Constatare nulitate titlu de proprietate

Prin cererea înregistrată sub nr. 24380/245/2011 la Judecătoria Iaşi, reclamanţii N.I. şi N.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii B.E., COMISIA JUDEŢEANĂ IAŞI DE APLICARE A LEGII 18/1991 şi COMISIA COMUNALĂ D. DE APLICARE A LEGII 18/1991 ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtei persoană fizică, cu privire la suprafaţa de 369 mp teren, sola 1, parcela 39/1, din intravilanul comunei D.

Au mai solicitat reclamanţii ca pârâta B.E. să fie obligată a le lăsa în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 369 mp anterior individualizată.

În motivare, reclamanţii au precizat că autorului N.G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 9500 mp teren pe raza comunei D., fiind emis titlul de proprietate, o parte din teren, împreună cu locuinţa, fiindu-se vândută lor, reclamanţilor.

Au mai menţionat că în mod nelegal pârâtei B.E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 5000 mp teren, în condiţiile în care nici aceasta şi nici rudele ei nu au deţinut teren pe raza comunei D.

Reclamanţii au menţionat că în cadrul acţiunii în grăniţuire pe care au formulat-o, în prezent suspendată în recurs de Tribunalul Iaşi, a fost efectuată o expertiză topocadastrală, constatându-se că o parte din suprafaţa reconstituită pârâtei se suprapune peste terenul reconstituit autorului lor şi cumpărat ulterior de către aceştia.

Au depus înscrisuri şi au solicitat administrarea probelor cu interogatoriul pârâtei B.E., pe care însă nu l-au prezentat în instanţă, şi cu expertiză topocadastrală.

Ceilalţi pârâţi nu au formulat întâmpinare.

La solicitarea instanţei au fost înaintate documentaţiile care au stat la baza emiterii titlului contestat de către Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi de OCPI Iaşi.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pe numele N.G. a fost eliberat titlul de proprietate, pentru o suprafaţă de 2 ha şi 4500 mp teren situat pe raza comunei D., jud. Iaşi.

N.G. i-a vândut fiului acestuia, N.I. şi soţiei acestuia N.E., reclamanţi în prezenta cauză, cu rezerva uzufructului viager, o casă cu anexe, precum şi suprafaţa de teren curţi – construcţii de 1200 mp din P 1(40), suprafaţa de teren arabil de 3339,43 mp din P2 (40/1/1) şi suprafaţa de teren vii de 1547,14 mp din P 3 (40/1/2) din sector cadastral 1, nr. cadastral 110, situate în intravilanul satului D., jud. Iaşi.

S-a mai menţionat că terenul a intrat în proprietatea vânzătorilor prin reconstituirea dreptului de proprietate, în baza titlul de proprietate.

În baza cererii formulate la 26.02.1991, pârâtei B.E. i s-a atribuit în proprietate o suprafaţă de 0,50 ha teren, fiind eliberat titlul de proprietate care atestă reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5000 mp teren pe raza comunei D.

Prin expertiza topocadastrală efectuată în cauză s-a constatat că, în registrul agricol din perioada 1959-1962, care a stat la baza reconstituirilor conform Lg. 18/1991, la fila cu nr. casei 20B, N.G., autorul reclamantului N.I., figurează în vatra satului, în locul denumit popular „Grădină”, cu 35 ari (3500 mp), restul terenului fiind pe alte amplasamente care nu au legătură cu zona. Terenul avut în proprietate anterior colectivizării figura la rolul agricol din perioada 1959-1962, fiind în suprafaţă de 3,85 ha, dintre care 3,50 ha în extravilan şi 0,35 ha în intravilan, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pentru 4,45 ha teren, cu 0,60 ha mai mult decât era înscris în perioada 1959-1962 în registrul agricol.

S-a mai menţionat de către expert că faţă de suprafaţa din intravilan înscrisă în titlul de proprietate, suprafaţa măsurată şi deţinută efectiv de reclamanţi este mai mică cu 369 mp.

A fost identificată cu schiţe şi vecinătăţi suprafaţa de 369 mp din intravilanul satului D., jud. Iaşi, T1, P39/1, aceasta fiind cuprinsă în titlul de proprietate eliberat pe numele B.E.

De asemenea, s-a constata, în raportul de expertiză că suprafaţa de 368 mp care reprezintă diferenţa dintre suprafaţa din intravilan înscrisă în titlul de proprietate şi suprafaţa deţinută efectiv de reclamaţi, nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Se constată, aşadar, pe de o parte, că autorul reclamanţilor i s-a reconstituit dreptul de proprietate în intravilan pentru o suprafaţă de 0,95 ha deşi în registrul agricol figura doar cu 0,35 ha, iar pe de altă parte, reclamanţii nu au făcut dovada că suprafaţa de 369 mp pe care o revendică, ar fi reprezentat vechiul amplasament al autorului acestora, înscris în registrul agricol.

Totodată, se constată că aceştia şi-au justificat îndreptăţirea asupra terenului de 369 mp prin faptul că ar fi aparţinut autorului (fapt nedovedit) şi că le-ar fi fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat, susţinerile acestora fiind infirmate de raportul de expertiză, în care se concluzionează că această suprafaţă nu face obiectul respectivului act.

Prin urmare, faţă de situaţia reţinută, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată, reclamanţii nedovedindu-şi îndreptăţirea asupra terenului în suprafaţă de 369 mp pentru care solicită constatarea nulităţii titlului emis pârâtei B.E. şi revendicarea acestuia.

Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare