Neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 58 din Legea 136/1995 pentru ca asigurătorul să recupereze de la pârât sumele plătite drept despăgubire pentru pagubele cauzate prin producerea accidentului rutier

În data de 26.06.20011, în jurul orelor 10.30, pârâtul O, conducând autovehicului marca Mazda cu nr. de înmatriculare …….. pe str. Soseaua Mangaliei, în dreptul Complexului Dorally din mun. Mangalia, a produs un accident  rutier ca urmare a nerespectării unei distanțe corespunzătoare față de autoturismul cu nr de înmatriculare ……. În urma impactului autovehicului cu nr de înmatriculare ……… a fost proiectat în cel care se afla în fața sa  și care era staționat pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni.

Deși au rezultat doar pagube materiale din evenimentul expus , pârâtului O i s-a întocmit dosarul penal  cu nr …., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, întrucât fiind testat cu  aparatul Drager s-a constatat că acesta prezenta o alcoolemie de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Pârâtul i-au  fost recoltate probe biologice de sânge, rezultatul acestora fiind menționat în buletinul de analiză toxicologică întocmit de către SJML Constanța.  Astfel, pentru prima probă de sânge recoltată  rezultatul a fost de 0,80 g /l alcool pur în sânge, iar pentru cea de-a doua probă biologică 0,70 g /l alcool pur în sânge.

Ca urmare a valorilor anterior menționate, față de pârât, prin rezoluția din data de 15.09.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța,  s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 228 al 6 Cpp rap la art. 10 al 1 lit b cpp, reținându-se că fapta pentru care a fost cercetat nu este prevăzută de legea penală.

La data producerii accidentului rutier , autovehiculul condus de către pârât (proprietatea numitului A) era asigurat , deținând polița de asigurare RCA seria …. emisă de către SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA.

Având în vedere faptul că autovehicului marca Dacia Logan cu nr de înmatriculare ….. a fost avariat în urma accidentului, reclamanta SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA, în baza poliței de asigurate anterior menționate, a deschis dosarul de daune …. și a achitat suma de 9085 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor în cauză.

Cu privire la cererea de chemare în judecată, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată și o va respinge ca atare. Pentru  pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 136 din 1995 privind asigurările și reasigurările din România,  prevederile  Ordonanței de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și Deciziile nr. 77/2014, respectiv 317/2013 al Curții Constituționale a României.

Instanța constată că regimul juridic al asigurărilor obligatorii  de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente rutiere este reglementat de Legea nr. 136 din 1995 privind asigurările și reasigurările din România.  Aceeași lege stabilește și  condițiile de acordare a despăgubirilor precum și posibilitatea asigurătorului de a se întoarce cu o acțiune în regres împotriva persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Astfel, persoanele fizice sau juridice ce au în proprietate vehicule supuse înmatriculării în România au obligaţia legală de a  încheie o astfel de asigurare,  raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum și drepturile sau obligaţiile fiecărei părţi fiind  stabilite prin lege. Din această perspectivă se poate concluziona că răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată, în materia asigurării de răspundere civilă auto, este o răspundere contractuală. 

Conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 136 din 1995 privind  asigurările și reasigurările din România ,, Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât şi în timpul staţionării."

Potrivit dispozițiilor art. 58 din aceeași lege ,, Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

a)accidentul a fost produs cu intenţie;

b)accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c)accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d)persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului. "

 Analizând dispozițiile art. 58 din Legea 136/1995  instanța constată că acestea reglementează condițiile acțiunii în regres a asigurătorului împotriva  persoanei responsabile de producerea accidentului rutier și a prejudiciilor ce au rezultat în urma acestuia.

Astfel, asigurătorul are acţiune în regres pentru despăgubirile plătite numai în cazurile speciale, expres şi limitativ prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995.

Instanța apreciază că în cazul de față niciuna din ipotezele expuse de art 58 nu este îndeplinită. Astfel, referitor la condiția prev. de lit a , instanța constată faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa pârâtului și nu cu intenție, niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză nedovedind contrariul .

Raportat la ipotezele prev de lit. c și d , instanța de asemenea apreciază că nu sunt incidente în cauză de vreme ce pârâtul a condus autovehicului cu acordul proprietarului iar la momentul producerii accidentului  pârâtul nu se sustrăgea de la urmărire ca urma a săvârșirii cu intenție a vreunei infracțiuni.

În ceea ce privește condiția stabilită de lit b a art. 58 , în baza căreia reclamanta și-a întemeiat acțiunea, instanța constată că pentru îndeplinirea acesteia era necesar ca accidentul să fi fost produs în timpul comiterii unor infracțiuni  săvârșite cu intenție.

Cu referire la aplicabilitatea in timp a dispozitiilor OUG 195/2002, instanța observă că la momentul producerii evenimentului în cauză erau în vigoare dispozițiile art. 87 al. 1 din OUG 195/2002. Deși acestea au fost abrogate ca urmare a intrarii in vigoare a noului Cod penal si a celui de procedura penala , întrucât accidentul s-a produs  in data de 24.07.2011 si că inclusiv urmarirea penala a fost finalizata prin rezoluția procurorului din data de 15.09.2011 , adică  înainte de intrarea in vigoare a noilor dispoziții,  instanța apreciază că dispoziții ce trebuie avute in vedere la soluționarea prezentei cauze sunt cele anterioare modificărilor intervenite începand cu data de 01.02.2014.

Potrivit dispozițiile art. 87 al. 1 din OUG 195/2002,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani"

În prezenta cauză instanța nu poate verifica legalitatea sau temeinicia rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. …., însă poate analiza condițiile ce privesc existența vinovăției sub aspectul  răspunderii civile.

Instanța constată că în sarcina pârâtului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, întrucât nivelul alcoolemiei depistat în sângele pârâtului la momentul producerii accidentului nu depășea limita  impusă de dispozițiile menționate (valorile probelor biologice de sânge fiind de 0,80 g/l, respectiv 0,70 g/l ),  fapta comisă nefiind prevăzută de legea penală.  Altfel spus,  dacă nivelul alcoolemiei este de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge fapta întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni iar dacă valoarea alcoolemiei este inferioară sau egală cu pragul de  0,80 g/l fapta reprezintă contravenția prev. de art. 102 al. 3 lit a din OUG 195/2002.

Totodată, instanța constată că pârâtul nu a fost cercetat penal sub aspectul săvârșirii altei infracțiuni în legătură cu evenimentul produs în data de 26.06.2011.

Revenind la prevederile art 58 lit b din Legea 136/1995, analizând probele administrate, instanța constată că accidentul rutier din data de 26.06.2011 nu a fost produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiune săvârșită cu intenție,  și nici în timpul comiterii cu intenție a vreunei alte infracțiuni.

Privind acţiunea şi dintr-o altă perspectivă,  instanţa constată că asigurarea de răspundere civilă auto este un contract aleatoriu  prin care asigurătorul se obligă,  să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, corelativ încasării primelor de asigurare.

Totodată, instanța reține și faptul că, prin acceptarea obligaţiilor contractuale, pe de o parte, asiguratul își asumă şi riscul suportării sumelor plătite drept despăgubiri victimelor, cu consecinţa diminuării patrimoniului său, pentru situația în care sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 58 din Legea 136/2002, iar pe de altă parte,  raportat la caracterul aleatoriu al contractului de asigurare, prin încheierea acestuia asigurătorul își asumă conduita asiguratului.

De asemenea, așa cum s-a reținut și în  considerentele  Deciziei nr. 77/2014 a Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul are un rol de simplu garant al plăţii despăgubirilor, avansând, o sumă care va reintra în patrimoniul său pe calea regresului.  În schimb, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile art. 58 , asigurătorul nu este doar un simplu garant, ci adevăratul debitor al despăgubirii care se cuvine terţului prejudiciat, deoarece el nu doar avansează, ci suportă, efectiv şi definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asiguratului său. Prin urmare, având în vedere faptul că situaţiile de excepţie prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995 se regăsesc în cazul proceselor penale, asigurătorul va fi obligat la plata despăgubirilor către terţa persoană păgubită, iar  ca o consecinţă a stabilirii răspunderii penale, în procesul penal, însă distinct de acesta, în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul va avea drept de regres, pentru suma plătită ca despăgubire, împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în cadrul unui alt proces decât cel penal.

Având în vedere cele expuse , instanța consideră că nu sunt  îndeplinite condițile cerute de art. 58 din Legea 136/1995 pentru ca asigurătorul să recupereze de la pârât sumele plătite drept despăgubire pentru pagubele cauzate prin producerea accidentului rutier din data de 26.06.2011 şi pe cale de consecinţă , va respinge acţiunea formulată de către reclamanta S ,  ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare