Procedura insolvenţei

Pentru a fi întemeiată o contestaţie asupra planului de reorganizare, trebuie invocate doar motive de nelegalitate care să vizeze aspectele reglementate de lege în art. 94 şi următoarele din Legea 85/2006, respectiv cele cu privire la persoana care a propus planul de reorganizare şi condiţiile în care acesta a fost depus, conţinutul şi durata planului, convocarea adunării creditorilor sau cele referitoare la votarea planului de reorganizare, nu un motiv care se referă la viabilitatea acestuia raportat la posibilitatea de obţinere a unor venituri pentru achitarea creanţelor.

Prin Decizia civilă nr. 1140/A/16.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 935/13.10.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1151/108/2014/a3, Curtea reţinând următoarele:

Prin sentinţa antemenţionată a fost confirmat planul de reorganizare propus de către debitorul SC H.D.  SRL Dezna prin administrator  special Ş.M.C. debitorul conducându-şi activitatea sub supravegherea administratorului judiciar C.I. SPRL Timişoara şi în conformitate cu planul confirmat.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Sentinţa civilă nr.173/13.05.2014 s-a deschis procedura generală a insolvenţei prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului SC HD SRL Dezna şi s-a numit administrator judiciar C.I. SPRL Timişoara; că prin Încheierea din data de 7.07.2015 s-a afişat la uşa instanţei tabelul definitiv al  creanţelor debitorului; că debitorul prin administrator  special Ş.M.C. a înregistrat un plan de reorganizare în condiţiile art.94 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006 şi că potrivit procesului verbal al adunării generale a creditorilor nr.1571/11.09.2015 planul de reorganizare a fost votat în condiţiile  art.100 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul neconfirmării Planului de reorganizare şi intrarea societăţii debitoare în faliment.

În motivare, arată că la adunarea creditorilor din data de 11.09.2015 creditoarea apelantă nu a aprobat Planul de reorganizare propus de către debitoare întrucât Planul de reorganizare nu este viabil.

Astfel, se prevede prin Plan că societatea estimează obţinerea de venit din înstrăinarea prin vânzare a activelor chiar înainte de finalizarea planului de reorganizare"pentru ca în anul III de reorganizare, să fie lichidat/ vândut activul debitoarei de către administratorul special (asociatul unic) în condiţiile în care din evidenţele contabile ale debitoarei imobilizările financiare din 2010 sunt 0, cu cifra de afaceri din 2012 de 0, lichiditate de 0 din 2011, din 2012- 2015 debitoarea nu a desfăşurat activitate economică, ceea ce reprezintă un paradox.

De asemenea, consideră că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. La art. 101 din legea insolvenţei se prevede în mod imperativ faptul că pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii:

Raportat la dispoziţiile art. 100 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006, Planul nu putea să fie considerat votat, respectiv acceptat în condiţiile în care apelanta s-a opus la votarea Planului, iar creanţa sa are o valoare mare de 387.986,00 lei respectiv 91,158% din creanţe bugetare.

Mai mult, Planul de reorganizare nu respectă nici dispoziţiile alineatului 2 al art. 101 din acelaşi act normativ.

Din textele mai sus menţionate rezultă faptul că grupa bugetarilor este defavorizată şi că nu este supusă unui tratament corect şi echitabil, respectiv în Plan, categoria creanţelor bugetare nu sunt plătite integral în timp ca în faliment această categorie de creanţe ar fi fost plătită :"primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului".

Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.I. SPRL Timişoara în calitate de administrator judiciar al SC HD SRL Dezna, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Examinând calea de atac a creditoarei, Curtea o reţine ca nefondată pentru următoarele considerente:

Prin apelul promovat de creditoarea bugetară, nu se invocă motive de nelegalitate care să vizeze aspectele reglementate de lege în art. 94 şi următoarele din Legea 85/2006, respectiv cele cu privire la persoana care a propus planul de reorganizare şi condiţiile în care acesta a fost depus, conţinutul şi durata planului, convocarea adunării creditorilor sau cele referitoare la votarea planului de reorganizare, ci un prim motiv din calea de atac se referă la viabilitatea acestuia raportat la posibilitatea de obţinere a unor venituri pentru achitarea creanţelor.

În acest sens, argumentele creditoarei sunt neîntemeiate întrucât sunt în contradicţie cu starea de fapt şi nu ţin seama de conţinutul planului de reorganizare care a cuprins într-un capitol şi strategia de derulare a acestei faze din insolvenţă, modalităţile de încasare a veniturilor dar şi sursa de achitare parţială a creanţei deţinute de această creditoare ca urmare a valorificării unei garanţii reale imobiliare.

Mai mult decât atât, se omite că în condiţiile art. 101 din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă exprimarea unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului, ori atâta timp cât o astfel de opţiune nu a fost avută în vedere de judecătorul sindic în speţă, şi creditorul apelant avea posibilitatea solicitării unei astfel de opinii, vis-a-vis de oportunitatea derulării unui plan de reorganizare, însă în concret, apelanta nu a făcut o astfel de solicitare în faţa judecătorului sindic; prin întâmpinarea sa, administratorul judiciar mai susţine pe de altă parte şi modalitatea lichidării tuturor imobilizărilor din activul societăţii (clădire alimentaţie publică) pentru îndestularea masei credale sau activului, chiar înainte de finalizarea acestui plan, aspecte cuprinse în planul de reorganizare.

Un alt motiv al apelului se referă la imposibilitatea considerării ca votat a planului, prin raportare la art. 101 alin.1 lit. B din lege, care prevede că planul poate fi confirmat în cazul în care sunt doar două categorii de creditori, dacă şi categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul, iar creditoarea bugetară a votat împotriva acestuia, însă această prevedere nu este aplicabilă speţei în  condiţiile în care au fost cinci categorii de creanţe înscrise în tabelul de creanţe a creditorilor şi care au participat la adunarea generală şi la votul acestuia. Ipoteza de la lit. B se referă la situaţia în care sunt doar două categorii de creditori ai debitoarei.

Este nefondată şi susţinerea apelantei referitoare la nerespectarea de către planul de reorganizare a dispoziţiilor din art. 101 alin.2 din lege, respectiv îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la tratamentul corect şi echitabil a creditorilor, dispoziţie legală care are în cuprinsul său trei condiţii cumulative de îndeplinit, însă apelanta afirmă fără argumente că grupa creditorilor bugetari ar fi defavorizată întrucât această categorie de creanţă nu sunt plătite integral în timp ce în faliment, ar fi fost plătită în totalitatea sa.

Ipoteza invocată de apelantă este cea din art. 101 alin.2 lit.a) din lege, în care se arată că nici una din categoriile care resping planul şi nici o creanţă care a respins planul să nu primească mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului, însă aserţiunea creditoarei bugetare este de înlăturat întrucât în planul de reorganizare, la cap.8.3.4 s-a cuprins o prezentare comparativă a sumelor estimate a fi obţinute, iar la simularea pentru reorganizare s-a cuprins un procent de achitare a creanţei bugetare de 100 %, pe când în simularea de faliment această categorie de creanţă ar fi primit doar 71,4 % din totalul ei.

Pe de altă parte, această creditoare bugetară nu intră nici în categoria de creanţe defavorizate aşa cum este definită de art. 3 pct.21 din lege,  în condiţiile în care nu se regăseşte nici una din situaţiile de modificare pentru această creanţă, aşa cum sunt stabilite în textul menţionat mai sus.

Pe cale de consecinţă şi în conformitate cu art. 480 alin1 C.proc.civ.m, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de creditoare.

Domenii speta

Spete similare