Divorț

Sentinţă civilă 1612 din 18.12.2015


Prin cererea inregistrată sub nr. (…/…) reclamantul (…) a chemat în judecată pe pârâta (…), solicitând instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta să dispună desfacerea căsătoriei părtilor, din culpa exclusivă a pârâtei, aceasta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, să se stabilească locuinta minorilor (…), nascut la data de (…) si (…), nascut la data de (…) la domiciliul reclamantului, exercitarea autoritătii părintesti să se facă de către ambii părinti şi obligarea pârâtei la plata unei pensii de intretinere pentru minori.

In motivarea cererii,  reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de (…), căsătorie din care au rezultat minorii (…/….)

A mai sustinut reclamantul că, desi a considerat căsătoria o relatie bazată pe dragoste, respect si ajutor reciproc, relatiile dintre părti s-au deteriorat in momentul in care a decis să plece in (…) să lucreze, pentru a asigura familiei un nivel de trai mai bun.

In continuare, reclamantul arată că datorită diferentei de vârstă dintre el si pârâtă, a incercat să o protejeze, el fiind singurul care a muncit pentru asigurarea conditiilor necesare de trai, insă pârâta a început o relatie extraconjugală, astfel că solicită admiterea cererii.

In drept, a invocat dispozitiile art. 373 lit. b, art. 383 alin. 3, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 2, art. 402 cod civil.

A depus alăturat, in copie, acte de stare civilă si alte inscrisuri.

La data de (…) pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconventionalăIn intâmpinare pârâta arată că este de acord cu desfacerea căsătoriei, insă din vina exclusivă a reclamantului, urmand să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, autoritatea părintească asupra celor doi minori să fie exercitată de ambii părinti, insă solicită respingerea capetelor de cerere privind stabilirea locuintei minorilor la reclamant si obligarea ei la plata pensiei de întretinere.

Prin cererea reconventională pârâta solicită desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, să se stabilească locuinta minorilor la domiciliul său, in (…) si obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere pentru minori, in raport cu venitul minim pe economia natională, iar in subsidiar, pârâta solicită stabilirea locuintei minorului (…) la domiciliul său si să fie obligat reclamantul să-i permită să aibă legături personale cu minorul (…), in prima si a treia săptămână din luna, incepand de vineri orele 14 pana duminica orele 14 si in prima jumătate din vacantele de Paste, vară si Crăciun.

In motivarea cererii, pârâta arată că s-a căsătorit cu reclamantul la data de (…), căsătorie din care au rezultat cei doi minori.

Mai precizează pârâta că reclamantul a inceput să consume băuturi alcoolice, ocazie cu care crea discutii neprincipiale, care degenerau in scandal si o lovea.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si au fost audiati martorii (…)

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Partile s-au casatorit la data de (…), casatoria acestora fiind înregistrata sub nr. (…) Din aceasta casatorie au rezultat minorii (…), nascut la (…) si (…), nascut la (…)

Retine instanta ca partile sunt despartite in fapt de la  inceputul anului (…) , asa cum rezulta din  referatul de ancheta sociala nr. (…) coroborat cu sustinerile martorilor audiati si cu sustinerile partilor.

 In ceea ce priveste motivele despartirii dintre cei doi soti,  instanta retine ca acestea au avut la baza.

Potrivit art. 379 si 373 lit b) din Codul Civil, căsătoria se poate desface prin divorţ  atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Fundamentul casatoriei il constituie esenta morala a acesteia, adica afectiunea, sprijinul si respectul reciproc pe care sotii si-l datoreaza unul altuia, or, fara aceste minime standarde, o casnicie nu poate exista, cu atat mai mult nu poate continua. Separatia indelungata face ca raceala dintre soti sa fie ireversibila, transformand sensul dat de legiuitor casatoriei intr-o simpla legatura juridica.

In aceste conditii, instanta retine ca, in cauza, raporturile dintre soti sunt grav vatamate din cauza unor motive temeinice, continuarea casatoriei nemaifiind posibila. Motivele temeinice sunt in principal legate de aceea ca , partile sunt despartite in fapt de aproximativ 1 an, iar pana in prezent nu au reusit sa-si reia casnicia ,cauza  principala a despartirii in fapt fiind comportamentul paratei.

Avand in vedere considerentele de mai sus, in baza art. 379 si 373 lit.b Codul Civil, instanta urmeaza sa dispuna desfacerea casatoriei partilor din vina exclusiva a paratei.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la numele reclamantei dupa desfacerea casatoriei, avand in vedere solicitarea acesteia de a-si relua numele avut anterior casatoriei, instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile art. 383 alin 3 Codul Civil, urmand sa dispuna revenirea reclamantei la numele avut de aceasta inainte de casatoria cu paratul, acela de (...), conform certificatului de casatorie depus la dosar.

Referitor la capatul de cerere privitor la exercitarea autoritatii parintesti , instanta constata ca in cauza sunt incidente prevederile  art. 397 Cod Civil, astfel incat exercitarea autoritatii parintesti se va face de catre ambii parinti.

Instanţa reţine că, potrivit art. 398 C.civ., regula este că aceasta revine în comun ambilor părinţi şi numai pentru motive întemeiate se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de despărţire a părinţilor, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi.

Conform art. 483 C. civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, iar potrivit art. 487 C. civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Despărţirea părinţilor şi stabilirea locuinţei minorului la unul dintre aceştia nu trebuie să afecteze exerciţiul autorităţii părinteşti comune. Ambii părinţi trebuie să aibă în vedere, în mod constant, interesul copilului lor şi să ia împreună deciziile importante legate de creşterea şi evoluţia acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie.

Autoritatea părintească comună, în cazul părinţilor despărţiţi reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minori şi de garantare atât a prezenţei mamei cât şi a tatălui în viaţa copiilor, independent de faptul că aceştia nu mai convieţuiesc.

Faţă de cele anterior expuse şi constatând că este in interesul minorilor pentru o dezvoltare corespunzatoare a acestora,  instanta va stabili că autoritatea părintească în privinţa minorilor revine în comun ambilor părinţi.

De altfel, reclamanta, in cazul in care va intampina dificultati in exercitarea in comun a autoritatii parintesti va putea sa se adreseze instantei de tutela pentru rezolvarea neintelegerilor dintre parinti, potrivit art. 486 Cod civil.

 Cu privire la capatul de cerere privind stabilirea locuintei minorilor la tata, instanta are in vedere principiul interesului superior al copilului care presupune ca orice decizie care il priveste pe copil sa fie luata avand in vedere exclusiv interesul acestuia ( art. 263 alin.1 Codul Civil).

La modul general, prin decizia luata, in urma evaluarii interesului copilului, instanta urmareste doua obiective primare:

(1) ca minorul sa poata avea o relatie autentica, buna, cu ambii parinti si

 (2) sa fie ferit de violente fizice sau psihice (exercitate asupra lui sau exercitate in prezenta lui).

In ceea ce priveste conditiile materiale de care dispun parintii, instanta opineaza ca acestea sunt un criteriu secundar in luarea unei decizii in privinta stabilirii locuintei minorului.

In aprecierea interesului superior al copilului, instanta a luat ca principal criteriu de distinctie masura in care unul dintre parinti il poate expune pe acesta la violente fizice sau psihice (exercitate asupra lui sau exercitate in prezenta lui). In al doilea rand, instanta a evaluat  masura in care unul dintre parinti este capabil sa ii asigure copilului o relatie buna cu celalalt parinte si este capabil sa depuna eforturi pentru a avea el insusi o relatie buna, bazata pe respect, cu fostul partener de viata, in calitate de parinti.

Nu in ultimul rand instanta are in vedere si principiul mentinerii fratilor impreuna, care , desi nu isi gaseste o reglementare legala  decat in materia plasamentului( art. 60 alin. 3 lit. b din Legea nr. 272/2004) , trebuie retinut si aplicat si in materia stabilirii locuintei minorului la unul dintre parinti, pentru identitate de ratiune. Asa cum s-a subliniat in doctrina si in practica judiciara, masura separarii minorilor frati trebuie sa fie adoptata numai in situatii exceptionale si pentru cauze temeinic justificate, ce nu se regasesc in prezenta cauza.

In cele de mai sus instanta a analizat aspecte care tin de copil ( relaţia sa cu fiecare părinte şi alte persoane, inclusiv bunici şi alte rude), dar si aspecte care tin de părinţii săi (dorinţa şi capacitatea fiecărui părinte de a facilita şi încuraja o relaţie strânsă şi continuă dintre copil şi celălalt părinte, capacitatea fiecaruia dintre părinţi de a asigura nevoile copilului, atitudinea fiecărui părinte faţă de copil şi faţă de responsabilităţile părinteşti, dificultaţile practice si posibilităţile materiale, stilul de viata al fiecaruia dintre părinţii copilului).

Chiar daca pozitia minorului (…) a fost oscilanta, in sensul ca ascultat fiind in camera de consiliu la data de (…) in dosarul numarul (…) avand ca obiect ordonanta presedintiala a precizat ca doreste sa stea cu mama, in timp ce in urma ascultarii in acest dosar, doua luni mai tarziu, a aratat ca doreste  sa locuiasca impreuna cu tatal si fratele sau, instanta apreciaza ca aceasta pozitie este explicabila, avand in vedere varsta minorului si vulnerabilitatea sa la manipularile venite din partea parintilor sai. Adultii ignora de foarte multe ori faptul ca desi ei doi nu mai impart aceeasi relatie, continua totusi sa existe impreuna in si prin acel copil pe care nu este nevoie sa-l tulbure si sa-l dezechilibreze, luandu-l confident sau martor la neimplinirile vietii de adult, producandu-i traume ce se pot repercuta in mod negativ asupra dezvoltarii sale ulterioare.

Instanta nu neaga dragostea pe care le-o poarta mama minorilor, insa, poate 

Avand in vedere in special pozitia minorilor exprimata cu ocazia ascultarii lor in camera de consiliu, instanta urmeaza sa dispuna stabilirea locuintei acestora la tata.

Cu privire la pensia de intretinere datorata copiilor de catre parata,  instanta are in vedere obligatia speciala de educare si instruire pe care parintii o au fata de copiii lor, obligatie prevazuta de art. 487 Cod Civil. Aceasta are nu numai un aspect nepatrimonial ci si unul patrimonial, constand in cheltuielile pe care parintele trebuie sa le suporte in scopul de a putea da copilului pregatirea necesara pentru a face fata provocarilor vietii.

Instanta a luat drept baza de calcul venitul minim pe economie, urmand sa oblige parata la plata unei pensii de intretinere in cuantum de (...) lei lunar pentru fiecare minor raportat la venitul minim pe economia nationala incepand cu data introducerii prezentei cereri si pana la majoratul minorilor.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata in cauza de parata reclamanta, instanta o va admite in parte in ceea ce priveste dreptul sau de a avea legaturi personale cu minorii.

 Astfel, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. (art. 17 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului)

În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. (art. 17 alin. 5 din Legea 272/2004)

Relaţiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului. (art. 18 din Legea 272/2004)

Concluzia care se desprinde din textele legale sus menţionate este aceea că în situaţia în care copilul nu locuieşte cu ambii părinţi se activează dreptul acestuia de a menţine legături personale cu părintele cu care nu locuieşte, relaţiile personale părinte – copil putând fi realizate în modalităţile prevăzute de art. 18 din Legea 272/2004.

 Avand in vedere aceste considerente, instanta va stabili legaturi personale pentru parata cu minorii (…) si (…)  in prima si a treia saptamana a lunii  de vineri orele 14.00 pana duminica orele 14.00,  la domiciliul paratei, si in prima jumatate a vacantelor de Paste, Craciun si vacantei de vara.

In temeiul art. 453 Cod procedura civila, constatand ca parata reclamanta “a pierdut” procesul, instanta o va obliga la plata sumei de (...) lei reprezentand cheltuieli de judecata.