Cerere cu valoare redusa

Dosar nr. 1337/189/2014

R O M A N I A

JUDECATORIA X

JUDB

SENTINTACIVILANr. 898

Sedinta din Camera de Consiliu de la 02 Aprilie 2015

Completul compus din:

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.04.2014, sub nr. X, reclamanta SC X SA a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu paratul X X-X sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 4378,34 lei, reprezentand despagubiri achitate pentru reparatiile autoturismului avariat din vina fiului minor al paratului, plata onorariului de avocat in cuantum de 1240 lei si 200 leitaxa judiciara de timbru.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 03.12.2011 numitul X X X, fiul minor al paratului X X-X, in timp ce se deplasa cu bicicleta pe un drum satesc din com. X, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Skoda Fabiacu nr. de inmatriculare X, condus de numitul X X X, producandu-se unaccident. La data producerii accidentului autovehiculul Skoda Fabia avea incheiata Polita de asigurare facultativa CASCO nr.0574885 emisa de SC X SA, cu valabilitate 12.07.2011-11.07.2012.

Reclamanta a mai aratat ca in temeiul Politei de asigurare facultativa CASCO, X SA a deschis si instrumentat dosarul de dauna nr.X, acordand despagubirea in cuantum total de 4378, 34 lei, conform extrasului de cont din data de 28.12.2011, reprezentand cuantumul reparatiilor efectuate, fiind justificat prin Factura fiscala nr. X, emisa de service-ul SC X SRL, in baza devizului de reparatie din 14.12.2011.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiileart. 2210, art. 1357 si art 1372 din Noul Cod Civil, art. 107, 1025 si urm.Cod proc. Civila, OG nr. 13/2011 privind dobanda legala.

In sprijinul celor relatate, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri. A atasat la dosar urmatoarele inscrisuri: adresa nr. X12.12.2011, emisa de Politia mun. X-BR; polita facultativa CASCO seria A nr.0574885, emisa de X SA; certificat de inmatriculare apartinand autovehiculului cu nr. X; declaratie privind evenimentul formulata de X X X; proces-verbal de constatare a daunelor din data de 8.12.2011; factura fiscala nr. X, devizul aferent si fotografii; autorizatie de reparatii seria CR nr. 2020324/03.12.2011; imputernicire din data de 05.12.2011; carte de identitate si permis auto apartinand numitului X X X; cerere de despagubire din data de 16.12.2011; extras de cont din data de 28.12.2011; notificarea transmisa paratului si confirmarea de primire; imputernicire avocatiala.

La data de 29.05.2014 paratul a depus la dosar formularul de raspuns, prin care a solicitat sa se dispuna atasarea dosarului penal nr. X/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria X si respingerea pretentiilor formulate de reclamanta.

In motivarea cererii, paratul a aratat ca in urma accidentului de circulatie, fiul sau a fost vatamat, fiind eliberat certificat medico-legal in acest sens. Mai arata ca in urma constatarilor efectuate de organul de politie la data producerii accidentului, avariile produse autovehiculului implicat in coliziune au fost cu mult mai putine decat cele pretinse in prezenta cerere.

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 258 din Codul de Procedura Civila.

In sustinerea intampinarii, paratul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si atasarea dosarului penal nr. X/2011.

Actiunea a fost legal timbrata, cu suma de 200 lei, potrivit art. 3 alin 1 lit b din OUG 80/2013.

La data de 17.11.2014, instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri,iar paratului proba cu inscrisuri si proba cu expertiza auto.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

In fapt, prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 21.01.2013 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria X in dosarul nr. 5428/P/2011, s-a constat ca la data de 03.12.2011, Politia mun. X a fost sesizata telefonic despre faptul ca pe DJ 245 A, pe raza comunei X, s-a produs un accident rutier, produs de numitul X X X si soldat cu vatamarea minorului X X-X. Din cercerarile efectuate a rezultat ca in timp ce numitul X X X conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de inmatriculare X, pe DJ 245 A, de pe un drum satesc a iesit biciclistul X X X, care nu s-a asigurat si nu a acordat prioritate de trecere autoturismului, motiv pentru care a fost acrosat cu partea dreapta a autovehiculului.

La data producerii accidentului, autovehiculul Skoda Fabia avea incheiata Polita de asigurare facultativa CASCO nr. 0574885 emisa de SC X SA, cu valabilitate 12.07.2011-11.07.2012 (filele 16-17).

In temeiul Politei de asigurare facultativa CASCO, X SA a deschis si instrumentat dosarul de dauna nr. X, acordand o despagubire in cuantum total de 4378,34 lei, conform extrasului de cont din data de 28.12.2011, reprezentand cuantumul reparatiilor efectuate, in baza devizului de reparatie din 14.12.2011, fiind atasata Factura fiscala nr.X, emisa de service-ul SC X SRL (fila 27).

Prin notificarea atasata la fila 35, reclamanta a instiintat pe parat cu privire la obligatia de a achita despagubirea in cuantum de 4378,34 lei, precizandu-se ca in situatia neefectuarii platii este invitat la data de 27.11.2012, la sediul reclamantei, in vederea incercarii solutionarii amiabile a litigiului. Notificarea a fost expediata prin posta, dovada de confirmare a primirii fiind atasata la fila 36.

De asemenea, paratului i-a fost trimisa prin posta, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, la data de 03.02.2014, o invitatie pentru informare privind beneficiile medierii (filele 37-39).

Paratul nu a dat curs acestor incercari de solutionare amiabila si nu a facut dovada achitarii sumelor solicitate.

Instanta retine ca paratul, prin formularul de raspuns depus la dosar, a contestat intinderea reparatiilor efectuate. Din acest motiv, a fost dispusa in cauza efectuarea unei expertize auto (filele 103-105).

In drept, statuand principiul general in materie de raspundere civila delictuala, art. 1349 prevede ca ,,orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (alin. 1) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire, raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral” (alin. 2).

In materie de raspundere pentru fapta proprie, art. 1357 alin. 1 C. civ. prevede ca ,,cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie”.

Potrivit art 1372 C.Civ, cu nota marginala „Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie”, „(1) Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane.

(2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.

(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.”

Asadar, pentru a se angaja raspunderea delictuala a unei persoane este necesar sa fie intrunite patru conditii cumulative:sa existe o fapta ilicita si un prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate intre cele doua, iar fapta sa fie savarsita cu vinovatie.

Analizand aceste conditii prin raportare la prezenta cauza, instanta apreciaza ca acestea sunt intrunite.

i. Astfel, in ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta consta in actiunea minorului X X X, care, in calitate de biciclist, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Skoda cu nr. de inmatriculare X, pe DJ 245 A, iesind de pe un drum satesc, motiv pentru care a fost acrosat cu partea dreapta a autovehiculului.

ii. Pentru ca dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita sa ia nastere si sa se poata formula o cerere cu privire la repararea acestuia, este necesar ca acesta sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca. In ceea ce priveste intinderea reparatiei art. 1381 alin. 1 C. civ. prevede ca ,,prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel”. In prezenta cauza prejudiciul consta in pierderile patrimoniale suferite de catre reclamanta ca urmare a cheltuielilor efectuate pentru repararea autovehiculului. Acesta are o natura certa, fiind cuantificat de catre reclamanta conform extrasului de cont din data de 28.12.2011, reprezentand cuantumul reparatiilor efectuate, in baza devizului de reparatie din 14.12.2011, fiind atasata Factura fiscala nr.X, emisa de service-ul SC X SRL, in cunatum de 4378,34 lei.

Instanta retine ca, in urma efecutarii raportului de expertiza si a raspunderii expertului la obiectiunile formulate, s-a concluzionat ca suma totala a reparatiilor efectuate este in cuantum de 3731,89 lei, diferenta fata de suma solicitata de reclamanta constand in lucrari suplimentare in afara dosarului de daune. Instanta va da efect raportului de expertiza realizat in cauza, dat fiind ca acesta prezinta amanuntit fiecare element ce a fost inlocuit si pretul corespunzator acestuia si, de asemenea, raportul are la baza o documentatie de specialitate.

iii. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita a minorului si prejudiciul suferit de catre reclamanta rezulta atat din actele constitutive ale Dosarului de dauna, din Dosarul penal, cat si din Raportul de expertiza.

iv. In ceea ce priveste vinovatia, instanta retine ca in conformitate cu prevederile 1357 alin. 2 C. civ. autorul prejudiciului raspunde chiar si pentru cea mai usoara culpa. In conformitate cu art. 1372 alin 3 C.Civ., „Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.”

Or, din modul de savarsirea a faptei, prin producerea accidentului ce a avut ca urmare avarierea autovehiculului, cu consecinta efectuarii de catre reclamanta a unor cheltuieli, producandu-se astfel o paguba acesteia, instanta apreciaza ca este intrunita conditia privitoare la savarsirea faptei cu vinovatie, dat fiind ca paratul, in calitate de parinte al minorului, nu a facut dovada unei cauze exoneratoare de raspundere, in conformitate cu textul legal indicat anterior.

Din cele anterior enuntate rezulta ca in prezenta cauza sunt intrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale in persoana paratului X X-X, astfel incat instanta va admite cererea reclamantei si il va obliga pe acesta la plata sumei de 3731,89 lei, reprezentand despagubiri- contravaloare reparatii auto efectuate autovehiculului cu nr. TM-18-JL.

In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului la plata dobanzii legale de la data introducerii cererii si pana la achitarea efectiva, instanta constata ca aceasta este intemeiata.

Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, ”in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea”.

De asemenea, potrivit art. 1535 alin 1 Cod Civil, „In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.”

Instanta, in baza acestor texte legale, va admite cererea reclamantei si va obliga paratul la plata dobanzii legale, calculate conform art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, de la data pronuntarii hotararii, respectiv data de 02.04.2015, si pana la achitarea efectiva a debitului.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta retine ca, potrivit art. 453 alin 1 Cod de procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea celeilalte parti, sa plateasca cheltuielile de judecata, iar potrivit alin 2, „Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Daca este cazul, judecatorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecata.”

In cauza au fost efectuate de catre parti urmatoarele cheltuieli: reclamanta a atasat ordinul de plata nr. 20 din data de 16.04.2014 in cuantum de 200 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru (fila 43) si o factura in cuantum de cate 1240 lei, reprezentand onorariu avocat (fila 52- Factura nr 124 din data de 31.03.2014 si fila 182- Chitanta nr. 182 din data de 20.01.2015), reiesind un cuantum total de 1440 lei; iar paratul a atasat trei chitante, reprezentand onorariu avocat: Chitanta nr. 55 din data de 26.05.2014, in cuantum de 200 lei (fila 60), Chitanta nr. 254 din data de 24.11.2014, in cuantum de 450 lei (fila 138) si Chitanta nr. 259 din data de 26.01.2015, in cuantum de 350 lei (fila 139), reiesind un cuantum total de 1000 lei. De asemenea, s-au efectuat cheltuieli prinvind onorariul expertului, in cuantum de 600 lei, ce a fost platit de catre stat in urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulate de catre parat.

Instanta va acorda cheltuielile de judecata proportional cu partea admisa din cuantumul solicitat prin actiune de reclamanta.

Asadar, din suma solicitata de reclamanta, in cuantum de 4378,34 lei, instanta a admis obligarea paratului la plata sumei de 3731,89 lei.

Prin urmare, va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 170,47 lei- reprezentand taxa judiciara de timbru, proportional cu partea admisa a actiunii, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata constand in onorariul avocatial, de 558 lei, art. 1031 alin. 2 Cod pr. civ., prevede ca „instanta nu va acorda partii care a castigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproportionata in raport cu valoarea cererii”, astfel ca instanta poate cenzura cuantumul cheltuielilor solicitate de reclamanta.

Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine in contractul de asistenta judiciara incheiat intre parte si avocat, ci doar se apreciaza in ce masura onorariul partii care castiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.

Astfel, instanta va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 200 lei- reprezentand onorariu avocat, redus in baza art. 451 alin 2 Cod procedura civila, avand in vedere ca suma de 1240 lei este disproportionata in raport cu valoarea si complexitatea cauzei, coroborat cu faptul ca avocatul nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecata. Instanta retine ca obiectul dosarului l-a reprezentat o actiune in regres, fara a se pune probleme juridice majore care sa necesite timp prelungit de studiu pentru avocat, iar cauza s-a judecat in doar cateva termene.

Pentru toate aceste motive, instanta considera un onorariu de 1240 lei nejustificat si disproportionat fata de complexitatea cauzei pe care avocatul a sustinut-o si, avand in vedere si solutia de admitere in parte a actiunii,va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 200 lei- reprezentand onorariu avocat.

In baza art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, „Daca partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade in pretentii, cheltuielile procesuale avansate de catre stat raman in sarcina acestuia.” Astfel, onorariul expertului, in cuantum de 600 lei, ce a fost platit de catre stat in urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulate de catre parat, va ramane in sarcina statului.

1

Domenii speta

Spete similare