Plângere contravenţională

Dosar nr. 8/308/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 703

Şedinţa publică de la 10 iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cornelia Pop

Grefier Laura Iancu

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe petenta SC S.  SA prin reprezentant legal şi pe intimatul GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU DIN CADRUL MINISTERULUI MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - COMISARIATUL JUDEŢEAN MUREŞ prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 2 iunie 2015, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 10 iunie 2015, când s-a pronunţat următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la 7 ianuarie 2015 sub nr.de Dosar 8/308/2015 petenta SC S.  SA a solicitat în contradictoriu cu Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Mureş, anularea Procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA nr.11280 din 12.12.2014 ca fiind netemeinic şi nelegal, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

În considerentele plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal seria AA nr.11280/12.12.2014 a fost sancţionată contravenţional în baza dispoziţiilor art.10 al.2 şi art.96 al.3 din OUG nr.195/2005 cu amenda în cuantum de 50.000 lei reţinându-se următoarea stare de fapt: „unitatea până la data controlului din 26.11.2014, nu a notificat autoritatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activităţii, conform prevederilor OUG nr.195/2005 cu modificări şi completări, în vederea stabilirii obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, în termen de 60 zile de la încetarea activităţii.

S-a mai arătat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societăţii, menţionându-se că „nu este de faţă”, procesul verbal nu este semnat de un martor, iar la comunicarea procesului verbal nu a fost anexată proba care să facă dovada că a săvârşit fapta descrisă în procesul – verbal, că nu sunt reale cele reţinute în procesul verbal, petenta necunoscând ce stare de fapt a avut în vedere agentul constatator care a întocmit actul, iar societatea nu se poate face vinovată de săvârşirea faptelor care i-au fost reţinute în sarcină, în contextul în care potrivit art.10 al.1 şi 2 din OUG nr.195/2005 „solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activităţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii, conform legii. În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul”, iar conform art.96 al.3 pct.6 „constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice şi de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2)”.

Aşadar, ceea ce sancţionează legea arată petenta, este netransmiterea în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului a unui document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia din procedurile prevăzute la art.10, ori petenta, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de ONRC – ORC de pe lângă Tribunalul Mureş, sub nr.57446/30.12.2014, nu şi-a încetat niciodată activitatea definitiv sau temporar, nu a făcut obiectul vreunuia din procedurile descrise de prevederile art.10 din OUG 195/2005 şi astfel că nu avea obligaţia impusă de prevederile menţionate, şi drept urmare nu le putea încălca.

De altfel, arată petenta, agentul constatator, nu a menţionat expres în procesul verbal data încetării activităţii societăţii pentru a putea verifica dacă societatea se mai află în termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru a putea notifica autoritatea competentă de mediu.

În drept, s-au invocat dispoziţiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2005, dispoziţii legale procedurale aplicabile.

Au fost anexate: procesul verbal de contravenţie, împuternicire avocaţială, plic privind comunicarea procesului verbal de către Garda de Mediu, Certificat constatator privind starea juridică a petentei.

Prin întâmpinare intimata Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Mureş, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu menţinerea procesului verbal de contravenţie şi respingerea petitului privind cheltuieli de judecată.

În considerentele întâmpinării intimata a arătat că a efectuat controlul ca urmare a adresei nr.9219/GM/24.11.2014 a Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu cu privire la desfăşurarea acţiunilor de inspecţie şi control la operatorii instalaţiilor ce intră sub incidenţa schemei EU ETS în comun cu reprezentanţii DGAF – Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, având ca obiective respectarea prevederilor HG nr.780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră prezentate în adresa mai sus amintită la toate unităţile din raza judeţului Mureş, că în nota de constatare întocmită cu nr.520/26.11.2014 au fost detaliate pe larg toate neconformităţile reţinute cu ocazia controlului care a fost întocmită în prezenţa administratorului unităţii, care nu a avut obiecţiuni cu privire la control, iar contrar celor susţinute de petentă în motivarea plângerii, unitatea prin adresa nr.274 din 27.07.2012 înaintată Ministerului Mediului şi Pădurilor confirmă încetarea activităţii (funcţionării), astfel că s-a aplicat amenda contravenţională minimă de 50.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.10 al.2 şi sancţionată de art.96 al.3 pct.6 din OUG nr.195/2005 aprobată cu modificări de L.nr.265/2006 privind protecţia mediului.

S-a susţinut în continuarea considerentelor întâmpinării că unitatea petentă a declarat în noiembrie 2005 că întrerupe temporar activitatea, respectiv întreruperea furnizării de gaze naturale cu data de 1.11.2005 fără de care nu se poate desfăşura activitatea de producţie a sticlei, că perioada supusă verificării a fost cuprinsă între anii 2007 – 2014, inclusiv.

Sub aspectul periculozităţii faptei, intimata a arătat că fapta săvârşită de petenta prezintă o gravitate deosebită, legea impunând tuturor persoanelor fizice şi juridice obligaţia de a proteja mediul şi de a desfăşura în mod legal activitatea.

Nu este real că petenta nu şi-a încetat activitatea, proba contrară fiind adresa nr.274/27.08.2012 emisă de SC S.  SA, arată aceeaşi intimată în continuare în întâmpinare, că în cauză sarcina probei pentru înlăturarea stării de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie contestat.

În ce priveşte nelegalitatea procesului verbal invocată de petentă, intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate menţiunile prevăzute de art.16,17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, neexistând motive de nulitate a procesului verbal, iar referitor la temeinicia procesului verbal, s-a arătat că acesta este un act de autoritate, care se bucură de prezumţia de legalitate a actului administrativ, de autenticitate şi veridicitate, cele reţinute în procesul verbal fiind susţinute şi de nota de constatare încheiată de comisarii Gărzii Naţionale de Mediu.

Cu referire la individualizarea sancţiunii, intimata a arătat că au fost respectate prevederile art.21 al.3 din OG 2/2001 modificată şi completată prin L.nr.180/2002, ţinându-se seama de împrejurările comiterii faptei, de modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.205 şi urm. C.p.civ., OUG 195/2005 şi OG 2/2001.

Au fost anexate HG nr.1005/17 octombrie 2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, procesul verbal de control din 28 noiembrie 2014, Macheta raportare control tematic GES, procesul verbal din 1.11.2005, adresa nr.274/27.07.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AA nr.11280/12.12.2014 petenta SC S.  SA cu sediul în Sighişoara, str.Mihai Viteazu, nr.96 a fost sancţionată contravenţional cu sancţiunea amenzii contravenţionale de 50.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art.10 al.2 din OUG 195/2005 şi sancţionată de art.96 al.3 pct.6 din acelaşi act normativ, reţinându-se în sarcina sa că „unitatea până la data controlului din 26.11.2014 nu a notificat unitatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activităţii, conform prevederilor OUG 195/2005 cu modificări şi completări, în vederea îndeplinirii obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, în termen de 60 zile de la încetarea activităţii” (f.5 din dosar).

Din analiza îndeplinirii condiţiilor de formă a procesului verbal contestat, instanţa nu a identificat omisiuni ale procesului verbal care să atragă nulitatea procesului verbal.

La termenul din 24 martie 2015, primul termen de judecată, în şedinţă publică, s-a invocat de către petentă, prin reprezentantul convenţional (avocat) excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii, reglementată de art.13 din OG 2/2001, faţă de datele susţinute de intimată, respectiv că activitatea ei ar fi încetat în noiembrie 2005; şi raportat la momentul iulie 2012, când s-a comunicat adresa nr.274/27.07.2012 emisă de SC S.  SA Sighişoara şi luna noiembrie 2014, când s-a încheiat procesul verbal, cele 6 luni pentru aplicarea sancţiunii erau scurse deja.

Contravenţia prevăzută de art.10 din OUG 195/2005 nu este una continuă, arată reprezentantul petentei şi, în plus, activitatea SC S.  SA nu este încetată nici la acest moment.

În faţa instanţei şi prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, aflate la filele 50-53 din dosar, cu privire la excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii a arătat că excepţia nu este întemeiată, citând art.13 al.2 din OG 2/2001 potrivit cărora „în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la al.1 curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp”, ori petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia care subzistă în timp, fapta fiind în formă continuată.

Controlul, arată intimata, s-a efectuat conform circularei 9219/GM/24.11.2014, care a avut obiective precise şi stricte cu privire la instalaţia GES, iar petenta a comunicat Ministerului Mediului şi Pădurilor, încetarea activităţii (funcţionării), iar conform autorizaţiei integrale de mediu 14SB/28.12.2005 eliberată de ARPM Sibiu, cap.16.Manegementul închiderii instalaţiei; Manegementul reziduurilor, pct.16.1 prevede că „la încetarea activităţilor cu impact asupra mediului…” este obligatorie efectuarea unui bilanţ de mediu de către titularul activităţii în scopul stabilirii obligaţiilor şi costurilor privind refacerea calităţii mediului în zona de impact a activităţilor desfăşurate pe amplasament, iar pe baza acestui bilanţ şi a propunerii de plan de acţiuni, prezentate de titularul activităţii, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul pentru mediu în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la al.1, părţile implicate transmit autorităţii competente pentru protecţia mediului, în ce o priveşte pe petentă autorizaţia integrată de mediu menţionată emiţându-se doar pentru activitatea de fabricare a sticlei şi nu pentru toate activităţile conexe desfăşurate.

S-a susţinut în aceleaşi note şi faptul că în procesul verbal de control au fost detaliate aspectele de fapt constatate de organul de control.

Instanţa, conform art.248 CPC va trebui să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei aplicării sancţiunii, invocată de petentă prin reprezentant convenţional.

Fapta contravenţională reţinută în procesul verbal de constatare a contravenţiei este cea prevăzută de art.10 al.2 din OUG 195/2005 şi are următorul conţinut: „În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul”.

Conform art.13 al.1 din OG 2/2001 aplicarea amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În cazul contravenţiei prevăzute de art.10 al.2 din OUG 195/2005, care este o faptă omisivă, legea prevede un interval de timp – 60 zile – până la care ar trebui să fie îndeplinită obligaţia, astfel că fapta contravenţională nu are caracter continuu, ci este una instantanee.

În practica judiciară s-a statuat în mod constant că, atâta timp cât legea impune îndeplinirea unei obligaţii până la un anumit termen, ajungerea la termen fără a fi îndeplinită obligaţia consumă contravenţia şi o şi epuizează, întrucât efectele neîndeplinirii actului rămân aceleaşi. Trebuie făcută distincţie între efectele unui act şi actul propriu-zis. Ceea ce trebuie verificat pentru calificarea unei fapte contravenţionale (sau penale când este cazul), este dacă actul de executare durează un interval de timp mai lung, şi nu dacă efectul acestuia durează un interval de timp mai lung.

Doar dacă nu există un interval de timp până la care să fie îndeplinită obligaţia, contravenţia va putea fi socotită ca fiind continuă.

În speţă, contravenţia s-a consumat şi epuizat la împlinirea celor 60 de zile, termenul limită impus de lege, de la data când se susţine că petenta şi-a încetat activitatea de producere a sticlei (1.11.2005).

Prin urmare contravenţia s-a consumat şi epuizat la 1 ianuarie 2006, chiar dacă efectele neîndeplinirii obligaţiei durează în timp, fiind aceleaşi şi înainte şi după 1 ianuarie 2006.

Aşa fiind, instanţa constată că sancţiunea amenzii contravenţionale a fost aplicată după mai mult de 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei, respectiv la 12.12.2014, astfel că prescripţia aplicării sancţiunii este întemeiată urmând a fi admisă şi în acord cu dispoziţiile art.34 din OG 2/2001 va dispune anularea procesului verbal de contravenţie.

În subsidiar, se constată de către instanţă că fapta descrisă în procesul verbal de contravenţie contestat nu corespunde încadrării juridice menţionată în acelaşi proces verbal de contravenţie: se reţine în procesul verbal că petenta nu a notificat autoritatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activităţii, conform OUG 195/2005 în vederea îndeplinirii obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, în termen de 60 zile de la încetarea activităţii, ori al.2 al art.10 din OUG 195/2005, reţinut ca încadrare juridică a faptei se referă la transmiterea autorităţii competente de protecţie a mediului a unui document certificat, pentru conformitate cu originalul, care să ateste încheierea uneia din procedurile prevăzute la al.1 al aceluiaşi articol.

În cauză nu s-a dovedit de către organul constatator – Garda de Mediu – că s-ar fi încheiat una din procedurile menţionate în alineatul 1 al art.10 din OUG 195/2005 şi că ar exista un document în acest sens şi pe care petenta ar fi omis a-l transmite autorităţii de mediu competente.

Prin urmare, şi cu privire la temeinicia procesului verbal, există dubii, instanţa neputându-şi forma convingerea certă că fapta contravenţională reţinută şi descrisă a fost săvârşită de aceasta.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, sunt incidente dispoziţiile art.453 al.1 Cod procedură civilă, intimatul fiind obligat la 20 lei cheltuieli de judecată către petentă, constând în taxa judiciară de timbru, nefăcându-se dovada efectuării altor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii contravenţionale invocată de petentă.

Admite plângerea petentei SC S.  SA, cu sediul în Sighişoara, str.M:Viteazu, nr.96, jud.Mureş, formulată în contradictoriu cu intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General prin Serviciul Comisariatul Judeţean Mureş şi în consecinţă:

Dispune anularea procesului verbal de contravenţie seria AA nr.11280/12.12.2014 al Comisariatului Judeţean Mureş.

Obligă pe intimată la 20 lei cheltuieli de judecată către petentă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 10 iunie 2015.

Preşedinte,

Cornelia Pop

Grefier,

Laura Iancu

Domenii speta

Spete similare