitoare. Aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat cu această ocazie, în opinia administratorului judiciar, 2 categorii au votat planul de reorganizare.

A arătat că a votat împotriva planului de reorganizare şi a cerut să se facă menţiune despre acest aspect în cadrul procesului verbal şi a solicitat administratorului judiciar să indice expres votul creditorilor care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul; că nici administratorul judiciar şi nici creditorii nu au respectat dispoziţiile legale imperative pentru votul eficient asupra planului, respectiv art. 15 art. 3 din Legea 85/2006 şi art. 100 alin. 5 din acelaşi act normativ; că atât creditori cât şi administratorul judiciar au ignorat aceste prevederi legale; că la pagina 10 din planul de reorganizare sunt indicaţi expressis verbis asociaţii debitoarei P.E.A. SPA, R.R. SRL, T. RE SRL, E SRL, R SRL, I.V. SRL, P SRL, T S.P.A. care sunt persoane juridice asociate a debitoarei, iar persoanele fizice T.A., T.E., R.M. sunt asociaţi ai acestor din urmă firme şi au condus activitatea debitoarei până la deschiderea procedurii. Din chiar planul de reorganizare propus rezultă că în caz de faliment s-ar realiza cel mult 1,5-2 milioane de euro, ceea ce presupune că după scăderea creanţelor bugetare, aprox. 250 euro, categoria de chirografari (un total de 12 milioane de euro) ar primi maxim 8% din creanţe. Or, conform planului, aceşti creditori ar primi 40% din creanţe şi, în aceste condiţii, văzând şi dispoziţiile art. 100 alt. 5, creditorii mai sus indicaţi nu puteau vota planul.

A susţinut că la vot nu s-a ţinut cont de conflictul de interese existent între aşa zişii creditori afiliaţi debitoarei şi restul masei credale, iar privitor la lucrările Adunării creditorilor în doctrină s-a arătat că hotărârea se poate adopta cu votul creditorilor reprezentând majoritatea valorică a creanţelor reprezentate în adunare, iar la formarea majorităţii nu se va ţine cont de voturile date în conflict de interese; că majoritatea formată a fost dată de o serie de aparenţi creditori în legătură de afiliere cu debitoarea, iar fără votul lor planul nu era aprobat; că din grupa chirografarilor 49,98% nu puteau vota, iar în aceste condiţii două grupe au votat contra planului de reorganizare; că este discutabil inclusiv votul grupei de salariaţi unde apare că a votat pentru plan B.R.E. SRL (97,75% din grupă) care în calitate de societate comercială nu avea ce căuta în grupa respectivă. Astfel, conform art. 3 pct. 10 din Legea 85/2006 „creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia”. Or, conform dispoziţiilor art. 10 din Codul muncii „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.

A mai afirmat că planul creează tratament diferenţiat pentru o parte din creditori şi este nerealist, conform dispoziţiilor art. 96 art. 2 din Legea 85/2006, conform celor indicate în planul de reorganizare la pag. 22, o parte dintre creditorii debitoarei vor fi preluaţi de către SC B.G. SRL împreună cu activele, fiind vorba de transferul următoarelor creanţe: T. Re SRL - 1.227.920,87 lei,  R. SRL - 4.756.362,91 lei,  E. SRL - 4.813.530,41 lei, iar aceştia, cu toate că sunt chirografari îşi conservă integral creanţa, pe când ceilalţi chirografari suferă o reducere a cuantumului cu care au fost înscrişi în tabel şi că aceşti creditori nelegali privilegiaţi sunt chiar asociaţi ai debitoarei. Cu toate că legea permite în principiu această operaţiune, conform art. 95 alt. 6 lit. c, transmiterea aşa cum are loc în concret a întregului patrimoniu al debitoarei către B.G. SRL constituie în realitate o devalizare a debitoarei.

Concluzionând, a apreciat că debitoarea ca urmare a aprobării planului va fi lipsită de toate bunurile sale, rămânând cu un drept de creanţă îndoielnic, aşa zisul terţ neoferind nici un fel de garanţie pentru plata efectivă a preţului.

Administratorul judiciar F.A. I.P.U.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestei contestaţii şi confirmarea planului de reorganizare depus de debitoare, motivat de faptul că votarea planului în cadrul şedinţei Adunării Generale a Creditorilor a fost făcută cu respectarea prevederilor Legii 85/2006, respectiv cu respectarea prevederilor art. 100 din lege, în cauză nefiind incidente prevederile art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006.

A susţinut în esenţă, că prevederile art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006 sunt interpretabile, în sensul că în practica judiciară este împărţită, existând două interpretări ale acestui text: o primă interpretare este aceea conform căreia acest articol este aplicabil doar societăţilor reglementate de legislaţia pieţei de capital, mai exact societăţilor pe acţiuni care se ocupă cu emiterea şi tranzacţionarea de instrumente financiare şi o a doua interpretare este aceea prin care se consideră că art. 100 alin. (5) se aplică oricăror societăţi, indiferent de natura acestora, iar referirea la legislaţia pieţei de capital se referă de fapt la o definiţie a controlului exercitat de şi în cadrul societăţilor. Art. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în mod imperativ şi limitativ, prin alin. (1) şi (2) arată că se poate constata că domeniul de aplicabilitate al acestei legi este unul limitat, restrictiv. Pentru a intra sub incidenţa acestei legislaţii, o societate trebuie să îndeplinească o condiţie esenţială: aceea de a desfăşura operaţiuni şi activităţi prevăzute de alin. (1) al art. 1, adică de a activa pe o piaţă de instrumente financiare. Debitoarea SC BGV & R SRL este o societate cu răspundere limitată, care nu acţionează pe nici o piaţă de instrumente financiare, nu emite şi nu tranzacţionează instrumente financiare. A considerat că interpretarea corectă în cazul de faţă este aceea conform căreia art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006 este aplicabil doar societăţilor reglementate de legislaţia pieţei de capital, mai exact societăţilor pe acţiuni care se ocupă cu emiterea şi tranzacţionarea de instrumente financiare.

Prin urmare, în cazul debitoarei SC BGV & R SRL nu sunt aplicabile prevederile art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006, deoarece societatea nu este sub incidenţa legislaţiei pieţei de capital.

Conform statutului societăţii cu răspundere limitată se poate observa că participarea la capitalul social este în aşa fel gândită şi structurată încât să se excludă din start orice formă de control al unui asociat, sub orice legislaţie. Coroborând prevederile Legii 297/2004 privitoare la control, relaţia societate-mamă şi o filială (sau o relaţie similară acesteia) cu modul în care este structurată participarea la capitalul social (şi implicit la luarea deciziilor) în societatea SC BGV & R  SRL, se constată că nici unul dintre asociaţi nu poate lua decizii de unul singur, mai exact nu poate exercita controlul asupra societăţii, în sensul legislaţiei pieţei de capital, astfel că este mai mult decât evident că în speţa de faţă nu există o încălcare a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006 privitoare la control.

Administratorul judiciar a precizat că la votarea planului de reorganizare privind pe debitoarea SC BGV & R SRL nu a existat nici un conflict de interese privind pe creditorii care au votat, iar contestatorul SC T SA face afirmaţii nedovedite şi fără a arăta în ce constă în acest conflict de interese, vorbind despre o majoritate formată din „aparenţi creditori” fără a indica în ce constă această aparenţă; că singura interdicţie de a vota existentă a fost respectată, respectiv categoria creditorilor care au calitatea de asociaţi şi care au un procent mai mare de 10% din capitalul social, ei neputând vota planul şi nu au participat la vot.

Referitor la creanţa creditorului BRE S.R.L., care a votat în grupa creanţelor salariate, a arătat că provine din creanţa salariată a d-nei MMM preluată prin contractul de cesiune de creanţă din 13.05.2013; că această creanţă nu a fost contestată în termenul legal şi nu mai poate avea loc nici o discuţie cu privire la aceasta, fiind înscrisă în tabelul definitiv.

În ceea ce priveşte susţinerile creditorului contestator privitor la transferul creanţelor creditorilor din ultima grupă a tabelului definitiv de creanţe către o altă societate, a învederat că nu sunt încălcate prevederile invocate de acest creditor, respectiv art. 96 alin. (2) din Legea 85/2006, articolul invocat făcând referire la tratamentul creanţelor din cadrul unei categorii distincte, cu alte cuvinte se instituie regula conform căreia nu trebuie să existe diferenţe de tratament între creditorii aceleiaşi grupe. Creditorii la care a făcut referire SC T SA nu sunt creditori chirografari, ci sunt creditori ce fac parte din grupa prevăzută de art. 123 pct. 9 lit. a) din Legea 85/2006 - creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic. Această grupă este una separată de cea a creditorilor chirografari, este ultima în ordine de preferinţă, nu primeşte nimic prin planul de reorganizare şi nici nu a putut vota cu privire la acest plan.

Mai mult, în grupa creditorilor chirografari există şi creditori care sunt asociaţi ai debitoarei şi a căror creanţă (chirografară) a fost redusă cu 60% la fel cum au fost reduse şi creanţele celorlalţi creditori chirografari. Prin planul de reorganizare, în caz de faliment se estimează că valoarea de vânzare a patrimoniului va fi undeva în jurul sumei de 1.000.000,00 Euro - 1.500.000,00 Euro. Prin realizarea tranzacţiei propuse de debitoare prin planul de reorganizare s-ar primi pentru patrimoniul acesteia o sumă estimată la 25.300.000,00 lei (aproximativ 5.623.000 Euro).

Debitoarea SC BGV & R SRL prin administratorul special I.E. a depus întâmpinare la contestaţia formulată de creditoarea SC T SA, prin care a solicitat respingerea contestaţiei împotriva Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor SC BGV & R  SRL  din data de 27.06.2014, prin care a fost aprobat planul de reorganizare a acestei societăţi, aducând în esenţă, aceleaşi argumente ca cele ale administratorului judiciar.

În raport cu contestaţia formulată de creditoarea SC T SRL, împotriva hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Creditorilor debitoarei SC BGV & R SRL,  judecătorul sindic a respins-o, reţinând că în baza procesului – verbal întocmit cu ocazia desfăşurării şedinţei Adunării Generale a Creditorilor din 27.06.2014, aflat la filele 2237-2244 dosar insolvenţă volumul 10, în Adunarea Generală a Creditorilor a fost votat şi acceptat planului de reorganizare propus de debitoarea SC BGV & R  SRL, administratorul judiciar centralizând voturile pe grupe şi constatând că două categorii au acceptat planul, o categorie nu a acceptat planul, categoria creanţelor defavorizate - celelalte categorii chirografare au acceptat planul.

În acest sens, s-a reţinut că planul de reorganizare a fost acceptat de categoria creanţelor izvorâte din raportul de muncă, fiind vorba de SC BRE SRL, deţinând 97,75% din grupă votează pentru admiterea planului de reorganizare.

Referitor la  creanţa creditorului BRE SRL., care a votat în grupa creanţelor salariate, această creanţă provine din creanţa salarială a d-nei MMM preluată prin contractul de cesiune de creanţă din 13.05.2013.

Categoria celorlalte creanţe chirografare a acceptat planul.

Referitor la cele invocate în susţinerea contestaţiei, de către creditorul SC T SA, că la votarea planului de reorganizare s-ar fi încălcat prevederile art. 100 alin. 5 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a reţinut că în acest articol nu se face referire ca acesta se aplică societăţilor ce funcţionează în baza legislaţiei pieţei de capital, ci se face referire la „controlul” între creditor şi debitor, reglementat de legislaţia pieţei de capital, această definiţie aplicându-se oricăror tipuri de societăţi comerciale.

Din prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, rezultă că creditorii nu pot vota planul de reorganizare, daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

1) creditorii controlează debitorul în sensul legislaţiei pieţei de capital şi

2) creditorii primesc prin plan mai mult decât în cazul falimentului.

Judecătorul sindic a precizat că la art. 2 pct. 16 lit. b) din Legea 297/2004 – legea pieţei de capital, este prezentată definiţia controlului: „control, care înseamnă relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială”. Definiţia controlului trimite aşadar la definiţia societăţii-mamă, la art.2 pct. 27 din acelaşi act, normativ  şi anume: „societate-mamă - persoană juridică, acţionar sau asociat al unei societăţi comerciale care se află în una din următoarele situaţii:

a) deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot la aceasta;

b) poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori alte persoane cu putere de decizie în societatea respectivă;

c) poate exercita o influenţă semnificativă asupra entităţii la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu entitatea respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entităţi;

d) este acţionar sau asociat al unei entităţi şi:

1. a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei în ultimele două exerciţii financiare, sau

2. controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot;

Judecătorul sindic a evidenţiat că, potrivit statutului societăţii cu răspundere limitată SC BGV & R SRL, structura asociativă a acestora se prezintă astfel: P.E.A. S.p.A. - 4,455% din capitalul social, R.R. S.R.L. - 9,9% din capitalul social, T.Re S.R.L. - 10,29% din capitalul social, E S.R.L. - 30% din capitalul social, R SRL - 30% din capitalul social, I.V. S.R.L. - 4,455% din capitalul social, P S.R.L. - 1% din capitalul social, T S.p.A. - 9,9% din capitalul social

În raport cu procentele deţinute, judecătorul sindic a constatat că participarea la capitalul social este în aşa fel gândită şi structurată încât să se excludă din start orice formă de control al unui asociat, sub orice legislaţie şi, coroborând prevederile Legii 297/2004 privitoare la control, relaţia societate-mamă şi o filială (sau o relaţie similară acesteia) cu modul în care este structurată participarea la capitalul social (şi implicit la luarea deciziilor) în societatea SC BGV & R  SRL, a constatat că nici unul dintre asociaţi nu poate lua decizii de unul singur, mai exact nu poate exercita controlul asupra societăţii, în sensul legislaţiei pieţei de capital, astfel că în speţa de faţă nu există o încălcare a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006 privitoare la control.

În plus, Judecătorul sindic a apreciat că, punctele b), c) şi d) nu sunt în mod evident aplicabile în situaţia de faţă, rămânând aplicabilă doar ipoteza de la lit. a) - deţinerea majorităţii drepturilor de vot (adică deţinerea majorităţii capitalului social al debitoarei), or se constată că,  niciunul dintre creditorii care au votat în favoarea planului nu deţine majoritatea capitalului social al debitoarei.

Aşa fiind, s-a apreciat că art. 100 alin. 5 din Legea 85/2006 nu a fost încălcat.

Cu privire la votarea planului de reorganizare privind pe debitoarea SC BGV & R SRL, s-a constatat că nu a existat nici un conflict de interese privind pe creditorii care au votat cu privire la acest plan, creditorul contestator SC T SA făcând simple afirmaţii fără a le dovedi în sensul art. 249 Noul Cod de Procedură Civilă.

Astfel, creditorul contestator, deşi a arătat că la votarea planului anumiţi creditori ai debitoarei s-ar fi aflat în conflict de interese, nu a arătat în ce constă acest conflict de interese, vorbind şi despre o majoritate formată din „aparenţi creditori” fără a indica în ce constă această aparenţă. Votul s-a dat pe baza tabelului definitiv al creanţelor, întocmit ca urmare a soluţionării tuturor contestaţiilor formulate împotriva înscrierii anumitor creditori la masa pasivă, astfel că se poate afirma că nu există nici o incertitudine cu privire la creditorii îndreptăţiţi să participe la procedură.

În situaţia în care creditorul SC T SA se referă la creditorii care nu ar avea voie să voteze planul, toţi creditorii care au votat aveau acest drept, în cauză neexistând interdicţia impusă de art. 100 alin. (5) din Lege 85/2006. În plus, în procesul verbal al adunării creditorilor şi cum se arată şi în planul de reorganizare, singura interdicţie de a vota existentă a fost respectată, este vorba de categoria creditorilor care au calitatea de asociaţi şi care au un procent mai mare de 10% din capitalul social, ei neputând vota planul şi care nu au participat la vot.

Creditorii aflaţi în această situaţie sunt: T Re S.R.L. - pentru suma 1.227.920,87 lei, R S.R.L. - pentru suma de 4.756.362,91 lei şi E S.R.L. - pentru suma de 4.813.530,41 lei.

În ceea ce priveşte susţinerile creditorului contestator privitor la transferul creanţelor creditorilor din ultima grupă a tabelului definitiv de creanţe către o altă societate, respectiv BG SRL, nu au fost încălcate prevederile invocate creditorul SC T SA, respectiv art. 96 alin. (2) din Legea 85/2006, care stipulează că: „planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa”. Cu alte cuvinte se instituie regula conform căreia nu trebuie să existe diferenţe de tratament între creditorii aceleiaşi grupe şi din conţinutul planului de reorganizare s-a reţinut că toate grupelor de creditorii au parte de un tratament egal, nediscriminatoriu.

Judecătorul sindic a evidenţiat că, creditorii la care face referire creditoarea SC T SA nu sunt creditori chirografari, ci sunt creditori ce fac parte din grupa prevăzută de art. 123 pct. 9 lit. a) din Legea 85/2006 - creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic.

 Această grupă este una separată de cea a creditorilor chirografari, este ultima în ordine de preferinţă, nu primeşte nimic prin planul de reorganizare şi nici nu a putut vota cu privire la acest plan, contestatoarea  este în eroare cu privire la aceşti creditori şi tratamentul aplicabil lor, în cazul de faţă neexistând nici o diferenţă de tratament în cadrul grupei creditorilor chirografari.

Mai mult, în grupa creditorilor chirografari există şi creditori care sunt asociaţi ai debitoarei şi a căror creanţă (chirografară) a fost redusă cu 60% la fel cum au fost reduse şi creanţele celorlalţi creditori chirografari.

Referitor la susţinerea că prin transferul patrimoniului societăţii către o altă societate ar avea loc o devalizare - o golire de conţinut a debitoarei, din planul de reorganizare filele 2178-2232 dosar insolvenţă volumul 10, s-a reţinut că, în caz de faliment se estimează că valoarea de vânzare a patrimoniului va fi în jurul sumei de 1.000.000,00 Euro - 1.500.000,00 Euro. Prin realizarea tranzacţiei propuse de debitoare plin planul de reorganizare s-ar primi pentru patrimoniul acesteia o sumă estimată la 25.300.000,00 lei (aproximativ 5.623.000 Euro). Pentru că, în cazul unei vânzări efectuate peste câţiva ani la un preţ mult inferior celui propus prin plan şi în condiţiile creşterii datoriei curente, s-a apreciat că creditorii chirografari (implicit creditorul contestator) vor primi o sumă mult inferioară, infimă, in comparaţie cu cea propusă a li se acorda prin plan.

În ceea ce priveşte oferirea unei garanţii pentru plata preţului de către dobânditorul bunurilor, în cazul vânzării patrimoniului în procedura falimentului, nu există certitudinea că va exista un  cumpărător care să ofere vreo garanţie cu privire la plata preţului, alta decât gajul general asupra averii sale, neplata preţului este un risc pe care şi-l asumă orice vânzător, condiţii în care a apreciat că creditorii nu vor fi prejudiciaţi, în cazul efectuării unei tranzacţii la un preţ mult peste cel care s-ar obţine în caz de faliment

Referitor la solicitarea contestatorului de a cere opinia unui alt practician în insolvenţă, privind posibilitatea de realizare a planului înainte de confirmarea lui, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. 1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a solicitat în acest sens, opinia C-AR M.L. IPURL Arad. La filele 158-160 dosar, acesta în opinia sa a apreciat la rubrica „concluzii” că, planul de reorganizare de organizare ar putea fi viabil, în măsura în care se încasează de către debitoare, preţul aferent transferului patrimonial către SC BG SRL şi încasări din rambursarea TVA, caz în care societatea va avea suficiente surse de finanţare pentru acoperirea creanţelor în cuantumul asumat, în caz contrar va intra în procedura falimentului.

În ceea ce priveşte onorariul practicianului în insolvenţă desemnat pentru exprimarea prezentei opinii cu privire la realizarea planului de reorganizare, în sumă de 1.500 lei, C-AR M.L. IPURL Arad a solicitat judecătorului sindic să dispună plata acestuia conform facturi nr. 64 din 03.12.2014, fila 161 dosar, din  dosar contestaţie. Reţinând disp. art. 4 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că onorariul practicianului în insolvenţă este vădit disproporţionat în raport cu activitatea desfăşurată pentru întocmirea opiniei, şi a apreciat că un onorariu de 500 lei justifică pe deplin munca efectiv realizată precum şi efortul depus de acest practician în insolvenţă. Astfel, din averea debitoarei va fi suportat onorariul practicianului în insolvenţă C-AR M.L. IPURL Arad în cuantum de 500 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta creditoarea SC T SA, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii contestaţiei sale şi pe cale de consecinţă, a constatării nulităţii hotărârilor adoptate de Adunarea Generală a Creditorilor a debitoarei Ia data de 27.06.2014, precum şi infirmarea Planului de reorganizare.

În motivarea apelului apelanta a preluat motivarea în fapt expusă şi prin contestaţie, subliniind motivarea sa cu privire la controlul societăţii, votul acordat de creditorii chirografari şi votul pentru grupa creanţelor salariale, precum şi situaţia garanţiilor, greşit apreciate de judecătorul sindic, în opinia sa.

Intimatul F.A I.P.U.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei BGV & R S.R.L., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestui apel şi menţinerea sentinţei apelate.

Administratorul judiciar arată că votarea planului în cadrul ședinței Adunării Generale a Creditorilor a fost făcută cu respectarea prevederilor Legii 85/2006 şi ar art. 100 din această lege, în cauză nefiind sunt incidente prevederile art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006; că apelantul și-a construit argumentația pe o opinie pur subiectivă, incompletă și nesusținută cu argumente juridice, oprindu-se cu argumentația la faptul că o parte dintre creditorii societății care au votat planul de reorganizare au și calitatea de asociați ai debitoarei, ceea ce, în interpretarea sa limitată, le interzice în mod automat să voteze un astfel de plan. Astfel, în mod voit, creditorul apelant nu urmărește întregul conținut al normei invocate, ignorând faptul că în textul de lege se face trimitere la legislația pieței de capital pentru a i se lămuri înțelesul „în sensul legislației pieței de capital”.

Mai arată că structura asociativă a debitoarei este în așa fel gândită și structurată încât să se excludă din start orice formă de control al unui asociat, sub orice legislație şi, coroborând prevederile Legii 297/2004 privitoare la control, relația societate-mamă și o filială (sau o relație similară acesteia) cu modul în care este structurată participarea la capitalul social (și implicit la luarea deciziilor) în societatea BGV & R S.R.L., se constata că nici unul dintre asociați nu poate lua decizii de unul singur, mai exact nu poate exercita controlul asupra societății, în sensul legislației pieței de capital, astfel că în speță, nu există o încălcare a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea 85/2006 privitoare la control.

Se mai arată că la votarea planului de reorganizare privind pe debitoarea nu a existat nici un conflict de interese privind pe creditorii care și-au exprimat votul cu privire la acest plan, apelanta nedovedind aceste susţineri..

Intimatul administrator judiciar consideră că planul îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut pentru a fi confirmat de către judecătorul sindic, prevăzând un tratament identic pentru toți creditorii din interiorul fiecărei categorii.

Mai arată că în condițiile falimentului este foarte probabil ca să treacă cel puțin un an sau chiar mai mulți până la valorificarea patrimoniului, iar în condițiile în care cheltuielile curente ale societății (taxe, impozite, paza, etc.) sunt de aproximativ 170.000 Euro/an, iar valoarea creanțelor în rang prioritar față de cea a creditorului contestator este de aproximativ 230.000 Euro, consideră că acceptarea tranzacției propuse de către debitoare prin planul de reorganizare este cea mai avantajoasă pentru creditori. În cazul unei vânzări efectuate peste câțiva ani la un preț mult inferior celui propus prin plan și în condițiile creșterii datoriei curente, estimează că creditorii chirografari (implicit creditorul contestator) vor primi o sumă mult inferioară, infimă, în comparație cu cea propusă a li se acorda prin plan. De altfel, prin acțiunile sale, apelantul T S.A. doar a amânat o soluție cu privire la planul de reorganizare cu mai bine de un an (planul a fost votat de creditori în data de 27.06.2014 și la data întocmirii prezentei nu este confirmat de judecătorul sindic), ceea ce face să crească cheltuielile din procedură afectându-se astfel șansele de a se primi de către creditori sume care să le îndestuleze creanțele.

În drept, invocă prevederile art. 205 și art. 206 din Noul Cod de procedură civilă, art. 2386 pct. 1 Codul civil, art. 94-101 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Debitoarea intimată SC BGV & R SRL prin administrator special IE, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de creditoarea T S.A. şi menţinerea acesteia ca temeinică şi legală. Cu cheltuieli de judecată.

Administratorul special arată că motivele de nelegalitate a sentinţei atacate, invocate de către apelantă, sunt neîntemeiate, lipsindu-le atât baza juridică, cât şi cea factuală.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de către apelantă şi a apărărilor intimaţilor, Curtea constată şi reţine următoarele:

Primul motiv de apel invocat de către creditoarea apelantă vizează pretinsa interdicţie de a vota planul de reorganizare de către o parte a creditorilor (chirografari) ai debitoarei, în considerarea relaţiei de „control” în sensul art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 în care s-ar afla aceştia cu debitoarea.

Textele de lege incidente au fost corect identificate de către judecătorul sindic (art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 deja amintit, art. 2 pct. 16, lit. b şi art. 2 pct. 27 din Legea nr. 297/2004 – legea pieţei de capital, ca norme de trimitere), făcându-se şi o corectă interpretare a lor.

Prin raportare la cele de mai sus (conţinutul acestor texte de lege a fost mai sus redat, astfel că nu va fi integral reluat), Curtea apreciază în acord cu judecătorul sindic că noţiunea de „control” aşa cum este conturată de aceste norme, nu se aplică speţei, întrucât faptul că anumite persoane fizice sunt asociate ale debitoarei nu se circumscrie nici uneia dintre situaţiile avute în vedere de art. 2 pct. 27 din Legea nr. 297/2004.

Deşi apelanta contestatoare nu identifică cu exactitate ipoteza în care starea de fapt respectivă se înscrie, sau în alţi termeni care dintre literele a, b, c sau d ale punctului 27 din art. 2 al Legii nr. 297/2004 este incident, expunerea de motive relevă faptul că are în vedere situaţia descrisă în cuprinsul literei a, respectiv deţinerea directă sau indirectă a drepturilor de vot.

Chiar dacă numiţii T.A., T.E. şi R.M. sunt asociaţi la persoanele juridice care deţin capitalul social al debitoarei, această situaţie nu poate considerată ca fiind cea avută în vedere de norma sus citată în contextul în care, în acord cu configuraţia capitalului social al debitoarei şi a prevederilor statutare, nici una dintre societăţi nu are asigurată deţinerea majorităţii dreptului de vot.

Apelanta contestatoare nu identifică nici în ce ar consta conflictul de interese în care s-ar afla creditorii debitoarei şi nici de ce apreciază că aceştia sunt „creditori aparenţi”, şi cu atât mai puţin aduce dovezi în acest sens, ceea ce conduce la concluzia că motivul de apel este nefondat.

Pe de altă parte, aşa cum arată chiar apelanta, planul de reorganizare prevede achitarea a 40% din creanţe, ceea ce faţă de cele 8 procente pe care le-ar asigura intrarea în faliment, reprezintă o situaţie favorabilă atât pentru creditoarele faţă de care aceasta îşi manifestă rezerva cu privire la dreptul de vot, dar şi pentru ea însăşi, astfel încât interesul acesteia apare a fi asigurat tocmai prin votarea planului.

Cât priveşte cerinţa de a fi asigurat acelaşi tratament pentru toate categoriile de creanţe, fapt care, în opinia apelantei, nu este realizat în considerarea aspectului că unele creanţe (cele ale societăţilor SC T SRL, SC R SRL şi SC E SRL) urmează să fie preluate de către SC BG SRL, Curtea apreciază că motivul de apel nu este fondat dat fiind că exigenţa pe care art. 96 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 o stabileşte, vizează egalitatea de tratament pe care debitoarea trebuie să o asigure tuturor creditorilor când vine vorba despre plata creanţelor din fondurile sale, ori preluarea unei părţi a creanţelor de către o altă entitate nu este de natură să îi defavorizeze pe ceilalţi creditori care, dimpotrivă vor avea o situaţie mai favorabilă în vederea încasării propriilor drepturi. 

În consecinţă, faţă de considerentele mai sus dezvoltate, Curtea a respins apelul formulat de către apelanta reclamantă creditoarea SC T SA împotriva sentinţei civile nr. 62/05.03.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3825/108/2013/a5, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare