Circumstanţa agravantă referitoare la săvârşirea faptei în timpul nopţii

Prin decizia nr. 743/5.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 5885/193/2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul IBG împotriva sentinţei penale nr. 3547 din data de 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Botoşani.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din.

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3547 din data de 19 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 5885/193/2014, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul IBG, în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. şi ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin.4 Cod procedură penală, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 40, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 7 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, s-a aplicat alături de pedeapsa principală menţionată anterior pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi a detenţiei de la data de 16.10.2013 la zi.

S-a anulat mandatul de executare nr. 265/31.03.2014 emis în baza sentinţei penale nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a sentinţei, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.300 lei.

S-a constatat că partea vătămată SS nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul de Urgenţă Mavromati Botoşani suma de 102,898 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi suma de 1.343,98 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda de referinţă a B. N. R., calculată până la achitarea debitului.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 38 lei reprezintă costul raportului de constatare medico – legală nr… din 13.11.2013 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani şi se va avansa Spitalului Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariile pentru avocaţi din oficiu în sumă de 300 lei s-a dispus a se avansa Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani nr. 5285/P/2013 din 27.03.2014, inculpatul IBG a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 233 din Codul penal.

S-a reţinut că la data de 13.10.2013, în jurul orelor 06:45, în timp ce partea vătămată SS se afla pe str. V… din mun. Botoşani, inculpatul IBG, prin întrebuinţarea de violenţe, i-a sustras din mână o poşetă conţinând un telefon mobil marca N… şi alte bunuri, un lănţişor din aur cu greutatea de aproximativ 3 g pe care îl purta la gât, precum şi o pereche de cercei din aur cu greutatea de aproximativ  3 g pe care îi purta la urechi, prejudiciul cauzat fiind  de 1.500 lei.

Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal al persoanei vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de analiză, proces-verbal de indicare, planşe fotografice, proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografii, dovezi de restituire bunuri, declaraţiile martorilor DD, SV, DV şi GS  şi  declaraţiile  inculpatului.

Judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea inculpatului a copiei certificate a rechizitoriului, conform art. 344 alin. 2 Cod procedură penală, a luat măsuri pentru asigurarea dreptului la apărare prin desemnarea unui apărător din oficiu, în condiţiile art. 91 Cod procedură penală.

Prin încheierea din data de 18.06.2014 a judecătorului de  cameră preliminară s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanţei şi s-a dispus începerea judecăţii.

Învestită cu soluţionarea cauzei, instanţa a dispus citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 03.06.2014, inculpatul IBG a recunoscut săvârşirea infracţiunii, solicitând judecarea cauzei în baza probatoriului  administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 374 Cod procedură penală. După punerea în discuţia părţilor, instanţa a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în formă simplificată, fiind întrunite toate cerinţele prevăzute de lege. La aceeaşi dată, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, motivat de faptul că fapta a fost comisă în zorii zilei, iar zorii fac parte din noapte. După punerea în discuţia părţilor, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate de procuror, situaţie în care inculpatul a declarat că renunţă la beneficiul de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, revenind apoi la termenul de judecată din data de 18.11.2014, când a solicitat din nou să fie judecat în baza art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, cerere admisă de către instanţă.

Partea vătămată SS nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi s-au constituit părţi civile cu privire la cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţii vătămate.

Inculpatul a fost de acord să plătească cheltuielile de spitalizare.

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În dimineaţa zilei de 13.10.2013, în jurul orelor 06:45, persoana vătămată se deplasa spre M… unde lucrează. Ajungând pe str. V…., în dreptul imobilului cu nr…, aceasta a fost ajunsă din urmă de către inculpatul IBG, care i-a aplicat o lovitură de pumn în zona pometului stâng, lovitură în urma  căreia persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut pe carosabil în stare de inconştienţă, fără să mai ştie ce s-a  întâmplat în momentele  următoare.

După câteva minute, când şi-a revenit, persoana vătămată a constatat că îi lipsea poşeta în care avea telefonul mobil marca N…, cartea de identitate, un card B…, un portmoneu în care se afla suma de 5 lei, o pereche de ochelari, o umbrelă şi un carneţel. De asemenea, aceasta a constatat că i-a dispărut lănţişorul de aur cu pandativ şi cerceii de aur. Prejudiciul cauzat a fost estimat la suma totală de 1.500 lei.

Persoana vătămată SS a prezentat certificatul medico-legal din 13.11.2013 din care rezultă că a suferit mai multe leziuni  traumatice ce datează din ziua de 13.10.2013, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu şi de mijloace şi obiecte contondente şi au necesitat 14 – 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cea mai gravă dintre leziuni fiind o fractură  la nivelul arcadei temporo – zigomatice stângi, ceea ce  denotă violenţa cu care inculpatul a lovit-o pe aceasta în zona zigomatică stângă.  Persoana vătămată, după agresiune, a fost transportată la Serviciul de Urgenţe al Spitalului Judeţean de Urgenţe „Mavromati” Botoşani şi apoi transferată la Spitalul Clinic  Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi, secţia chirurgie maxilo-facială unde a fost internată în perioada  13 – 17.10.2013.

Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, au fost găsite pe sol, între două autoturisme, o pată de culoare brun roşcată ce părea a fi o urmă de sânge, un pandativ în formă de cruciuliţă din aur, iar în apropiere a fost găsit un acumulator de telefon mobil  marca  N…, bunuri ce au fost restituite persoanei vătămate.

Pe parcursul urmăririi penale, în urma analizării traficului convorbirilor telefonice şi a examinării listingurilor telefonice, s-a stabilit traseul telefonului mobil marca N… sustras  de la persoana vătămată, constatându-se că acesta s-a aflat asupra inculpatului, în ziua  de 13.10.2013, acesta deplasându-se pe ruta Botoşani – Constanţa. În municipiul Constanţa, inculpatul i-a vândut telefonul mobil martorului DD, iar acesta din urmă l-a revândut martorului SV, de la care bunul a fost recuperat şi restituit persoanei vătămate.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, susţinând că nu era în timpul nopţii, afară luminându-se de ziuă.

În rechizitoriu s-a reţinut că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 233 Cod penal, iar în cursul judecăţii, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. şi ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, deoarece fapta a fost comisă în timpul nopţii.

Din declaraţiile martorelor DV şi GS rezultă că au găsit-o pe partea vătămată la locul de muncă, lângă lift, în jurul orei 7:00, aşa încât, în mod evident fapta a fost săvârşită înainte de această oră.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat verificări a sistemelor de supraveghere video, din perioada comiterii faptei, ale unităţilor amplasate pe strada V… şi pe B-dul G…, dar nu s-au reţinut aspecte relevante deoarece, după cum se menţionează în procesul – verbal de la fila 91 ds. U.P., din cauza întunericului nu s-au distins semnalmentele persoanelor surprinse în înregistrări.

Fiind întrebată cu privire la momentul comiterii faptei, partea vătămată a declarat că afară se luminase de ziuă (fila 21 ds).

În baza informaţiilor de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” instanţa a stabilit ora la care a răsărit soarele la data de 13.10.2013, în municipiul Botoşani, rezultând ora 07:29.

Având în vedere probatoriul prezentat anterior, faptul că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită înainte de răsăritul soarelui şi cum zorii fac parte din noapte, instanţa de fond a apreciat că cererea procurorului este întemeiată, dispunând în baza art. 386 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 233 Cod penal în art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal.

De la data săvârşirii infracţiunii şi până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal şi, în acelaşi timp, s-a abrogat Legea nr. 15/1968 privind Codul penal anterior. Potrivit art. 5 Cod penal actual, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În aceste condiţii, instanţa de fond a făcut o analiză comparată a celor două coduri, pentru a identifica legea penală mai favorabilă inculpatului.

Procurorul şi apărătorul inculpatului au apreciat că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, aceştia având opinii diferite cu privire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, în condiţiile în care inculpatul a solicitat contopirea pedepsei la care a fost condamnat cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani pentru o faptă de tâlhărie concurentă cu prezenta faptă. Astfel, apărătorul inculpatului a susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Codului penal anterior, deoarece art. 10 din Legea nr. 187/2012 prevede că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă. Per a contrario, dacă nici una dintre infracţiuni nu a fost comisă sub legea nouă, se aplică regulile concursului din legea veche. Procurorul a menţionat că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global, aşa încât, în cazul în care se va reţine ca lege mai favorabilă legea nouă, concursul se va face potrivit aceleiaşi legi.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, instanţa de fond a constatat că legea nouă este mai favorabilă deoarece sancţionează tâlhăria calificată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, pe când Codul penal anterior prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În schimb, Codul penal anterior este mai favorabil în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni deoarece prevede aplicarea pedepsei mai grele, la care se poate adăuga un spor de pedeapsă, pe când art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal actual prevede adăugarea în mod obligatoriu la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită sau din totalul celorlalte pedepse stabilite, după caz.

Având în vedere diferenţa mare între limitele de pedeapsă prevăzute de cele două coduri, precum şi gravitatea faptei care impune aplicarea unei pedepse orientate spre maxim, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în baza următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal al persoanei vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de analiză, proces-verbal de indicare, planşe  fotografice,  proces-verbal  de prezentare  pentru recunoaştere după fotografii, dovezi de restituire bunuri, declaraţiile martorilor DD, SV, DV şi GS  şi  declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Inculpatul IBG, în vârstă de 23 de ani, a absolvit 6 clase, este necăsătorit, fără ocupaţie, nu figurează cu antecedente penale dar prin sentinţa penală nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 15.10.2013 a unei infracţiuni de tâlhărie în formă continuată, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b şi c cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal din 1969 (8 acte materiale), pedeapsă în executarea căreia se află în prezent.

La stabilirea şi individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere  limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea cercetată, reduse în condiţiile art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, gradul de pericol ridicat al faptei, modalitatea brutală de săvârşire a acesteia, vătămările grave aduse sănătăţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate, valoarea prejudiciului material cauzat aceleiaşi părţi vătămate, perseverenţa infracţională a inculpatului care până în prezent a comis numai fapte deosebit de grave(tâlhării), poziţia procesuală corespunzătoare, precum şi celelalte circumstanţe personale  prezentate  anterior. 

Pentru toate aceste motive, instanţa de fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, într-un cuantum orientat spre maxim, respectiv 6 ani închisoare.

Instanţa de fond a reţinut că prezenta faptă a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, cele două infracţiuni fiind concurente.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, instanţa a apreciat că este cel prevăzut de legea nouă, identificată ca lege penală mai favorabilă în cauză. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. nr. 187/2012 trebuie interpretate în sensul că aplicarea legii noi este obligatorie în cazul în care cel puţin una dintre infracţiunile pluralităţii a fost comisă sub imperiul acesteia. Este adevărat că niciuna dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului nu a fost comisă sub legea nouă, dar, având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că disp. art. 5 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de fond a apreciat că nu poate da eficienţă decât regulilor prevăzute de legea nouă cu privire la concursul de infracţiuni, în condiţiile în care aceasta a fost identificată ca lege mai favorabilă.

Prin urmare, în temeiul art. 40, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa de fond a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 7 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 Cod penal, instanţa i-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală menţionată anterior pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 Cod penal, instanţa i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, instanţa de fond a dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi a detenţiei de la data de 16.10.2013 la zi.

Instanţa a anulat mandatul de executare nr. 265/31.03.2014 emis în baza sentinţei penale nr. 179/23.01.2014 a Judecătoriei Botoşani, modificată prin decizia penală nr. 153/31.03.2014 a Curţii de Apel Suceava, şi a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa de fond a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.300 lei reprezentând valoarea bunurilor nerecuperate şi faţă de care partea vătămată nu a emis pretenţii (partea vătămată a evaluat prejudiciul total la 1.500 lei, precizând că valoarea bunurilor recuperate este de 200 lei – telefon şi pandantiv).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat  că partea vătămată  SS  nu s-a  constituit  parte  civilă în acuză.

Persoana vătămată SS a fost internată  la  Spitalul Judeţean  de Urgenţă Mavromati Botoşani la data de 13.10.2013, unde i s–au acordat îngrijiri, cuantumul cheltuielilor fiind de 102,898 lei, apoi la Spitalul  Clinic Judeţean  de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi în perioada  13 – 17.10.2013, cuantumul cheltuielilor fiind de 1343,98 lei,  sume cu care unităţile spitaliceşti s-au constituit părţi civile, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data debitului.

Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/20.09.2006, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată”.

Având în vedere că s-a reţinut, în baza probatoriului administrat, vinovăţia inculpatului în cauzarea daunei sănătăţii persoanei vătămate, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat, în temeiul art. 19, 25 şi 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, să plătească  părţii civile Spitalul de Urgenţă Mavromati Botoşani suma de 102,898 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală calculată de la data debitului, iar părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi suma de 1.343,98 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda de referinţă a B. N. R., calculată până la achitarea debitului.

În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 340 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 38 lei reprezintă costul raportului de constatare medico – legală nr… din 13.11.2013 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani şi s-a dispus a se avansa Spitalului Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariile pentru avocaţi din oficiu în sumă de 300 lei s-a dispus a se avansa Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 3547 din data de 19 decembrie 2014, a Judecătoriei Botoşani, în termen legal, a declarat apel inculpatul IBG, criticând-o pentru motivele expuse în faţa instanţei la termenul din 28 septembrie 2015, consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen.

Astfel, sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond a fost criticată sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul IBG, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 din Noul Cod penal, în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. 1 lit. d din Noul Cod penal reţinându-se nejustificat săvârşirea faptei pe timpul nopţii. S-a arătat că deşi potrivit informaţiilor de la Observatorul instanţa a calculat ora la care a răsărit soarele la data de 13.10.2013, în municipiul Botoşani, rezultând ora 07:29, la momentul săvârşirii faptei era lumină, arătându-se că lumina este prezentă cu o oră înainte de această oră.

În al doilea rând, sentinţa instanţei de fond a fost criticată sub aspectul laturii penale, apreciindu-se că în raport de prima încadrarea juridică a faptei, pedeapsa aplicată inculpatului fiind orientată spre maximul special, reţinându-se în mod greşit că, prin prisma condamnării anterioare pentru o altă faptă de tâlhărie, acesta ar da dovadă de o periculozitate ridicată.

Sentinţa instanţei de  fond a fost criticată şi sub aspectul sporului de pedeapsă aplicat de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 38-39 din Noul Cod penal. A considerat inculpatul că, în condiţiile în care s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este legea nouă şi, prin raportare la limitele de pedeapsă, nu s-ar fi încălcat dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 465/2014 dacă s-ar fi făcut aplicarea dispoziţiilor penale vechi în ceea ce priveşte sporul de pedeapsă. Ca atare, inculpatul a solicitat să nu se mai aplice sporul de pedeapsă de 1/3 la pedeapsa rezultată după ce se va proceda la contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea din cauza de faţă cu pedeapsa aplicată pentru prima infracţiune săvârşită de inculpat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417  alin. 1, 2 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situaţiei de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă, Curtea reţine că prin rechizitoriu şi sentinţa penală de condamnare i s-a dat o corectă eficienţă şi interpretare, reţinându-se că probele administrate conduc la concluzia certă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

De altfel acesta a recunoscut în mod constant fapta săvârşită şi prin declaraţiile date în fața primei instanțe (f. 20, 45 ds.fd) a solicitat judecarea sa în procedura reglementată de art. 375 Codul de procedură penală, cerere în mod legal admisă de către prima instanță. 

În consecință, fapta inculpatului IBG care la data de 13.10.2013, în jurul orelor 06:45, în timp ce partea vătămată SS se afla pe str. V… din mun. Botoşani, prin întrebuinţarea de violenţe, i-a sustras din mână o poşetă conţinând un telefon mobil marca N… şi alte bunuri, un lănţişor din aur cu greutatea de aproximativ 3 g pe care îl purta la gât, precum şi o pereche de cercei din aur cu greutatea de aproximativ  3 g pe care îi purta la urechi, prejudiciul cauzat fiind  de 1.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. În ceea ce privește incidența agravantei prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. d Codul de procedură penală, Curtea reţine în primul rând că încadrarea juridică corectă a faptei stabilite prin actul de sesizare este un demers ulterior declaraţiei inculpatului de recunoaştere a faptei precizate prin actul de sesizare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 377 alin. 4 Codul de procedură penală. Împrejurarea dacă fapta descrisă în rechizitoriu şi recunoscută de către inculpat a fost sau nu săvârşită în timpul nopţii urmează a fi stabilită în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Astfel, instanţa reţine că în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut că această agravantă are un caracter obiectiv, urmând a se stabili în mod precis dacă la momentul săvârşirii faptei întunericul a luat, în mod real, locul luminii. Nici apusul şi nici răsăritul soarelui nu schimbă deodată ziua în noapte sau noaptea în zi, existând un interval de tranziţie în care cele două stări se întrepătrund. Starea de întuneric se determină prin probe, având în vedere atât ora comiterii faptei, cât şi data calendaristică, poziţia topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice din momentul respectiv. În prezenta speţă, fapta inculpatului a fost săvârşită cu aproximativ 45 de minute înainte de răsăritul soarelui, iar înregistrările video ridicate de către organele de poliţie, deşi nu surprind săvârşirea faptei, prezintă în mod exact starea atmosferică de la ora 6.45, în mun. Botoşani şi la data de 13.10.2013. În consecinţă, examinând aceste înregistrări Curtea constată că fapta inculpatului a fost săvârşită în timpul nopţii, agravanta fiind corect reţinută de către prima instanţă. Susţinerea persoanei vătămate, în sensul că la momentul săvârşirii faptei era ziua afară, nu poate fi reţinută ca atare în condiţiile în care din înregistrările video depuse la dosarul cauzei instanţa poate examina nemijlocit condiţiile de lumină de la ora 6.45/6.50, rezultând dincolo de orice îndoială că era noapte.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în mod corect s-a stabilit că gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi al inculpatului impun aplicarea unei pedepse orientate către maximul special. Nu poate fi însă primită critica inculpatului, în sensul că instanţa ar putea sancţiona concursul de infracţiuni în baza altei legi penale decât cea în baza căreia s-a făcut individualizarea. În mod corect a fost avută în vedere Decizia 265/2014 a Curţii constituţionale, conform căreia dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În lumina acestei decizii, o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 10 din Legea 187/2012 impune concluzia că dacă pentru una dintre infracţiuni se aplică legea nouă (indiferent dacă a fost sau nu săvârşită sub imperiul acesteia), şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va face în baza acestei legi – urmând a se stabili dacă în ansamblu se obţine o situaţia mai favorabilă inculpatului. Nu poate fi primită interpretarea art. 10 astfel cum a fost susţinută de apărătorul inculpatului, în sensul că dacă ambele fapte au fost săvârşite sub imperiul legii vechi, atunci tratamentul sancţionator ar trebui să fie cel prevăzut de legea veche, o astfel de soluţie fiind în evidentă contradicţie cu Decizia 265/2014  a Curţii Constituţionale.

Astfel, interpretând art. 10 din Legea 187/2012 prin prisma Deciziei 265/2014, Curtea constată că limitele de pedeapsă sunt de la 2 ani la 6 ani şi 8 luni în baza legii noi, şi de la 3 ani şi 4 luni la 13 ani şi 4 luni în baza legii vechi (art. 211 alin. 1, 2 lit. b Codul penal din 1969). În mod corect a reţinut prima instanţă că se impune aplicarea unei pedepse orientate către maximul special, caz în care este evident că legea nouă este mult mai favorabilă, chiar şi în condiţiile aplicării sporului obligatoriu de 1 an şi 8 luni, respectiv 1/3 din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare. Tot în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că susţinerile inculpatului prin apărător, în sensul că la data săvârşirii faptei ar fi fost consumator de etnobotanice, iar în prezent ar fi renunţat la acest viciu/dependenţă, nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă, fie că ar fi act medical sau declaraţii de martori. Din contră, modalitatea de săvârşire a faptei şi de valorificare a bunului, violenţa manifestată, coroborate cu numărul ridicat de infracţiuni de tâlhărie concurente, conduc la concluzia că nu poate fi vorba de „cazuri izolate”, aşa cum a susţinut apărarea, ci de o perseverenţă şi specializare infracţională ce impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul IBG împotriva sentinţei penale nr. 3547 din data de 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Botoşani şi în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Domenii speta

Spete similare