Procedura insolvenţei

Potrivit prevederilor art. 105 din Legea nr. 85/2006, alin. 1 „Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.” Aceste prevederi sunt de strictă interpretare şi nu se pot extrapola dorinţei unor creditori care doresc accelerarea plăţilor în cadrul procedurii, în condiţiile în care planul de reorganizare este respectat întocmai.

Prin Decizia civilă nr. 958/22.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 685/22.06.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6050/108/2013, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă apelată judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea formulată de creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad pentru deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC Q.M. SRL, Filiala Arad, reprezentată prin administratorul special C.V.R. în contradictoriu cu administratorul judiciar CTR Filiala Timiş (fostă C.I.T. Filiala Timiş), fără cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin încheierea civilă nr. 444/CC pronunţată la data de 01 iulie 2013, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarei SC Q.M. SRL, Filiala Arad, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu pe CITR Filiala Timiş (fosta C.I.T. Filiala Timiş SPRL).

S-a mai constatat că prin sentinţa civilă nr. 3355 pronunţată în dosar nr. 6050/108/2013 la data de 2 decembrie 2013, a fost confirmat planul de reorganizare al societăţii debitoare SC Q.M. SRL Filiala Arad, aprobat de Adunarea Creditorilor şi s-a dispus aplicarea acestuia.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2015 creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad a solicitat deschiderea procedurii falimentului, dat fiind faptul că nu i s-au achitat creanţele născute în perioada de observaţie, fără să menţioneze în nici un fel ce demersuri a făcut pentru a obţine plata acestora şi fără să critice modalitatea de efectuare a plăţilor potrivit Planului de reorganizare aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.

S-a menţionat că, potrivit prevederilor art. 105 din Legea nr. 85/2006, se impune deschiderea procedurii insolvenţei, potrivit prevederilor art. 107, deoarece continuarea activităţii debitoarei aduce pierderi averii sale.

Judecătorul sindic a constatat că datoriile la care se referă creditoarea datează, s-au născut, în perioada de observaţie, anterior aprobării planului de reorganizare, iar creanţa acestei debitoare a fost inclusă la plată potrivit planului de reorganizare dar cu suma înscrisă în tabelul definitiv de creanţe, sumă care s-a născut înainte de intrarea debitoarei în procedura de insolvenţă şi în care nu intră datoriile din perioada de observaţie.

Potrivit prevederilor art. 105 din Legea nr. 85/2006, alin. 1 „Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.”

Aşa cum se poate observa din toate documentele dosarului privind insolvenţa debitoarei SC Q.M. SRL Filiala Arad, prima variantă prevăzută de articolul legii insolvenţei mai sus citat, nu este îndeplinită, deoarece debitoarea s-a conformat planului în mod cât se poate de exact.

A doua variantă prevăzută de lege este aceea în care desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii debitoarei, dar, cu privire la creanţa neachitată reclamată de creditoarea D.G.R.F.P. Timişoara - AJFP Arad, se constată că aceasta nu a fost generată de continuarea activităţii în procedura reorganizării, ci s-a născut în perioada de observaţie, înainte de începerea reorganizării.

De asemenea, potrivit ultimelor documente, rapoarte de încasări şi plăţi depuse la dosar de către administratorul special şi de către cel judiciar, judecătorul sindic a constatat că valoarea creanţei acestei creditoare născută în perioada de observaţie s-a diminuat considerabil prin plăţile efectuate deja şi a extraselor de cont, plăţile efectuate regăsindu-se şi în propunerea de prelungire a planului.

Totodată, judecătorul sindic a constatat că faţă de creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad a fost achitată suma de 144.834 lei în primele 6 trimestre din plan şi  va fi plătită, potrivit planului de reorganizare propus în anul 2, sem. II, anul 3 total şi anul 4 total, astfel încât întreaga sumă datorată potrivit planului va fi achitată .

De asemenea, judecătorul sindic  a constatat că potrivit înscrisului „plăţi finanţe conform plan reorganizare” de la fila 3032 dosar, la data de 06.11.2014 a fost achitată din creanţa datorată către AJFP Arad, suma de 19.169 lei.

Din înscrisul de la fila 3050-3053, s-a constatat că reies alte astfel de plăţi efectuate potrivit planului de reorganizare aprobat de către creditori.

În şedinţa publică din data de 22 iunie 2015, reprezentanta administratorului special a depus la dosar dovada efectuării unor plăţi cu arătarea expresă a faptului că intenţionează achitarea creanţei, iar reprezentanta administratorului judiciar a depus la dosar procesul verbal de licitaţie încheiat la data de 12.06.2015 şi a arătat că debitoarea a efectuat plăţi şi că se află într-o procedură de valorificare active, iar creditorul nu a ţinut cont de efectuarea acestor plăţi.

Judecătorul sindic a constatat că afirmaţiile făcute în scris şi în şedinţele publice de până la această dată au susţenabilitate, deoarece a fost aprobată vânzarea de active excedentare, potrivit Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 19.05.2015 şi, pe parcursul unei singure luni, au fost efectuate majoritatea vânzărilor astfel aprobate, încasate preţurile vânzărilor, sumele astfel încasate fiind destinate plăţilor către creditoarea  DGRFP Timişoara - AJFP Arad.

De asemenea, din toată activitatea desfăşurată, a rezultat preocuparea administratorului special, a celui judiciar, de creştere a cifrei de afaceri care s-a şi produs, de altfel, chiar în condiţiile în care este de notorietate că starea de insolvenţă are un impact negativ asupra afacerilor debitorilor aflaţi într-o astfel de procedură.

Astfel, s-a constatat că în cursul lunii octombrie a anului 2014 debitoarea a preluat oficial şi serviciile de after sales pentru marca S, ceea ce, în anul 2015 a avut un impact pozitiv în activitatea societăţii.

De asemenea, s-a reţinut că a fost aprobat de către Adunarea Creditorilor vânzarea la licitaţie a unor active excedentare în valoare totala de 316.177,51 Euro valoare fără TVA, motiv pentru care estimează că în urma acestei licitaţii să obţină lichidităţile necesare achitării a doua credite în valoare totală de aproximativ 210.000 euro, din care să rămână cu un disponibil în sumă de aproximativ 300.000 lei.

S-a mai reţinut că în prezent, se poartă negocieri în vederea demarării activităţii de second hand care ar creşte semnificativ profitabilitatea cu atât mai mult cu cât în prezent în România, conform datelor oficiale, la o maşină nouă vândută se vând 4 autovehicule second hand.

S-a mai arătat faptul că toate veniturile generate au fost folosite pentru activităţile curente, iar în prezent nu are costuri extra.

S-a menţionat că într-adevăr au existat unele întârzieri la plata creanţelor născute în procedură, astfel cum a recunoscut administratorul special, dar aceste întârzieri nu au dus în nici un caz la pierderi în averea debitoarei, dimpotrivă, datoriile s-au diminuat considerabil, prin urmare nici din acest punct de vedere nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului.

Judecătorul sindic, analizând şi oportunitatea unei astfel de măsuri, a constatat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.”

Extrapolând, judecătorul sindic a apreciat că scopul procedurii nu poate consta în nici un caz în accelerarea încasării datoriilor cu preţul ieşirii debitorului din circuitul economic, dimpotrivă, este de preferat ca debitoarea să rămână în fiinţă la finalul procedurii, să asigure locuri de muncă pentru angajaţii săi, mulţi dintre aceştia susţinând din veniturile lor şi traiul membrilor de familie, precum şi desfăşurarea în viitor a unei activităţi generatoare de venituri în bugetul statului.

Pe de altă parte, aşa cum se poate observa, scopul legii se referă la acoperirea pasivului debitorului, ceea ce, faţă de cele mai sus reţinute, este posibil, ba din cifrele prezentate rezultă că ar urma să se obţină chiar un excedent financiar din activităţile specifice insolvenţei derulate şi prevăzute a se derula în viitor, inclusiv plata datoriilor creditorilor bancari, în totalitate, datorii care potrivit contractelor ar fi depăşit durata reorganizării efective.

Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a constatat că nici creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad nu are interes să se deschidă procedura falimentului tocmai datorită faptului că încasările într-o astfel de procedură s-ar diminua considerabil (potrivit practicii, fondurile obţinute într-o astfel de procedură sunt de cca 40% din valoarea reală), astfel că, datorită gradului de ipotecă mai mic al băncilor este posibil să nu îşi mai poată acoperi întreaga creanţă şi nici sumele care ar intra în bugetul statului ulterior finalizării reorganizării nu ar mai intra în bugetul de stat.

Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 105, alin. 1 şi nici cele ale art. 107, alin. 1 paragraful C, astfel că a respinge cererea de deschidere a procedurii falimentului debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a declarat recurs, creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad care a fost recalificat ca şi apel, prin încheierea de Şedinţă din data de 22 octombrie 2015, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii apelate, cu consecinţa intrării societăţii debitoare în faliment.

În motivarea apelului, creditoarea apelantă arată că prin hotărârea atacată, judecătorul sindic în mod nejustificat a reţinut că „Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2015, creditoarea DGRFP Timişoara - AJFP Arad a solicitat deschiderea procedurii falimentului, motivat de faptul că nu i s-au achitat creanţele născute în perioada de observaţie, fără să menţioneze în nici un fel ce demersuri a făcut pentru a obţine plata acestora şi fără să critice modalitatea de efectuare a plăţilor potrivit Planului de reorganizare aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.”, în condiţiile în care însăşi legea dispune imperativ prin prevederile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 „creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment.

De asemenea, creditoarea apelantă învederează instanţei faptul că prima instanţa în mod eronat a arătat că „datoriile la care se referă creditoarea datează, s-au născut, în perioada de observaţie, anterior aprobării planului de reorganizare..", deoarece începând cu data de 01.07.2013 şi până în data de 09.03.2015, în toată această perioadă, societatea debitoare a acumulat debite curente în sumă de 1.958.803 lei.

Apelanta creditoarea mai arată că prin sentinţa apelată pronunţată judecătorul sindic în mod greşit a indus ideea că prevederile art. 105 din Legea nr. 85/2006 impun îndeplinirea cumulativ a două condiţii pentru ca judecătorul sindic să poată aproba intrarea în faliment, dar din lecturarea acestor dispoziţii este evident faptul că este suficient să fie îndeplinită doar una din cele două situaţii, fiind în prezenţa unei conjuncţii disjunctive:

Astfel, art. 105 din Legea nr. 85/2006 prevede că „Dacă debitorul nu se conformează pianului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment în condiţiile art. 107 şi următoarele."

Or, Art. 107 din acelaşi act normativ menţionează: „Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94 sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat."

În concluzie, apelanta creditoare susţine că debitoarea a acumulat datorii în sensul debitelor curente în sumă de 1.958.803 lei care nu au fost achitate potrivit termenului legal, ceea ce aduce pierderi averii sale.

În drept, creditoarea apelantă a invocat art. 2, art. 105 şi art. 107 din Legea 85/2006, art.304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.

Debitoarea intimată SC Q.M. SRL, Filiala Arad a depus întâmpinare la data de 23 septembrie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii sale de intrare în faliment ca neîntemeiată.

În opinia debitoarei intimate, în mod corect, prima instanţa analizând cererea creditoarei si apărările sale a dispus respingerea cererii privind deschiderea procedurii falimentului fata de societatea debitoare.

S-a arătat că prin încheierea civilă nr. 444/C din 01.07.2013 Tribunalul Arad a dispus deschiderea procedurii generale a insolentei faţă de SC Q.M. SRL Filiala Arad, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu CITR (fosta CI T Filiala Timiş), iar prin sentinţa civila nr. 3355/02.12.2013, a fost confirmat planul de reorganizare al societăţii debitoare, aprobat de Adunarea creditorilor si s-a dispus aplicarea acestuia.

De asemenea, debitoarea intimată a apreciat că în mod just, prima instanţa a constatat că datoriile la care face referire creditoarea apelantă s-au născut în perioada de reorganizare, anterior aprobării planului de reorganizare, iar creanţa acesteia a fost introdusă la plată potrivit Planului de reorganizare dar cu suma înscrisă în tabelul definitiv de creanţe, sumă care s-a născut înainte de intrarea debitoarei în procedura de insolentă şi în care nu intrau datoriile din perioada de observaţie.

S-a mai arătat că cererea creditoarei apelante Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad se întemeiază pe cea de-a doua ipoteză prevăzută de dispoziţiile art. 105 din legea 85/2006, respectiv, aceea în care desfăşurarea activităţii debitorului aduce pierderi averii sale, cerere, care în opinia reclamantei intimate, este neîntemeiată, având în vedere faptul ca debitoarea şi-a respectat planul de reorganizare care a fost votat de către comitetul creditorilor şi confirmat de către judecătorul sindic.

Debitoarea intimată învederează faptul că judecătorului sindic i-a confirmat îndeplinirea măsurilor dispuse prin planul de reorganizare, cu stricteţe, motiv pentru care situaţia sa de la data intrării în insolenţă şi în timpul perioadei de reorganizare nu s-a înrăutăţit, ci din contră, s-a înregistrat o creştere economică în cifra de afaceri şi o vădită îmbunătăţire în rentabilitatea acesteia.

S-a arătat că aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic, din documentele existente la dosarul cauzei privind insolenta debitoarei SC Q.M. SRL Filiala Arad, prima varianta prevăzută de art. 105, nu este îndeplinita, întrucât debitoarea s-a conformat planului de reorganizare.

Cu privire la a doua variantă prevăzută de art. 105 alin. 1 din Legea 85/2006, în care desfăşurarea activităţii aduce pierderi debitoarei, raportat la cererea creditoarei apelante, în opinia debitoarei intimate, de asemenea, aceasta este neîntemeiată,având în vedere faptul ca debitoarea s-a conformat întocmai masurilor dispuse prin planul de reorganizare înregistrându-se o creştere economică în cifra de afaceri şi o vădită îmbunătăţire a rentabilităţii acesteia.

În opinia debitoarei intimate, pierderile din averea sa pot fi cauzate de o alegere inadecvată a politicii economico-financiare managerial stabilite prin planul de reorganizare, dar şi de anumiţi factori externi care pot interveni pe parcursul perioadei de reorganizare, însă aceste aspecte nu pot fi reţinute în cazul său, cât timp nu au fost înregistrate pierderi în averea debitoarei.

Astfel, s-a susţinut că potrivit ultimelor rapoarte de încasări şi plăţi depuse la dosarul cauzei de către administratorul special şi de către cel judiciar, în opinia intimatei debitoare, judecătorul sindic în mod corect, a constatat faptul că valoarea creanţei creditoarei apelante  Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad născută în perioada de observaţie s-a diminuat considerabil prin plăţile parţiale efectuate deja de către societatea debitoare, plăţile efectuate regăsindu-se în propunerea de prelungire a planului.

De asemenea, judecătorul sindic a mai reţinut şi faptul că faţă de creditoare apelanta DGRFP Timişoara - AJFP Arad a fost achitată suma de 210.058 lei în primele 6 trimestre din plan, iar sumele rămase vor fi achitate potrivit planului de reorganizare propus în anul 2, semestru II, anul 3 total şi anul 4 total, astfel încât întreaga sumă datorată să fie achitată conform planului.

S-a menţionat faptul că judecătorul sindic a mai reţinut că potrivit înscrisului „plăţi finanțe conform plan reorganizare" a rezultat că la data de 06.11.2014 a fost achitată suma de 19.169 lei din creanţa datorată către creditoarea apelantă,  iar la filele 3050-3053 din dosar se regăsesc alte înscrisuri din care rezultă plăţile efectuate potrivit planului de reorganizare aprobat de creditori.

În atare situație, în opinia debitoarei intimate, recursul creditoarei este neîntemeiat, întrucât la dosarul cauzei există înscrisuri care atestă faptul că debitoarea se află într-o procedură de valorificare active, dar şi faptul că a efectuat plăţi către creditoare apelantă, plaţi de care, însă aceasta nu a ţinut cont.

Debitoarea intimată învederează instanţei faptul că la data de 12.08.2015 a avut loc Adunarea Creditorilor, dată la care creditorii prezenţi, cu excepţia creditoarei apelante DGRFP Timişoara - AJFP Arad şi au aprobat prelungirea planului de reorganizare cu încă 1 an, tocmai pentru a-i permite efectuarea tuturor plaţilor inclusiv cele către apelantă.

Debitoarea intimată susţine că prin planul de reorganizare atât cel iniţial votat şi confirmat, dar şi prin cel care se solicită prelungirea, şi-a asumat integral obligaţiile şi nu a solicitat diminuarea plăţilor, dând dovadă de bună credinţă.

De asemenea, debitoarea intimată a învederat instanţei că se continuă negocierile în vederea demarării activităţii de second hand care, așa cum a reţinut şi judecătorul sindic, ar creşte profitabilitatea societăţii; că toate veniturile generate au fost folosite pentru activităţile curente, iar în prezent nu are costuri extra; iar din analiza financiară semestrială după intrarea în insolvență rezultă, în mod cert, creşteri semnificative a cifrei de afaceri şi rentabilităţii de la semestru la semestru motiv pentru care debitoarea a apreciat ca recursul creditoarei este neîntemeiat.

În drept, debitoarea intimată a invocat art. 205-208 din Noul Cod de procedură civilă şi Legea nr. 85/2006.

Practicianul în insolvenţă, CITR Filiala Timiş SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC Q.M. SRL Filiala Arad a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de creditoarea bugetară DGRFP Timişoara - AJFP Arad ca fiind netemeinic şi nelegal şi, pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În opinia practicianului în insolvenţă calea corectă de atac  ce trebuie exercitată în cauză este apelul şi nu recursul, potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

S-a arătat că în esenţă, în motivarea recursului, creditoarea apelantă  a susţinut că în perioada de observaţie, societatea debitoare a acumulat datorii în cuantum de 1.958.803 lei la bugetul statului, care nu au fost achitate, fapt care aduce pierderi averii sale, invocând în drept prevederile art. 64 alin. 6), art. 105 şi art. 107 lit. A pct.c) din Legea nr. 85/2006.

Raportat la susţinerile recurentei, practicianul în insolvenţă învederează instanţei următoarele:

Cu privire la debitul de 1.958.803 lei, creditoare apelantă nu a arătat modalitatea de calcul a sumei respective, respectiv nu a menţionat cât din creanţa respectivă este născută anterior deschiderii procedurii, cât este născută în perioada de observaţie şi cât este născută din reorganizare, limitându-se a anexa doar o fişă sintetică totală. În opinia practicianului în insolvenţă, această distincţie este foarte importantă din punctul său de vedere, întrucât odată cu confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic datoriile acumulate de societatea debitoare anterior deschiderii procedurii insolvenţei au fost eşalonate pe parcursul celor 3 ani de reorganizare, inclusiv cele la bugetul statului, prin urmare au devenit nescadente, iar cele din observaţie au fost prevăzute a fi achitate în primul trimestru de reorganizare. Mai mult decât atât, analizând fişă sintetică totală la care a făcut referire mai sus şi care a fost anexată de creditoare la cererea de deschidere a falimentului, se poate observa nu numai faptul că suma pretinsă în cuantum de 1.958.803 lei include şi creanţa istorică eşalonată prin plan, ci şi faptul că în realitate datoria este mai mică, întrucât suma de 99.929 este în curs de decontare.

În aceeaşi ordinei de idei, practicianul în insolvenţă precizează că apelanta creditoare a votat planul reorganizare, prin urmare a fost de acord cu eşalonarea datoriilor prin plan.

Totodată, s-a arătat că rapoartele financiare întocmite în baza art. 106 din Legea nr. 85/2006 au fost puse în discuţia creditorilor, ocazie cu care creditoarea apelantă nu a pus în discuţie sau solicitat falimentul debitoarei.

De asemenea, practicianul în insolvenţă precizează că, potrivit informaţiilor primite de la debitoare, de la momentul deschiderii procedurii şi până în prezent a fost achitată la bugetul statului suma de 1.182.971 lei.

Practicianul în insolvenţă arătă că în data de 12.08.2015 a avut loc Adunarea creditorilor, în temeiul art. 95, alin. 4) coroborat cu art. 99, alin. 2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, pentru a supune la vot extinderea perioadei de reorganizare, tocmai pentru achitarea în integralitate a creditorilor curenţi. Or, Adunarea creditorilor debitoarei Q.M. S.R.L. Filiala Arad, cu un procent de 72,87% din creditorii aflaţi sold la data ţinerii respectivei şedinţe (adică mai mult de două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată) a hotărât să aprobe prelungirea planului de reorganizare a societăţii debitoare.

Cu privire la temeiul de drept invocat, practicianul în insolvenţă învederează faptul că recurenta a invocat în mod greşit prevederile art. 107, alin. 1), paragraful A, lit. c), întrucât, în speţă, debitoarea a propus în termen legal un plan de reorganizare, plan confirmat de către judecătorul sindic în data de 02.12.2013.

 Analizând în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi urm. C. pr. civ. apelul formulat de către creditoare, Curtea reţine că acesta este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Creditoarea apelantă DGRFP Timişoara - AJFP Arad a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 105 şi 107 din Legea 85/2006, deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoare motivat pe cea de-a doua ipoteză prevăzută de dispoziţiile art. 105 din legea 85/2006, respectiv, aceea că în desfăşurarea activităţii debitorul aduce pierderi averii sale şi că nu i s-au achitat creanţele născute in perioada de reorganizare, fără a critica modalitatea de efectuare a plaţilor potrivit Planului de reorganizare aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.

Curtea constată că dispoziţiile art. 107 invocate de către apelantă se referă la intrarea în faliment atunci când nu s-a propus un plan de reorganizare în condiţiile prevăzute al art. 94 din lege, sau când acesta  a fost propus dar nu a fost acceptat şi confirmat, însă în speţă debitoarea se află în reorganizare judiciară, ca urmare a confirmării planului propus de debitoare, conform sentinţei civile nr. 3355/02.12.2013, astfel că votându-se planul de reorganizare, creditorii debitoarei inclusiv apelanta au fost de acord cu eşalonarea datoriilor societăţii aflată în procedură.

Curtea mai constată că în data de 12.08.2015 a avut loc Adunarea creditorilor debitoarei în temeiul art. 95 alin. 4 coroborat cu art. 99 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, pentru a se supune la vot extinderea perioadei de reorganizare, tocmai pentru achitarea în totalitate a creanţelor, ocazie cu care, cu un procent de 72,87 % din creditorii aflaţi în sold au aprobat prelungirea planului de reorganizare al debitoarei, conform p-v al Adunării Generale a creditorilor debitoarei din data de 12.08.2015, aflat la filele 19-21 dosar apel.

Apelanta susţine că în perioada de observaţie, debitoarea a acumulat datorii în cuantum de 1.958.803 lei la bugetul statului, care nu au fost achitate, fapt ce aduce pierderi averii sale, însă creditoarea nu arată cât din această creanţă este născută anterior deschiderii procedurii, cât este născută în perioada de observaţie şi cât este născută în perioada de reorganizare.

Curtea mai constată ca debitoarea şi-a respectat planul de reorganizare care a fost votat de către comitetul creditorilor şi confirmat de către judecătorul sindic, iar intrarea în faliment a societăţii debitoare în condiţiile invocate de apelantă nu-i profită apelantei, întrucât în faliment va recupera mai puţin din creanţa sa decât conform planului de reorganizare confirmat şi extins.

Pentru considerentele expuse, în speţă, nu sunt incidentele motivele de schimbare a hotărârii apelate invocate de către apelantă, astfel că în baza disp. art. 466 şi  urm. C. pr. civ., apelul declarat fiind respins, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare