Procedura insolvenţei

Conform art.5 pct. 69 şi art.110 alin.2 din Legea nr.85/2014, în tabelul preliminar se înscrie inclusiv rangul creanţei, atunci când acesta există. Potrivit art.151 alin.8 din OG nr.92/2003 – Codul de procedură fiscală prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun iar conform dreptului comun prioritatea constituirii unei garanţii şi asigurarea publicităţii şi opozabilităţii acesteia, asigură rangul acesteia în raport de alte garanţii constituie anterior sau ulterior cu privire la aceleaşi bunuri.

Prin Decizia civilă nr. 62/26.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a fost admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 1054/3 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1020/108/2015/a2, având ca obiect contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestaţia formulată de creditoarea ANAF,  dispunându-se înscrierea acesteia în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. Z.T. SRL şi cu suma de 12.000 de lei cu titlu de creanţă bugetară, precum şi înscrierea aceleaşi creditoare cu suma de 369.657 lei în categoria creanţelor garantate, având rang II de preferinţă, după creditorul garant de rangul I – ING Bank Sucursala Timişoara.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1054/3 noiembrie 2015, pronunţată în dosar nr. 1020/108/ 2015/a2, Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de creditorul ANAF împotriva tabelului preliminar  al  creanţelor debitorului SC Z.T. SRL, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că, astfel cum reiese din conţinutul tabelului preliminar al creanţelor debitorului rectificat, administratorul judiciar E SPRL Arad a îndreptat eroarea materială strecurată, în sensul că ANAF Bucureşti este trecut ca şi creditor al debitorului SC Z.T. SRL Arad, aspect confirmat şi de notificarea nr.930/14.07.2015, efectuată de către administratorul judiciar în temeiul art.110 al.4 din Legea 85/2014.

S-a mai reţinut că neînscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitorului a sumei de 369.657 lei cu rangul stabilit de art.159 al.1 pct.3, coroborat cu art.5 pct.15 din Legea 85/2014, este justificată, întrucât, astfel cum reiese din conţinutul proceselor-verbale de sechestru, bunurile sechestrate fac obiectul contractului de garanţie reală mobiliară nr. 10057/G3/22.11.2013 încheiat cu ING Bank  Sucursala Timişoara, prin urmare, sunt bunuri destinate urmăririi şi satisfacerii cu prioritate a creanţei garantate a creditorului ING Bank.

Cum creanţa bugetară în sumă de 12.000 lei, solicitată prin suplimentul cererii de admitere a creanţei nr.23895/22.06.2015, a fost transmisă prin fax instanţei la data de 13.07.2015, iar tabelul preliminar al creanţelor debitorului a fost întocmit  în data de 14.07.2015, în aprecierea judecătorului-sindic este evident că despre aceasta nu a avut cunoştinţă administratorul judiciar, fiind sunt incidente prevederile art.105 al.2 din Legea 85/2014.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea ANAF, solicitând modificarea în tot sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitorului SC Z.T. SRL.

În motivare, creditoarea-apelantă a reluat starea de fapt şi a reiterat capetele de cerere cu care a învestit instanţa de fond, învederând că deşi administratorul judiciar a susţinut că ar fi corectat eroarea materială strecurată în tabel, nici până la data redactării apelului în prezentul dosar, tabelul corectat nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de Insolvenţă, invocând în acest sens art.42 alin.1 şi alin.10 din legea nr.85/2014. 

Cu privire la înscrierea suplimentară a sumei de 12.000 lei la categoria de creanţe bugetare, creditoarea a susţinut că a transmis această creanţă în termenul legal de 60 de zile, conform art. 102. alin. 1 din Legea 85/2014, precizând că prin hotărârea atacată, deşi s-a respins contestaţia, s-a menţionat în considerente că această sumă va fi înscrisă în tabelul definitiv, în măsura în care creanţa este din categoria prev. de art.105 al. 2 din Legea nr. 85/2014. În această privinţă, creditoarea-apelantă a mai subliniat că deschiderea procedurii insolvenţei a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la data de 26 mai 2015, iar suplimentul privind suma de 12.000 de lei a fost transmis prin fax la dosarul cauzei la data de 13 iulie 2015, adică înăuntrul termenului de 60 de zile.

În ce priveşte solicitarea de înscriere a sumei de 369.657 lei cu rangul stabilit de art.159 alin.1 pct.3 coroborat cu art.5 pct.15 din legea nr.85/2014, creditoarea-apelantă a susţinut că deţine o garanţie de rang inferior faţă de ING Bank Sucursala Timişoara, opinând că într-o asemenea ipoteză o soluţie ar putea fi înscrierea sa în tabel la categoria solicitată, la un rang inferior sub condiţie rezolutorie, urmând ca în care din preţul obţinut ca urmare a valorificării garanţiei ar mai rămâne lichidităţi, după deplina îndestulare a creditorului cu garanţie de prim rang, să redobândească titlul de garantat şi creditorul care are garanţie de rang inferior şi să primească diferenţa din suma încasată din vânzarea bunului în contul creanţei sale.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 43 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 46, alin. 1 din Legea nr. nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de Insolvenţă şi ale art. 470 din Codul de procedură civilă, precum şi celelalte prevederi invocate în prezentul apel.

Prin întâmpinarea formulată, E SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Z.T. SRL, a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat si pe cale de consecinţa, menţinerea în tot a sentinţei apelate.

În motivare, a susţinut că potrivit art.102 alin.1 ultima teza din Legea nr. 85/2014,  creditorul bugetar are posibilitatea înregistrării unui supliment la declaraţia de creanţa iniţială prin are să solicite înscrierea creanţei de 12.000 de lei. Pe de altă parte, a învederat că ANAF a transmis la dosarul cauzei in data de 13.07.2015 un supliment al cererii de admitere a creanţei nr. 23895/22.06.2015 prin care a solicitat înscrierea unei creanţe suplimentare de 12.000 lei, care însă face referire la un Proces-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor seria A nr.0133141/29.06.2015, care însă nu a fost comunicat administratorului judiciar decât odată cu contestaţia, astfel că această creanţă nu avea cum să fie cuprinsă în tabelul preliminar al creanţelor întocmit si depus la data de 14.07.2015 la dosarul cauzei si transmis concomitent spre publicare in BPI.

În ce priveşte opozabilitatea invocată de către apelant de la publicarea în BPI, administratorul judiciar arată că înscrierea sumei de 12.000 lei se va face în cuprinsul tabelului definitiv în măsura în care, urmare a examinării, această creanţă rezultă fi una din categoria celor prevăzute de art. 105, alin. 2 din Legea nr. 85/2014 vizând verificarea creanţelor înregistrate, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 85/2014 nu prevede o publicare a unui tabel sau a unei modificări a acestuia între tabelul preliminar şi cel definitiv, consecinţa fiind cuprinderea în tabelul definitiv a creanţelor de natura celor prevăzute la art.102 alin.1, ultima teza din Legea nr. 85/2014, solicitate după întocmirea tabelului preliminar.

Intimatul a reiterat faptul că data depunerii tabelului preliminar indicată prin notificarea deschiderii procedurii a fost stabilită la 14.07.2015, în condiţiile în care ANAF a înregistrat la dosarul cauzei suplimentul de creanţă de 12.000 lei la data de 13.07.2015, el nefiind comunicat şi administratorului judiciar, care a luat cunoştinţa de acesta abia la termenul de judecata din 14.07.2015.

În ce priveşte neînscrierea creanţei conform declaraţiei de creanţă, respectiv suma de 369.657 lei, ca şi creanţă garantată, administratorul judiciar al debitoarei a arătat că prin notificarea transmisă creditorului contestatar sub nr.930/14.07.2015, a sesizat creditorul apelant că nu a regăsit între documentele anexate de către creditor, dovezi ale înscrierii potrivit rangului prevăzut de art.159 alin. 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 şi că documentele depuse de creditoare în susţinerea declaraţiei de creanţă nu au permis administratorului judiciar o examinare a creanţei în conformitate cu prevederile art. 106 din Legea nr. 85/2014 şi, astfel cum a indicat şi prin notificarea transmisă creditorului, nu s-a putut efectua o examinare şi coroborare a documente a unor sume.

Intimatul a mai arătat că s-a instituit sechestru prin cele două procese-verbal invocate şi depuse pentru un cuantum total de 791.782 lei, în condiţiile în care declaraţia de creanţă se referă la obligaţii neachitate de către debitoare în sumă de 763.162 lei, iar valoarea totală a bunurilor sechestrate fiind de 997.507, 04 lei.

Concluzionând, intimatul a învederat că din niciunul din documentele depuse în susţinerea declaraţiei de creanţă nu rezultă pe ce se bazează cererea creditoarei cu privire la înscrierea sumei de 369.657 lei, ca şi creanţă garantată în temeiul art.159 alin.1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 si nici modul în care aceasta a fost determinată.

În opinia administratorului judiciar, aceste chestiuni au rămas neclarificate chiar şi prin apelul formulat, creditorul ANAF rezumându-se să susţină că bunurile ce fac obiectul proceselor verbale de sechestru în baza cărora instituţia a solicitat înscrierea cu rangul de preferinţa stabilit de art.159 alin. 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 fac obiectul şi al contractului de garanţie mobiliară nr.10057/G3/22.11.2013 încheiat cu ING Bank suc. Timişoara,  fără însă a detalia natura şi componenţa sumei pretinsă ca fiind garantată, în timp ce documentele care au stat la baza acestei creanţe, în condiţiile în care procesele verbale de sechestru ale ANAF (nr.114/09.04.2015 si 132/11.05.2015) sunt încheiate pentru suma totală de 791.782 lei, iar suma pretinsă ca garantată este de 369.657 lei.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de apel şi în limitele devolutive ale apelului, consacrate de art.477-478 C. pr.civ., Curtea apreciază că apelul este fondat, soluţia primei instanţe fiind consecinţa unei greşite interpretări a materialului probator administrat şi a dispoziţiilor legale incidente.

La o primă analiză a materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţa de fond a înfrânt în parte principiul disponibilităţii ce guvernează raporturile de drept privat inclusiv în plan procesual civil, deoarece, prin notele de şedinţă depuse la data de 13 octombrie 2015 în faţa instanţei de fond, E SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei insolvente S.C. Z.T. SRL s-a arătat de acord cu admiterea în parte a contestaţiei, în ce priveşte rectificarea denumirii creditorului din tabelul preliminar şi cu înscrierea sumei suplimentare de 12.000 de lei în tabelul definitiv, în măsura în care aceasta este constatată printr-un titlu executoriu necontestat.

Dacă în privinţa denumirii corecte a creditorului ce trebuia înscris în tabelul preliminar, părţile au un punct de vedere comun, şi anume că dintr-o eroare s-a înscris ANAF – DGRFP Timişoara – AJFP Arad, în locul denumirii creditorului real ANAF, cu privire la suma de 12.000 de lei, Curtea constată că aceasta reprezintă o sumă provenită din amendă contravenţională iar procesul verbal de sancţionare a contravenţiei a fost transmis la dosarul cauzei anterior expirării termenului de 60 de zile la care se referă art.102 alin.1 din Legea nr.85/2014 şi anterior publicării tabelului preliminar de creanţe, adică la data de 13 iulie 2015.

Fiind un proces verbal de contravenţie, acesta este supus regimului juridic consacrat de O.G. nr.2/2001, fiind titlu executoriu conform art.37 din acest act normativ în măsura în care nu este atacat în termenul de 15 zile la instanţă şi nu este modificat prin hotărâre judecătorească.

În prezenta cauză nu există nicio dovadă că acest proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţie a fost atacat la instanţa competentă, fiind astfel titlu executoriu, ceea ce impunea înscrierea sumei în tabelul preliminar de creanţe. Pe de altă parte, Curtea subliniază că eventuala atacare a procesului verbal de contravenţie cu plângere în condiţiile art.31 din OG nr.2/2001 nu ar fi fost de natură a permite administratorului judiciar a analiza această creanţă în temeiul art.105 alin.2 din Legea nr.85/2014. Este adevărat că acest text de lege sustrage de la analiza administratorului judiciar numai creanţele bugetare rezultate din titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, însă simpla contestare a unor astfel de titluri, cu consecinţa învestirii instanţei de judecată ori a unui organ administrativ-jurisdicţional, nu poate declanşa un control concomitent şi paralel al administratorului judiciar, singura soluţie pe care Legea nr.85/2014 o oferă în astfel de situaţii fiind înscrierea în tabel a creanţei contestate fie sub forma „creanţă sub condiţie”, dacă titlul care o constată nu este încă titlu executor, fie sub forma „creanţă în litigiu”, atunci când suma contestată este înscrisă într-un titlu executoriu (art.5 pct.69 din lege).

Cât priveşte problema înscrierii creditoarei cu suma de 369.657 lei în tabelul de creanţă al debitoarei ca şi creanţă garantată, Curtea observă că atât administratorul judiciar cât şi instanţa de fond au ignorat principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil. Este adevărat că sechestrul aplicat pe bunurile debitoarei insolvente s-a instituit pentru recuperarea unei creanţe de 791.782 de lei iar declaraţia iniţială de creanţă formulată în dosar a fost pentru suma de numai 763.162 lei. Acest aspect este însă lipsit de relevanţă, câtă vreme este posibil ca o parte din creanţa pentru care s-a instituit sechestrul s-ă fi fost plătită ori să se fi stins printr-un alt mod prevăzut de lege.  Din niciun document de la dosarul cauzei nu rezultă însă că acea creanţă cuprinsă în declaraţia de creanţă ar fi alta decât cea cu privire la care s-a instituit măsura sechestrului, pentru a fi necesare lămuririle suplimentare solicitate de către administratorul judiciar. Pe de altă parte, este la fel de lipsit de relevanţă, faptul că valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte valoarea creditorului bugetar, în condiţiile în care, oricum, aceasta reprezintă o valoare estimată în timp ce solicitarea creditorului bugetar de a înscrie creanţa sa în categoria creanţelor garantate numai până la concurenţa sumei de 369.657 lei reprezintă tot o expresie a principiului disponibilităţii.

Ceea ce rezultă însă incontestabil din dosar este că în temeiul mai multor titluri executorii ce reprezintă creanţe bugetare sau fiscale, cu privire la care nu rezultă că ar fi fost achitate, ANAF a instituit sechestrul asigurător asupra unor bunuri ale debitoarei care anterior au mai făcut obiectul unei convenţii de garantare, în favoarea ING Bank Sucursala Timişoara, ceea ce nu împiedică însă constituirea unor garanţii suplimentare asupra lor, cu menţiunea că cele ulterioare vor avea un rang de preferinţă subsecvent.

Astfel conform art.5 pct. 69 şi art.110 alin.2 din Legea nr.85/2014, în tabelul preliminar se înscrie inclusiv rangul creanţei, atunci când acesta există. Potrivit art.151 alin.8 din OG nr.92/2003 – Codul de procedură fiscală prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun iar conform dreptului comun prioritatea constituirii unei garanţii şi asigurarea publicităţii şi opozabilităţii acesteia, asigură rangul acesteia în raport de alte garanţii constituie anterior sau ulterior cu privire la aceleaşi bunuri. 

Or, din această perspectivă, simpla împrejurare că ING Bank – Sucursala Timişoara este creditor gajist de rangul I, nu înlătură posibilitatea înscrierii ANAF, titular al unei drept de gaj în condiţiile art.151 alin.8 din Codul de procedură fiscală, de a fi înscris în tabel ca şi creditor garantat în limita creanţei care a fost garantată, dar cu rang de prioritate subsecvent faţă de garanţiile constituite anterior. Această înscriere nu va afecta însă aplicarea art.103 alin.1 din Legea nr.85/2014, creanţele garantate, în ordinea rangului lor, urmând a fi înscrise în tabelul definitiv de creanţe numai în limita valorii de piaţă a bunurilor asupra cărora poartă garanţia, valoare ce va fi stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar şi efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61 din lege.

În raport de aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a făcut aplicarea art.480 alin.2 C. pr.civ. şi a admis apelul conform celor mai sus reţinute, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare