Pretenţii formulate urmare a Deciziei Camerei de Conturi.

Decizie 70A din 03.02.2015


Decizia Curţii de Conturi nu face dovada neexecutării obligaţiilor contractuale de către intimata pârâtă, ci doar cu privire la existenţa unor încălcări ale prevederilor legale de către autoritatea contractantă, astfel că nu poate servi drept temei pentru admiterea acţiunii în pretenţii.

Decizia nr. 70/A/03.02.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

 

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 15.04.2013, pe rolul  Judecătoriei Reşiţa sub nr. 1935/290/2013, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Văliug, a chemat în judecată pârâta S.C. MCB Mocanu Trans S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 17.952 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 2680/4.12.2013 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1935/290/2013 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Văliug în contradictoriu cu pârâta S.C. MCB Mocanu Trans S.R.L..

  Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Văliug  a solicitat obligarea pârâtei S.C. MCB Mocanu Trans SRL, la plata sumei de 17.952 lei, din care suma de 16.439 lei reprezentând contravaloarea sumelor facturate de pârâtă pentru reabilitare bază sportivă teren Enduro şi suma de 1512 lei reprezentând folos nerealizat, întrucât prin Decizia nr. 50/2012 a Camerei de Conturi a Judeţului Caraş-Severin, emisă în baza Raportului de audit financiar nr. 979/31.07.2012, încheiat în urma acţiunii de verificare la UAT Văliug, la  punctul II.2  s-a dispus ca în cazul decontărilor efectuate la obiective de investiţii care nu au fost cuprinse în programul anual de investiţii, nu au fost aprobate de consiliul local şi pentru care nu s-a elaborat documentaţia tehnico-economică prevăzută de normele legale se va proceda la stabilirea întinderii prejudiciului de la data efectuării plăţilor  şi se vor dispune măsuri de recuperare a prejudiciului stabilit conform normelor legale.

Raportat la motivele invocate în acţiune, judecătoria a reţinut că susţinerile reclamantei întemeiate pe dispoziţiile din Codul civil care reglementează  răspunderea contractuală nu sunt fondate. Răspunderea contractuală este acea formă a răspunderii civile ce decurge din neexecutarea unor obligaţii contractuale, care constă în repararea de către debitor în natură sau în echivalent a prejudiciului cauzat  creditorului. Potrivit dispoziţiilor art. 942 C.civ. din 1864, contractul reprezintă acordul de voinţă între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge un raport juridic, contract ce se impune în raporturile dintre părţi întocmai ca legea, conform prevederilor art. 969 C.civ. (pacta sunt servanda).

În cazul în care una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată prin convenţie, se atrage răspunderea contractuală a acesteia, creditorului fiindu-i recunoscut dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei în baza dispoziţiilor art. 1073 C.civ. 1864.

Din interpretarea textelor legale mai sus menţionate rezultă că răspunderea civilă contractuală presupune în primul rând existenţa unor raporturi juridice anterioare între păgubit şi autorul faptei, născute prin acordul lor de voinţă. Pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, este, totodată, necesar să se facă dovada existenţei unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, a unui prejudiciu, precum şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, culpa debitorului fiind prezumată prin simplul fapt al neexecutării, potrivit dispoziţiilor art. 1082 C. civ.  din 1864.

Aplicând cele mai sus menţionate la datele speţei,  judecătoria a reţinut că între părţi au existat raporturi juridice în baza cărora reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Văliug  a achitat,  in data de 26.09.2011, către pârâta S.C. MCB Mocanu Trans SRL, suma de 16.439,92 lei reprezentând contravaloarea Facturii nr. 90/26.09.2011 emisă de societatea pârâtă pentru reabilitare baza sportiva. Nelegalitatea acestei plăţi  a fost relevată de Camera de Conturi a Judeţului Caraş-Severin, care prin Procesul-verbal  constatare nr. 978 din data de 31.07.2012 a stabilit abaterile şi persoanele cu atribuţii în domeniul de verificare şi certificare a regularităţii, realităţii şi legalităţii plăţilor, iar prin  Decizia nr. 50/2012 a dispus recuperarea prejudiciului.

Astfel, potrivit constatărilor organului de control, plata efectuată de reclamantă către societatea pârâtă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale,  reprezintă o abatere de la legalitate şi regularitate care a determinat producerea unui prejudiciu bugetului local, conducerea instituţiei verificate având obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru recuperarea acestuia.

Totodată, instanţa de fond a constatat ca in raportul de control invocat de reclamanta, nu s-a reţinut nerespectarea obligaţiilor contractuale de către societatea pârâta si producerea in acest fel a unui prejudiciu bugetului local, auditorii publici reţinând numai nerespectarea de către autoritatea contractanta a prevederilor legale privind angajarea, lichidarea  si ordonanţarea plaţilor. De altfel, din motivele invocate in acţiunea introductiva, instanţa constată că împrejurarea care a determinat formularea cererii de chemare în judecată nu a constituit-o neîndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă, în condiţiile în care plata a fost efectuată în data de 26.09.2011, ci constatările cuprinse în Procesul-verbal de constatare nr. 978 din data de 31.07.2012 al Camerei de Conturi Caraş-Severin.

Procesul-verbal întocmit de Camera de Conturi Caraş-Severin nu poate dovedi pretenţiile reclamantei cu privire la conţinutul raportului juridic al părţilor si executarea obligaţiilor asumate de acestea, atâta timp cât acesta constata numai abaterile de la legalitatea si regularitatea cheltuielilor bugetare, reţinute în sarcina persoanelor cu atribuţii în  domeniu de verificare si certificare a regularităţii, realităţii si legalităţii plăţilor.

Prin urmare, instanţa a constatat ca nu sunt îndeplinite condiţiile privind  existenţei unei fapte ilicite constând în nerespectarea unei obligaţii contractuale, precum şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei.

 Împotriva sentinţei civile nr. 2680/4.12.2013 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 1935/290/2013 a formulat apel reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Văliug, solicitând admiterea apelului şi anularea în totalitate a hotărârii apelate.

Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, Tribunalul Caraş-Severin a constatat că acesta este nefundat.

A reţinut că, potrivit dispoziţiilor art 969.C.civ. de la 1864, aplicabil în cauză, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, părţile fiind ţinute să-şi execute întocmai obligaţiile asumate. Atunci când fără justificare, una dintre părţile contractante nu îşi execută obligaţiile contractuale asumate se naşte dreptul la daune-interese al celeilalte părţi, vinovăţia în materia răspunderii civile contractuale fiind incidentă în ipoteza celei mai uşoare culpe.

În cauză, apelanta reclamantă a susţinut că a achitat factura nr. 090/26.09.2011 emisă de intimatul pârât, dar învederează instanţei faptul că acesta din urmă nu a executat lucrarea facturată şi pentru care a încasat suma de 16.439,92 lei.În dovedirea susţinerilor sale, apelanta a depus la dosar Decizia nr. 50/2012 a Curţii de Conturi.

Or, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, această decizie nu face dovada susţinerilor apelantei reclamante cu privire la neexecutarea obligaţiilor contractuale de către intimata pârâtă, ci doar cu privire la existenţa unor încălcări ale prevederilor legale de către autoritatea contractantă. Astfel, reclamanta trebuia să-şi probeze susţinerile referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, conform disp. art. 249 Cod procedură civilă. Cum reclamanta nu a propus nici  o probă în cauză, nici la instanţa de fond şi nici în apel, tribunalul a reţinut că în mod corect acţiunea formulată de acesta a fost respinsă.

Domenii speta