Lovirea sau alte violenţe

Prin rechizitoriul nr. … din …, al Parchetului de  pe  lângă  Judecătoria  O., au fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpaţii T.F. şi B.G., pentru săvârşirea  infracţiunii de lovire si alte violente, faptă prevăzuta de art.180 alin.2 Cod penal, reţinându-se că la data de 06.04.2011 l-au agresat fizic pe partea vătămată S.P., creându-i acestuia leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, la acea dată, în jurul orelor 19.30, între martora S.N., soţia părţii vătămate şi martora C.H.F. a avut loc un conflict verbal pe tema dreptului de proprietate asupra unui teren situat pe raza satului B., com. I., jud. M., teren situat în punctul „C.”. Discuţia s-a purtat în timp ce C.H.F. muncea respectivul teren, împreună cu martorii C.V., C.L., C.A..  Văzând aspectele menţionate anterior, martora S.N. s-a deplasat spre coliba sa pe care o deţine în acel punct şi i-a relatat soţului său, partea vătămată S.P., despre dialogul cu C.H.F., acesta din urmă fiind fiica învinuitei T.F. (sora martorei S.N.).

Pentru a cere socoteală celor care munceau terenul, S.P. s-a deplasat în zona terenului respectiv însă la faţa locului au sosit şi învinuiţii T.F. şi B.G. cu care a avut un conflict verbal în urma căruia cei doi l-au lovit cu palmele şi cu pumnii pe partea vătămată, acesta  căzând la sol şi fiind agresat fizic în continuare.

Partea vătămată a rămas întinsă pe sol, în stare de inconştienţă, după care au fost anunţate organele de poliţie şi salvarea, partea vătămată fiind apoi transportată la Spitalul DTS pentru a primi îngrijiri medicale.

La data de 24/25.04.2011, partea vătămată S.P. a decedat la Spitalul DTS.

Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă:  proces verbal de consemnare a plângerii orale S.N., plângere prealabilă parte vătămată S.P., proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, raport medico – legal nr. 251/61 al SML M., certificat medico – legal constatator al decesului, planşă fotografică, raport de expertiză medico – legală al IML C., declaraţiile martorilor S.N., S.D., C.C.N., R.P.S., Ţ.J., V.A., C.H.F., C.A., T.I., I.V., G.I.I., C.V., C.L., M.M., C.D., declaraţiile învinuiţilor: C.P.G., T.F., B.G..

În faza de cercetare judecătorească au fost identificaţi inculpaţii, li s-a adus la cunoştinţă învinuirea, încadrarea juridică, dreptul de a avea apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Li  s-a adus la cunoştinţă şi obligaţia de a înştiinţa instanţa, în scris, în termen de 3 zile, despre orice schimbare a locuinţei intervenită în cursul procesului penal.

S-a procedat la audierea inculpaţilor şi pentru a stabili circumstanţele producerii infracţiunii, au fost audiaţi martorii  V.P., C.C.C., M.M., C.D., C.L., C.V..

Coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate direct, nemijlocit şi contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, instanţa reţine următoarele:

La dimineaţa zilei de 06.04.2014, inculpaţii T.F. şi B.G., împreună cu  Ţ.J. şi V.A. s-au deplasat  în punctul „C.”, de pe raza satului B., unde aceştia deţin o grădină, pentru a  efectuau  activităţi  de curăţare a terenului de mărăcini.

În jurul orei 16.00 a  venit la faţa locului nepoata inculpatei T.F., C.A. care, la un moment dat a plecat împreună cu inculpatul B.G. spre casă.

Inculpata  T.F. a rămas cu celelalte două femei până au terminat treaba, după care în jurul orei 19-19,30  au plecat împreună spre casele lor din sat.

În acelaşi interval de timp, între S.N. - soţia părţii vătămate S.P. şi C.H.F. a avut loc un conflict verbal pe tema dreptului de proprietate asupra unui teren situat pe raza satului B., com. I., jud. M., teren situat în punctul „C.”. Discuţia s-a purtat în timp ce C.H.F. muncea respectivul teren, împreună cu martorii C.V., C.L., C.A..

 După această discuţie în contradictoriu, martora S.N. s-a deplasat spre coliba sa pe care o deţine în acel punct şi i-a relatat soţului său, partea vătămată S.P., despre dialogul cu C.H.F., acesta din urmă fiind fiica învinuitei T.F. (sora martorei S.N.).

Imediat după aceea inculpata T.F. care avea un băţ de lemn asupra sa, împreună cu inculpatul B.G. s-au deplasat cu autoturismul marca Opel de culoare roşie în punctul „C.” de pe raza satului B..

La faţa locului a avut loc o ceartă între S.N. şi inculpata T.F., după care prima a luat-o la fugă fiind urmărită de inculpată.

Auzind scandalul S.P. a coborât de la coliba unde se afla, spre locul în care se aflau cele două şi ajungând în apropierea drumului  a fost  trântit la pământ de cei doi inculpaţi, lovit cu băţul de lemn, cu pumnii şi picioarele la nivelul feţei şi al corpului, timp în care S.N. striga după ajutor.

La faţa locului s-a prezentat ambulanţa partea vătămată fiind transportată la Spitalul Judeţean DTS unde a fost internat.

La data de 25.04.2011, partea vătămată S.P. a decedat la Spitalul Judeţean DTS.

Din raportul medico-legal nr. 251/61 întocmit de SML M. cu ocazia efectuării autopsiei părţii vătămate,  rezultă că moartea numitului S.P. a fost patologică. Ea s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii, consecinţa lacunarismului cerebral, datorat unui accident vascular cerebral ischemic vechi, iar  leziunile de violenţă suferite de numitul S.P.  ( în 6 aprilie 2011) şi descrise în documentele medicale studiate nu au legătură de cauzalitate cu decesul, au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Din raportul  de expertiză medico – legală nr. 4632/A1/09.03.2012 eliberat de Institutul de Medicină Legală C. rezultă că leziunile de violenţă prezentate de partea vătămată pot data din 06.04.2011, au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure, pentru aceste leziuni traumatice partea vătămată a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor. De asemenea IML C. a concluzionat că „ între leziunile de violenţă suferite în data de 06.04.2011 şi deces nu se poate stabili o legătură de cauzalitate.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei  din art. 180 alin.2 Cod penal,  în  art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a şi b Cod penal, formulată de reprezentantul părţilor civile, instanţa o va respinge pentru următoarele considerente:

Examinând raportul medico-legal nr. 251/61, întocmit de SML M., cu ocazia efectuării autopsiei părţii vătămate,  instanţa constată că moartea numitului S.P. a fost patologică. Ea s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii, consecinţa lacunarismului cerebral, datorat unui accident vascular cerebral ischemic vechi, iar  leziunile de violenţă suferite de numitul S.P.  ( în 6 aprilie 2011) şi descrise în documentele medicale studiate nu au legătură de cauzalitate cu decesul, au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Din raportul  de expertiză medico – legală nr. 4632/A1/09.03.2012 eliberat de Institutul de Medicină Legală C. rezultă că leziunile de violenţă prezentate de partea vătămată pot data din 06.04.2011, au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure, pentru aceste leziuni traumatice partea vătămată a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor. De asemenea IML C. a concluzionat că „între leziunile de violenţă suferite în data de 06.04.2011 şi deces nu se poate stabili o legătură de cauzalitate”.

Având în vedere că Comisiei de Control şi Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML C. (f.130 instanţă) a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. 4632/A1/2012 întocmit de IML C.,) acesta fiind avizat şi de  Comisiei Superioare medico legale din cadrul INM „Mina Minovici” nr. … (f.36), instanţa reţine că leziunile de violenţă suferite de numitul S.P. în data de 06.04. 2011 nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Chiar dacă majoritatea martorilor audiaţi au confirmat faptul că, deşi partea vătămate suferise  în urmă cu câţiva ani un accident vascular, acesta arăta şi se comporta ca şi un bărbat sănătos, fiind în putere, conducând tractorul şi efectuând unele munci agricole, faţă de concluziile  rapoartelor de expertiză-medico legale avizate de comisii, instanţa nu poate reţine că este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 Cod penal.

Văzând că părţile civile au renunţat la cererea de  extinderea acţiunii penale cu privire la numitul C.P., faţă de care se fac cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria O.  privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, săvârşită la 06.04.2011,  în raport de faptul că în cauza pendinte instanţa a fost investită, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O., cu judecarea cauzei privind doar  inculpaţii T.F. şi B.G. şi constatând că în Noul cod de procedură penală nu mai este prevăzută instituţia extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, în cursul judecăţii, instanţa apreciază că nu poate face aplicare art. 75 lit. a Cod penal.

Apreciind că actele de violenţă comise de cei doi inculpaţi nu reprezintă acte de cruzimi şi violenţă îndreptate împotriva membrilor familiei, potrivit dispoziţiilor art. 149 Cod penal, partea vătămată S.P., fiind afin şi nu rudă apropiată cu inculpata T.F., instanţa nu va reţine dispoziţiile art. 75 lit. b Cod penal

În drept,

Constatând că de la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor T.F. şi B.G., respectiv, 06.04.2011 şi până la judecarea definitivă a acesteia au intervenit mai multe legi penale, în raport de art. 5 din Noul Cod penal, instanţa apreciază că dispoziţiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile inculpaţilor, urmând să facă aplicare acestora.

 Fapta inculpatei T.F. de a-l lovi cu un băţ de lemn, cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată  S.P., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violente , faptă prevăzută de art.180 alin.2  Cod penal, cu aplicare art. 5 din Noul cod penal.

Fapta inculpatului B.G. de a-l lovi persoana vătămată  S.P. cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violente , faptă prevăzută de art.180 alin.2  Cod penal, cu aplicare art. 5 din Noul cod penal.

Vinovăţia inculpaţilor rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.7), proces verbal de consemnare a denunţului (f.13), plângere penală (f.14,15),  raport medico-legal nr. 251/61 al SML M. (f.47-53), avizul Comisiei de Control şi Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML C. (f.130 instanţă), raport de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 4632/A/09.03.2012 al IML C. (f.91-95), avizul Comisiei Superioare medico legale din cadrul INM „Mina Minovici” nr. E1/313/2014 (f.36) declaraţiilor martorilor S.N. (f.98-105 u.p., 65,66 instanţă), S.D. (f.106 u.p., 77), C.C.N. (f.107,108 u.p., 67), R.P.S. (f.109-111 u.p., 114), Ţ.J.(f. 112-116 u.p., 78,79), V.A. (f.117-120 u.p., 99), C.H.F. (f.121-123 u.p., 98), C.A. (f.124 u.p., 143), T.I. (f.127,128 u.p., 142), I.V. (f.129-132 u.p., 141), G.I.I. (f.133-136 u.p., 100), C.V. (f.137-139 u.p, 176), C.L. (f.140,141 u.p., 175), M.M. (f. 142 u.p,194.), V.P. (f.214) C.D. (f. 143 u.p.,192).

Analizând declaraţia inculpatei T.F. (f.178-187 u.p.), instanţa constată că aceasta a declarat că în data de 06.04.2011 s-a aflat de dimineaţă în punctul „C.” de pe raza satului B., unde deţine o grădină, împreună cu  inculpatul B.G. - concubinul său, cu Ţ.J. şi V.A.  şi efectuau  activităţi  de curăţare a grădinii de mărăcini.

În jurul orei 16.00 a  venit la faţa locului nepoata sa C.A., care la un moment dat a plecat împreună cu inculpatul B.G. spre casă. Potrivit declaraţiei inculpatei Trăilescu Floare, aceasta a rămas cu celelalte două femei până au terminat treaba după care au plecat împreună spre casele lor din sat. După ce Ţ.J. şi-a lăsat uneltele de lucru la domiciliu, a venit la locuinţa inculpatei unde a servit cina cu aceasta şi cu celălalt inculpat la ora 21,00.

Inculpata a confirmat faptul că se află în relaţii de duşmănie cu sora sa S.N. de peste 13 ani, având mai multe procese derulate în acest interval de timp.

Aceasta a precizat că nu l-a văzut în data de 06.04.2011 pe S.P.  şi că nu a fost în acea zi în punctul „C.” unde se afla acesta, punct ce se află la o distanţă de aproximativ 1km de punctul „C.”, însă a doua zi  a auzit că acesta ar fi fost luat cu ambulanţa.

Părerea inculpatei cu privire la agresiune suferită de S.P. este că acesta ar fi putut fi lovit într-o altercaţie cu soţia sa S.N., dat fiind faptul că cei doi soţi obişnuiau să se agreseze reciproc.

Atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanţă inculpatul B.G.  a înţeles să nu facă nici o declaraţie cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând declaraţia dată de martora V.A. (f.99 instanţă) instanţa reţine că după ce a lucrat toată ziua în punctul „C.” cu cei doi inculpaţi şi cu Ţ.J., aceasta a mers în seara de 06.04.2011 împreună cu aceasta din urmă, la locuinţa celor doi inculpaţi pentru a servi cina cu aceştia, ocazie cu care inculpata T.F. care era supărată le-a comunicat că le va propune ca martore în legătură cu S.P.. Cei doi inculpaţi au ameninţat-o pe V.A. că îi vor da foc la casă dacă nu declară că au plecat din deal din punctul „C.” şi că au coborât în sat la ora 21 şi nu la ora 19-19, 30 cum a fost în realitate. Martora a aflat ulterior , în sat că cei doi l-au bătut pe S.P..

Deşi inculpata T.F. susţine că nu s-a deplasat în acea zi în punctul „C.” şi că nu l-a văzut pe cumnatul său S.P., observând declaraţiile martorului I.V. instanţa constată că la aproximativ o oră după ce  avusese loc conflictul verbal dintre S.N. şi C.H., la faţa locului în punctul „C.” au apărut cei doi inculpaţi, împreună c C.P. cu autoturismul marca Opel de culoare roşie, ocazie cu care a început o ceartă între inculpata T.F. şi S.N.. Martorul a văzut-o pe S.N. fugind în timp ce era urmată de T.F., după care la faţa locului a apărut S.P. pentru a lua apărarea soţiei sale.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de martora C.L. care a declarat că după conflictul dintre S.N. şi C.H. au apărut cei doi inculpaţi cu autoturismul, aceasta auzindu-le pe T.F. şi pe S.N. certându-se, după ceartă cei doi inculpaţi plecând cu autoturismul. Martora susţine că la aproximativ 5 minute după plecarea inculpaţilor, pe care însă nu i-a văzut prin faţa locului în care ea se afla, a auzit-o pe S.N. ţipând „Săriţi că îl omoară !”

Martorul C.V. declară că în jurul orei 20,00 a auzit-o pe S.N. strigând „Ajutor îl omoară sau ajutor moare„ ,  însă acesta nu a sărit să acorde ajutor cunoscând faptul că între familiile S., B. şi T. este o stare conflictuală mai veche. Martorul a aflat ulterior, în sat că S.P. a fost bătut de cei doi inculpaţi.

Martorul G.I.  a declarat că  l-a văzut pe S.P. în jurul orei 19,30 coborând de la coliba sa spre drum, timp în care a apărut autoturismul de culoare roşie al celor doi inculpaţi. Potrivit susţinerilor martorului din autoturism au coborât cei doi inculpaţi, T.F. având o băţ din lemn în mână şi C.P.G.. Cei trei s-au năpustit asupra părţii vătămate lovindu-l cu pumnii şi picioarele, precum şi cu băţul din lemn. Martorul a auzit-o pe S.N.-soţia părţii vătămate strigând „Săriţi că îl omoară!”.

Potrivit declaraţie martorului, după incident a fost ameninţat de cei doi inculpaţi că o să-i de a foc la casă şi că o să-l omoare ca şi pe S.P. dacă va depune mărturie în cauză, ulterior fiind lovit de aceştia.

Declaraţia martorului G.I. se coroborează şi cu declaraţia martorului C.D. care confirmă faptul că T.F., B.G. şi C.P. l-au lovit şi l-au trântit la pământ pe partea vătămată S.P., timp în care S.N. striga după ajutor.

Martorul l-a văzut pe S.P., imediat după conflict, căzut la pământ, inconştient şi plin  de sânge la nivelul feţe. Întrucât a povestit mai multor persoane incidentul, martorul a fost bătut de C.P..

De asemenea martorul C.C.N. a relatat faptul că în data de 06.04.2011 în timp ce se afla în satul B. a observat-o pe inculpata T.F., împreună cu inculpatul B.G. în autoturism, plecând spre punctul „C.”, iar după jumătate de oră a auzit-o pe S.N. ţipând după ajutor. Deplasându-se la faţa locului la văzut pe S.P. culcat la pământ pe spate, în stare de inconştienţă.

Martora Ţ.J. confirmă faptul că în seara de 06.04.2011 când lua cina împreună cu cei doi inculpaţi şi cu V.A., la locuinţa acestora, inculpata T.F. le-a spus să nu declare că în jurul orei 18,30 când au auzit-o ţipând pe S.N., ei ar fi trecut prin punctul „C.”  deşi martora i-a văzut pe cei doi inculpaţi trecând cu maşina prin acel loc.

Potrivit declaraţiei martorei M.M., în data de 06.04.2011, în jurul orei 19,30 aceasta a ieşit împreună cu cei doi inculpaţi din locuinţa lor ocazie cu care a văzut-o pe T.F. având o bâtă în mână. Cei doi inculpaţi s-au urmat în autoturismul lor şi au trecut podul spre ieşirea din sat la vale. În timp ce se afla în staţia de autobuz în jurul orei 20,20 martora a auzit o femeie care ţipa după ajutor, după care din acel loc a venit numita N.I. care a rugat-o să anunţe familia S.despre faptul că R.-aşa cum este numită inculpata T.F. în sat, l-a bătut pe S.P..

Martora a susţinut că se teme de inculpaţi care au ameninţat-o cu agresiune şi cu moarte, spunându-i că o să-i dea mai mult decât i-au dat lui S.P., întrucât sunt persoane agresive.

În raport de probele administrate în cauză instanţa va înlătura declaraţiile martorului C.C. ca fiind neverosimilă.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, raportat la poziţia procesuală a inculpatei T.F. a cărei declaraţie este neverosimilă, nefiind coroborată cu celelalte probe, precum şi a inculpatului B.G. care s-a prelevat de dreptul la tăcere, constatând că între cei doi inculpaţi şi familia părţii vătămate exista o stare conflictuală veche şi notorie pe raza satului B., com. I. şi văzând că după comiterea faptei aceştia au făcut presiuni asupra mai multor martori, încercând că îi determine prin ameninţări cu moarte şi cu acte de violenţă să declare contrariul celor constate personal de aceştia, instanţa şi-a format convingerea că sunt îndeplinirea cumulativă condiţiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 din Cod de procedură penală – fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi cu intenţie directă, urmând ca aceştia să răspundă penal.

Din fişa de cazier a inculpaţilor reiese că inculpata T.F.  nu are antecedente penale.

Prin ordonanţa nr. 353/P/20102 a Parchetului de pe lângă Judecătoria O. s-a aplicat inculpatului B.G. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 200 lei pentru infracţiunea de ameninţare, faptă prevăzută de art. 193 Cod penal.

Având în vedere, modalitatea în care a fost comisă infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, de către inculpata T.F.,respectiv pe fondul unei stări conflictuale vechi, prin lovirea în mod repetat şi brutal, chiar şi cu un băţ de lemn a părţii vătămate S.P. care a căzut la pământ, persoana inculpatei care deşi  care nu are antecedente penale,  a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, declarând în mod mincinos că în data de 06.04.2011 nu a fost în punctul „C.” şi nu l-a întâlnit pe partea vătămată, observând şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză  din care reiese faptul că inculpata este o persoană recalcitrantă agresivă, care creează o stare de temere persoanelor pe care obişnuieşte să le ameninţe, văzând şi limitele de pedeapsă fixată în partea specială a Codului penal, instanţa va aplica inculpatei  pedeapsa de 6  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal,  cu aplicare art. 5 Noul Cod penal,  în condiţiile art. 64 lit. a teza a II-a şi b – art. 71 Cod penal.

Luând în considerare pedeapsa aplicată – mai mică de 3 ani, că inculpata nu a mai fost anterior condamnat, instanţa apreciază că scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare, poate fi atins şi fără privare de libertate şi urmează a fi suspendată condiţionat executarea pedepsei, conform art. 81 din Cod penal pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni potrivit art. 82 din Cod penal atrăgându-i-se totodată atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârşirii, în termenul de încercare, a unei noi infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, se va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În raport de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, comisă de inculpatul B.G., instanţa va avea în vedere  modalitatea în care a fost săvârşită fapta, violenţa excesivă cu care  acesta l-a lovit pe S.P., respectiv cu pumnii şi picioarele la nivelul feţei şi al corpului, trântindu-l la pământ,  limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei care este unul ridicat, fapta fiind  de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul cetăţenilor din satul B., persoana inculpatului care a fost amendat administrativ pentru infracţiunea de ameninţare, atitudinea sa ulterioară comiterii faptei manifestată prin ameninţarea cu moartea şi cu acte de violenţă a potenţialilor martori, instanţa  va aplica inculpatului pedeapsa de 6  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal,  în condiţiile art. 64 lit. a teza a II-a şi b – art. 71 Cod penal.

Luând în considerare pedeapsa aplicată – mai mică de 3 ani, că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, aceasta fiind pensionar, instanţa apreciază că scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare, poate fi atins şi fără privare de libertate şi urmează a fi suspendată condiţionat executarea pedepsei, conform art. 81 din Cod penal pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni potrivit art. 82 din Cod penal atrăgându-i-se totodată atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârşirii, în termenul de încercare, a unei noi infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, se va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Cu privire la latura civilă.

Instanţa constată că  moştenitorii legali ai părţii vătămate numiţii S.P. M., S.V. şi C.S.A.-copiii acestuia,  s-au constituit parte civilă cu suma de 3000 lei fiecare, reprezentând daune materiale constând în cheltuieli cu spitalizarea, înmormântarea şi parastasul  părţii vătămate actualmente decedat şi  cu suma de 33.333 fiecare reprezentând daune morale cauzate prin loviturile ce au produs decesul părţii vătămate.

Potrivit art.998 Cod  civil “Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.”, iar conform art.999 C.civil “ Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.”

Textele de lege sus-menționate instituie principiile răspunderii civile delictuale, care pentru a fi angajata se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.

Cu privire la daunele materiale,

Se apreciază ca, în raport de probele administrate sunt întrunite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, in sensul ca părţile civile au dovedit existenta prejudiciului,  a vinovatei inculpaţilor, sub forma intenției directe cat si a legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

Analizând înscrisurile depuse de părţile civile în dovedirea prejudiciului material, instanţa urmează să admită în parte acţiunea civilă şi să oblige  inculpaţii T.F. şi B.G., în solidar, în favoarea părţilor civile, la plata sumei de 221 lei pentru fiecare cu titlul de daune materiale reprezentând prejudiciul produs de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii, respectiv contravaloarea tratamentului medicamentos achiziţionat pentru partea vătămată S.P..

Dat fiind faptul că fapta pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din 20.12.2012, o reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, instanţa nu va avea în vedere cheltuielile efectuate de părţile civile în legătură cu înmormântarea şi parastasul  părţii vătămate S.P., aceste  cheltuieli neavând legătură cu cauza pendinte.

Cu privire la daunele morale,

Având în vedere faptul că daunele morale reprezintă acoperirea unui prejudiciu moral suferit de partea vătămată ca urmare a săvârşirii infracţiunii, în speţă art. 180 alin.2 Cod penal, fiind vorba de o suferinţă psihică sau fizică personală, instanţa apreciază cererea părţilor civile-descendenţii părţii vătămate decedate privind acordarea de daune morale cauzate prin loviturile ce au produs decesul părţii vătămate, ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă.

Partea vătămată Spitalul Judeţean de Urgenţă  DTSs-a constituit parte civilă cu suma de 197 lei, reprezentând  contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată S.P. pe perioada internării în această unitate.

Apreciind că sunt întrunite condiţiile privind răspunderea civilă delictuală, instanţa va admite acţiunea civilă Admite  acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă  DTS. şi va obliga inculpaţii T.F. şi B.G., în solidar, în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă  DTS la plata sumei de 197 lei actualizată  cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, reprezentând  contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată S.P. pe perioada internării în această unitate.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 Noul C.p.p. va obliga inculpata T.F. la plata sumei de 1.050 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi inculpatul B.G. la plata sumei de 1.050 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În raport de soluţia dispusă şi în  temeiul art. 398 rap. la art. 276 alin. 2 Noul C.p.p. va oblig inculpaţii T.F. şi B.G., în favoarea părţilor civile S.V.  la plata sumei de 517,  S.P. M. la plata sumei de 517 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, cheltuieli de transport, avize medicale şi C.S.A. la plata sumei de 517 lei,  reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv  onorariu avocat, cheltuieli de transport, tarif avizare expertize medico legale.

Văzând şi art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 Noul C.p.p, inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare