Procedură penală: cale de atac

Decizie 140 din 04.03.2015


Domeniu:

Procedură penală: cale de atac (Masura preventiva a arestarii la domiciliu. Cererea inculpatului de a părăsi domiciliul).

Dispozitia de a permite inculpatului ca în fiecare zi să presteze activităţi la locul de muncă timp de 12 ore contravine dispoziţiilor art.221 alin.6 C. pr. pen., dar şi esenţei şi finalitatii acestei măsuri preventive restrictive, golind-o practic de conţinut.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 140/CO din 04.03.2015, Dosar nr. 39044/3/2014/a5 )

Prin încheierea de şedinţă din 24.02.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a dispus următoarele:

În baza art.362 alin.2 C. pr. pen. combinat cu art.208 C. pr.pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T.M..

În baza art.242 alin.2 C. pr. pen., coroborat cu art.218 şi urm. C. pr. pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, fiind astfel admisă cererea inculpatului în acest sens.

În baza art.221 alin.1 şi 2 C. pr. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului respectarea următoarelor obligaţii:

- să nu părăsească imobilul în care locuieşte (comuna B., str. I. C. nr.18, judeţul I.) fără permisiunea Tribunalului Bucureşti;

- să se supună restricţiilor puse în vedere de instanţă;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să nu comunice cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu persoanele vătămate, cu martorii ori cu membrii familiilor persoanelor menţionate, direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art.221 alin.4 C. pr. pen. s-a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor menţionate anterior se poate înlocui măsura arestului la domiciliu cu cea a arestării preventive.

În baza art.362 alin.2 C. pr. pen. coroborat cu art.208 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă cu privire la inculpaţii G.F.M., C.R., D.A., D.G.A., Ghe.C., F.N., A.L.L., C.D. şi I.G.

În baza art.242 alin.2 C. pr. pen., coroborat cu art.211 şi urm. C. pr. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpata C.R., fiind admisă cererea formulată în acest sens.

În temeiul art.215 alin.1 şi 2 C. pr. pen. s-au stabilit în sarcina inculpatei următoarele obligaţii:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;

- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la serviciul de supraveghere din raza localităţii de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemată;

- să nu depăşească limita teritorială a localităţii de domiciliu decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei.

În baza art.215 alin.3 C. pr. pen. s-a atras atenţia inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor anterior menţionate, se poate înlocui măsura controlului judiciar cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor T.M. şi C.R., dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art.242 C. pr. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului D.A. de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În temeiul art.362 alin.2 C. pr. pen., combinat cu art.208 şi art.207 alin.4 C. pr. pen. s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpaţii G.F.M., D-A., D.G.A., Ghe.C., F.N., A.L.L., C.D. şi I.G..

Au fost admise cererile de părăsire temporară a domiciliului formulate de inculpaţii I.G., F.N. şi C.D., după cum urmează:

- s-a permis părăsirea domiciliului de către inculpatul I.G. la data de 26.02.2015, în intervalul 11:00 – 14:00, pentru efectuarea unor investigaţii medicale la Spitalul Colentina;

- s-a permis părăsirea domiciliului de către inculpata C.D. în data de 06.03.2015, între orele 11:00 – 14:00, pentru a se prezenta la o clinică medicală în vederea rezolvării problemelor de sănătate;

- s-a permis părăsirea domiciliului de către inculpatul F.N., zilnic, începând cu data de 02.03.2015, în vederea prezentării la locul de muncă – SC Viorele pentru fete SRL, după următorul program: câte o săptămână alternativ, respectiv între orele 07:00-19:00 şi 19:00-07:00.

Împotriva acestei încheieri au declarat contestaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Structura Centrală şi inculpatul D.A.

În contestaţia formulată de Parchet au fost criticate soluţiile date prin încheiere în privinţa inculpaţilor T.M., Călin Rut şi F.N..

În consecinţă, deoarece restul dispoziţiilor din încheiere are caracter definitiv, Curtea va analiza aspectele referitoare la aceşti inculpaţi şi la contestatorul D.A,

Cu privire la inculpatul T.M., s-a constatat că măsura arestării preventive a acestuia a fost legală şi temeinică, însă oportunitatea menţinerii ei nu mai subzistă, urmând să fie înlocuită cu o alta mai puţin restrictivă, şi anume arestul la domiciliu.

În acest context, în condiţiile existenţei unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanţa a avut în vedere că el le-a recunoscut şi a solicitat judecata în procedura simplificată prevăzută de art.275 C. pr. pen., iar pericolul social, ca şi posibilitatea de a influenţa negativ desfăşurarea procesului, s-au diminuat considerabil.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.R., soţia inculpatului D.A., tribunalul a arătat că înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar este justificată, deoarece:

- atât ea cât şi soţul, inculpatul D.A., sunt supuşi restricţiilor pe care le presupune măsura preventivă a arestului la domiciliu şi este în interesul copilului minor ca măcar unul dintre ei să poată beneficia de o libertate de acţiune mai mare şi să poată rezolva problemele cotidiene ale unei familii;

- pe de altă parte, arestul preventiv şi cel la domiciliu durează de circa un an şi 2 luni, iar restricţiile şi interdicţiile pe care le implică măsura controlului judiciar sunt suficiente pentru a asigura scopurile prevăzute de art.202 C. pr. pen.

În faza procesuală a D.A. A. proba cu înscrisuri în circumstanţiere, care s-au ataşat la dosarul cauzei.

Contestatorii inculpaţi au arătat că nu doresc să dea alte declaraţii în această fază procesuală, menţinându-le pe cele anterioare.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de Parchet cu privire la soluţia referitoare la inculpaţii T.M. şi C.R., Curtea constată caracterul nefondat al contestaţiei.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect, în funcţie de criteriile legale şi de dispoziţiile art.202 alin.3 C. pr. pen. referitoare la proporţionalitatea măsurilor preventive, că înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, respectiv a arestului la domiciliu cu controlul judiciar, sunt justificate.

Au fost avute în vedere, în acest sens, comportamentul procesual al celor doi inculpaţi, durata relativ îndelungată a măsurilor privative de libertate, interesele familiale privind protecţia minorilor şi un anumit grad de estompare a pericolului social pentru ordinea publică şi normala desfăşurare a procesului pe care l-ar prezenta punerea în libertate.

Aşa fiind, criticile formulate în contestaţia Parchetului cu privire la inculpaţii T. şi C. nu vor fi primite.

Contestaţia este însă întemeiată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.N.

Permiţându-i inculpatului ca în fiecare zi să presteze activităţi la locul de muncă timp de 12 ore, instanţa de fond a încălcat nu numai dispoziţiile art.221 alin.6 C. pr. pen., ci şi esenţa şi finalitatea acestei măsuri preventive restrictive, golind-o practic de conţinut.

Aşa fiind, sub aspectul punctual menţionat, contestaţia formulată de Parchet, întemeiată pe dispoziţiile art.206 C. pr. pen., este fondată şi urmează a fi admisă.

În consecinţă, se va desfiinţa în parte încheierea atacată şi, în rejudecare, se va respinge ca nefondată cererea inculpatului F.N. de a părăsi domiciliul în care se află în arest preventiv, conform încheierii din 25.08.2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate, inclusiv sub aspectul respingerii ca nefondate a contestaţiei formulate de inculpatul D.A., care a solicitat, ca şi soţia sa, inculpata C. R., înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu controlul judiciar.

Argumentele referitoare la interesele familiale, inclusiv ale copilului minor, au fost avute în vedere în ceea ce o priveşte pe inculpata C., constatându-se că în privinţa inculpatului D. măsura arestului la domiciliu este în continuare justificată şi proporţională în sensul prevederilor art.202 alin.3 C. pr. pen., ea nedepăşind, în raport de datele concrete ale cauzei, un interval de timp rezonabil.

Văzând şi dispoziţiile art.272 C. pr. pen., a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul e pe lângă ÎCCJ – DIICOT – SC, în parte, împotriva încheierii de şedinţă din 24.02.2015 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală.

A fost desfiinţată, în parte, sus-menţionata încheiere şi rejudecând, a fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului F. N. de a părăsi domiciliul în care se află în arest potrivit încheierii din 25.08.2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii contestate.

A fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul D.A. Obligă pe contestatorul – inculpat D.A. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.