Contestaţie la executare

Măsuri asigurătorii luate faţă de asociatul societăţii comerciale aflate în procedura insolvenţei, fără ca anterior să fie dispusă, faţă de acesta,  răspunderea solidară. Restituire cauţiune 

Art. art.27, art.28 şi art.129 alin.3 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 719 C. proc. civ

Măsura asiguratorie se poate institui în situaţia antrenării răspunderii solidare chiar şi în lipsa titlului de creanţă. Astfel, nu are relevanţă faptul că petenta nu are calitatea de debitor atâta timp cât petenta deţine calitatea de asociat al debitoarei S.C. PAD CONSULT GUARD S.R.L. iar unicul asociat al petentei are şi calitatea de administrator al debitoarei, stare de fapt care îl îndreptăţeşte procedural pe intimat să ia măsuri asigurătorii dacă se prefigurează o răspundere, nefiind necesar ca aceasta să fie clar şi definitiv stabilită.

Pe de alta parte însă, art. 129  alin. 5 C.pr.civ. impune motivarea necesitaţii luării acestor masuri, arătându-se în ce constă pericolul concret ca debitoarea „să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, fapte ce constituie raţiunea reglementarii măsurilor asiguratorii, raţiune enunţată expres de art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.

Consemnarea cauţiunii este o condiţie de admisibilitate a cereri de suspendare, indisponibilizarea ei fiind justificată doar în cazul admiterii cererii de suspendare a executării silite, astfel că, în cazul respingerii cererii de suspendare, aceasta trebuie restituită.

Decizia nr. 636A/26.06.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa civilă nr.1867/17.11.2014 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.1922/290/2014 s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. Mike Security Group S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice-A.N.A.F.-Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi cu terţii popriţi S.C. BRD GSG S.A.-Sucursala Reşiţa, S.C. CEC Bank S.A.-Sucursala Reşiţa şi Trezoreria Municipiului Reşiţa, ca neîntemeiată, precum şi cererea de restituire a cauţiunii formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.7873/12.03.2014, s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile/imobile ale contestatoarei până la concurenţa sumei de 5.307.727 lei.

Conform prevederilor art.712 alin.2 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Contestaţia la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia este ţinută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită.

Din interpretarea dispoziţiilor art.27, art.28 şi art.129 alin.3 din O.G. 92/2003, prima instanţă a reţinut că organul fiscal dispune antrenarea răspunderii solidare printr-o decizie, care odată aprobată de conducerea organului fiscal, constituie titlu de creanţă. Măsurile asiguratorii pot fi însă luate chiar şi înainte de emiterea titlului de creanţă, în cazul în care se impune antrenarea răspunderii solidare.

S-a mai reţinut că măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale. Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept consecinţă juridică limitarea dreptului său de dispoziţie  asupra bunului respectiv, importanţa acestei masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu.

 În scopul înlesnirii executării silite şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art.129 şi urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea procedurii de recuperare a debitelor pe care agenţii economici le înregistrează la bugetul de stat.

Aplicând prevederile legale la datele speţei, prima instanţă a reţinut că, până la data de 04.03.2014, societatea contestatoare a avut calitatea de asociat la S.C. Pad Consult Group S.R.L., societate împotriva căreia s-a deschis procedura insolvenţei prin Încheierea nr.51/JS/CC din data de 20.03.2014 a Tribunalului Caraş-Severin. Cu toate că organul fiscal nu a emis nicio decizie de antrenare a răspunderii solidare privind pe contestatoare şi S.C. Pad Consult Group S.R.L., măsurile asigurătorii au fost luate cu respectarea dispoziţiilor art.129 alin.3 din O.G. 92/2003, care nu instituie obligativitatea emiterii titlului executoriu anterior luării acestor măsuri.

Mai mult, se constată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 12.03.2014 respectă cerinţele de formă şi de fond impuse de Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală (art.125.3 şi urm.).

S-a mai reţinut că neascultarea contestatoarei de către organul fiscal anterior luării măsurilor contestate nu este de natură a atrage anularea actelor emise, întrucât legiuitorul permite organului fiscal dispunerea acestor măsuri în cazuri urgente, chiar şi fără ascultarea contribuabilului, conform art.9 alin.2 din OG. 92/2003, astfel cum este cea din prezenta contestaţie care se încadrează în situaţiile derogatorii enunţate de acest text de lege.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că organul fiscal a respectat prevederile legale în materie, impuse de O.G. 92/2003, în momentul emiterii actelor contestate.

În ceea ce priveşte solicitarea de restituire a cauţiunii achitată pentru soluţionarea cererilor de suspendare provizorie a executării silite şi suspendarea executării silite, prima instanţă a respins-o, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art.719 alin.6 C.proc.civ. cauţiunea rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor, atunci când contestaţia a fost respinsă.

În temeiul art.453 C.proc.civ., prima instanţă a respins şi cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că a pierdut procesul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petenta SC Mike Security Group SRL, solicitând admiterea apelului ca fiind întemeiat, modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare formulată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea apelului se arată că instanţa nu a acordat o minimă atenţie nici ansamblului material probator existent la dosarul cauzei, nici argumentelor invocate de contestatoare

Având în vedere faptul că măsurile asigurătorii, nu reprezintă masuri de executare silită, ci doar mijloace procesuale având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului (S.C. PAD CONSULT GUARD S.R.L.- în cazul de faţă asupra averii acestuia nefiind instituite masuri), asupra posibilităţii de realizare efectiva a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu, decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie să respecte prevederile general aplicabile ale Codului de procedură fiscala, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat.

Or, în cazul de faţă, societatea petentă, deşi nu are calitatea de contribuabil-debitor, nu a fost înştiinţată de către organul fiscal asupra drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale pe care le are în cadrul acestui raport juridic fiscal, nefiindu-i adusă la cunoştinţa calitatea procedurală, în raport cu debitele restante în valoare de 5.307.727 lei, ale debitorului S.C. PAD CONSULT GUARD SRL.

Pe de altă parte, potrivit art.129 alin.5 din Codul de procedura fiscală ,,Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată (...)”. Aceste dispoziţii legale sunt în deplin acord cu prevederile art.31 alin.1 şi 2 din Constituţia României, potrivit cărora dreptul la informaţie trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc intre autorităţile publice şi cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual. Motivarea actelor administrative reprezintă o condiţie de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligaţia de a indica în mod neechivoc elementele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei adoptate, atat pentru a putea fi cunoscute de destinatar şi în funcţie de care sa isi poată formula eventualele apărări, dar şi pentru ca instanţa de judecata sa poată exercita un control efectiv al legalităţii actului. Doar obligaţia motivării tuturor actelor administrative poate funcţiona ca o garanţie a respectării legii şi a ocrotirii drepturilor cetăţeneşti.

În speţă, organul fiscal a apreciat în mod eronat, că există pericolul ca o alta entitate juridică - S.C. MIKE SECURITY GROUP S.R.L., care nu are calitatea de debitor şi nu are obligaţii fiscale restante de plata, să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, obligaţiilor fiscale restante ale contribuabilului – debitor - S.C. PAD CONSULT GUARD SRL., deşi împotriva acestuia, nu au fost efectuate masuri asigurătorii.

Având în vedere faptul că, la instituirea măsurilor asigurătorii, organul fiscal nu a respectat dreptul la apărare prevăzut de art.9 din Codul de procedură fiscală, apreciază că în conformitate cu dispoziţiile art.43 alin.2 lit.j) şi art.46 din Codul de procedura fiscală, aspecte sunt de natură a atrage nulitatea relativă şi virtuală a actelor administrative fiscale, vătămarea impusa de art.175 alin.1 din Codul de procedura civilă fiind evidentă, societăţii petente nefiindu-i respectat dreptul la apărare. Consideră că nulitatea actelor contestate este neechivocă, deoarece în lipsa unei motivări corespunzătoare, contribuabilul nu poate stabili conduita fiscala sancţionată iar instanţa este în imposibilitatea să procedeze la verificarea legalităţii şi temeiniciei actelor emise.

Învederează faptul că, în speţa de faţă, organul fiscal nu şi-a declarat sau dovedit calitatea de subiect al raportului juridic fiscal, nu a procedat la stabilirea şi determinarea obligaţiei fiscale datorate, în temeiul unui titlu de creanţă, iar lipsa existentei unui asemenea act, conduce la neîndeplinirea condiţiilor cu privire la naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale prevăzute de către art.23 alin.1 din O.G. nr.92/2003 rep. şi modif. privind Codul de procedura fiscala.

Având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile pct.2.4. din ANEXA nr.1 a Ordinului nr.2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ,,Organul de executare nu va dispune masuri asigurătorii pentru debitorii aflaţi în insolventa potrivit Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările şi completările ulterioare, sau când contribuabilul nu deţine active patrimoniale urmăribile” solicită instanţei a constata că, după data de 20.03.2014, data la care debitorul SC Pad Consult Guard SRL a intrat în procedura simplificata a insolventei, nu pot fi dispuse, masuri asigurătorii pentru debitele restante ale acesteia sau împotriva altui contribuabil, indiferent de calitatea pe care acesta o deţine sau de relaţiile economico-juridice pe care acesta le are/le-a avut cu debitorul.

Referitor la respingerea de către instanţă a cererii de restituire a cauţiunii achitată pentru soluţionarea cererilor de suspendare provizorie şi suspendare a executării silite pe considerentul că ...potrivit art.719 alin.6 C proc civ. cauţiunea rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor atunci când contestaţia a fost respinsă”, susţine că plata cauţiunii este una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare a hotărârii. De aceea, cauza eventualului prejudiciu suferit de partea adversa urmează a fi analizata doar în ipoteza admiterii cererii de suspendare.

În speţă, atâta vreme cât nu a fost dispusă suspendarea pentru care s-a plătit cauţiunea nu se poate analiza prejudiciului eventual determinat de suspendarea executării. Astfel, în situaţia respingerii cererii de suspendare a executării, cauţiunea urmează a fi restituită, scopul acesteia de garanţie nefiind atins. Instanţa a omis una din condiţiile de aplicare a prevederilor art.719 C. proc. civ.: ca partea interesata să aibă aptitudinea de a i se cuveni o despăgubire, în alte cuvinte sa fie îndreptăţit la despăgubiri. Fiind o condiţie esenţiala pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării cauţiunea capătă caracter accesoriu faţă de cererea de suspendare. Potrivit principiului „accesorium sequitur principalum”, cauţiunea va avea soarta cererii de suspendare.

Cererea contestatoarei de suspendare a executării silite a fost respinsă în mod irevocabil, astfel încât executarea a continuat, nepunându-se problema înregistrării unui prejudiciu de către intimata prin suspendarea executării, nefiind făcută nici dovada existenţei vreunei cereri pentru plata de despăgubiri, astfel încât instanţa în mod nelegal a respins cererea de restituire a cauţiunii.

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice-A.N.A.F.-Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului.

Consideră că executarea silită este efectuată în conformitate cu dispoziţiile legale în materia executării silite a creanţelor bugetare, actele de executare silită, fiind emise respectându-se în totalitate prevederile legale în materie. Prin urmare consideră acţiunea reclamantei ca neîntemeiată. Executarea silită s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.G. 92/2003, republicată cu modificările şi completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, astfel: somaţia a fost emisă în conformitate cu prevederile art.145 din O.G. 92/2003, republicată cu modificările şi completările ulterioare, iar titlul executoriu în condiţiile art.141 din O.G. 92/2003, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, invocă disp. art.417 alin.5 Cod procedură civilă.

CEC Bank SA a formulat întâmpinare în cauză prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cererii de apelul.

Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art.479 Cod procedură civilă şi motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, tribunalul a constatat că apelul este fondat, din următoarele considerente:

Art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că:

(1) Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.

(4) Măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.”

Din textul legal menţionat reiese neechivoc împrejurarea că măsura asiguratorie se poate institui în situaţia antrenării răspunderii solidare chiar şi în lipsa titlului de creanţă. Astfel nu are relevanţă faptul că petenta nu are calitatea de debitor atâta timp cât petenta deţine calitatea de asociat al debitoarei S.C. PAD CONSULT GUARD S.R.L. iar unicul asociat al petentei are şi calitatea de administrator al debitoarei, stare de fapt care îl îndreptăţeşte procedural pe intimat să ia măsuri asigurătorii dacă se prefigurează o răspundere, nefiind necesar ca aceasta să fie clar şi definitiv stabilită.

Pe de alta parte însă, acelaşi text de lege, la alin. 5, impune motivarea necesitaţi luării acestor masuri. În speţă, la rubrica destinată, intimatul a  făcut consideraţii referitoare la indiciile răspunderii ce o are în vedere, solidare, fără a arata însă în ce constă pericolul concret ca debitoarea „să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, fapte ce constituie raţiunea reglementarii măsurilor asiguratorii, raţiune enunţată expres de art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.

Nu se motivează prin decizia de sechestru raţiunea instituirii lui în raport cu cerinţele legale, ci se fac practic referiri la fapte de natură a atrage eventual răspunderea petentei, motiv pentru care se impune astfel anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, nr.7873 emisă la data de 12.03.2014 şi a tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Sentinţa primei instanţe este criticabilă şi în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii petentei de restituire a cauţiunii.

Potrivit art.718 C.proc.civ. pentru ca instanţa să poată suspenda executarea silită debitorul trebuie să dea în prealabil o cauţiune. Astfel consemnarea cauţiunii este o condiţie de admisibilitate a cereri de suspendare, indisponibilizarea ei fiind justificată doar în cazul admiterii cererii de suspendare a executării silite.

Cum în speţă cererea de suspendare a fost respinsă, Tribunalul reţine că în mod nelegat prima instanţă a respins cererea petentei privind restituirea cauţiunii.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept enunţate mai sus, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis  apelul declarat de apelanta-reclamantă SC MIKE SECURITY GROUP SRL în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE-A.N.A.F.-DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ-SEVERIN şi cu intimaţii-terţi popriţi S.C. BRD GSG S.A.-Sucursala Reşiţa, S.C. CEC BANK S.A.-Sucursala Reşiţa şi TREZORERIA MUNICIPIULUI REŞIŢA împotriva sentinţei civile nr.1867/17.11.2014, pronunţată de Judecătoria  Reşiţa în dosarul nr.1922/290/2014, a schimbat în tot sentinţa apelată şi, rejudecând, a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare silită întocmite de către pârât, dispunând restituirea cauţiunii.

Domenii speta

Spete similare