Plangere contraventionala; depasirea vitezei maxime admise.

Pe rol  fiind  judecarea cauzei civile  promovată de petentul C. St.A.  in  contradictoriu  cu  Inspectoratul  Judeţean de  Politie Iaşi, având ca obiect„ plângere  contravenţionala ”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura  este  legal  îndeplinită.

S-a  făcut referatul asupra cauzei  de faţă de  către grefier, după  care  :

Având  in  vedere lipsa  parţilor  şi  că  s-a  solicitat  judecarea  cauzei in  lipsa  potrivit  dispoziţiilor  art. 411 al.1  pct. 2 C.pr.civ. instanţa in  temeiul art. 223 Cod  prl.  Civila  reţine  cauza  spre  judecare si  rămâne in  pronunţare.

INSTANŢA

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 2695/866/2013, petentul C. St.A a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie seria CP, nr. 4332224, incheiat la data de 29 mai 2013, de catre IPJ Iasi -SR Iasi, solicitand anularea acestuia.

In motivarea plangerii se arata ca, in fapt, reclamantul se deplasa la data de 29 mai 2013 din directia Targu Frumos catre Iasi, iar dupa ce a iesit din localitatea Targu Frumos, dupa aproximativ 3 km, a fost oprit de agentul constatator al intimatei care i-a comunicat ca aparatul radar l-a surprins ca se deplasa cu viteza de 84 Km/h. Arata reclamantul insa ca vitezometrul ii indica viteza de rulare ca fiind e 50 - 54 km/h.

Petentul sustine ca  indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia este necesara pentru a se putea verifica legalitatea constatarii si sanctionarii contraventiei. Cerinta nu este indeplinita daca agentul constatatator se multumeste sa mentioneze numai specia si numarul actului normativ incident, cel putin in cazul actelor normative care prevad mai multe contraventii. In situatia de fata, sustine reclamantul se poate constata ca agentul constatator a precizat in procesul verbal contestat doar fapta ce constituie contraventie si incadrarea acesteia lipsind,  insa temeiul legal al aplicarii sanctiunii care a fost retinuta in cauza. Arata petentul ca prin procesul verbal contestat, a fost incadrata in mod eronat de fapta, avand in vedere ca viteza maxima de deplasare in afara localitatii este de 90 de km/h,  in conformitate cu art 110 lit b din OUG 195/2002 reactualizata. Luand in calcul viteza de 54 Km/h sau de 84 km/h, astfel cum a retinut agentul constatator, textul de lege aplicabil ar fi trebuit sa fie cel mult art. 108 alin 1 lit. a  pct 4, respectiv depasirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Sustine petentul ca procesul verbal este nul in conditiile nerespectarii disp. art. 16 din OG 2/2001, intrucat in cuprinsul procesului verbal contestat, se poate constatata cu usurinta ca la rubrica “mentiuni” nu a fost lasat petentul sa consemneze punctul sau de vedere cu privire la cele constatate de agentil politie in cadrul procesului verbal contestat. Precizarile din procesul verbal contestat de la rubrica “mentiuni”, au fost scrise de agentul constatator fara a lua in seama cele mentionate de petent.

Pe fondul cauzei, solicita petentul a se avea in vedere de catre instanta ca masurarea vitezei s-a facut cu autospeciala de politie aflata in mers.

Mai arata petentul ca la intocmirea procesului verbal, agentul de politie, nu a tinut seama de prevederile normel metrologie legala 021/05, in sensul ca a omis sa ia in calcul eroarea toleranta pentru masurarea vitezei care el +/- 4 km / h. Precizeaza ca aceasta norma este publicata in monitorul official si are putere de lege. La rubrica puncte amenda, agentul nu a stabilit cat valoreaza fiecare punct, astfel cum o cere tipizatul  procesului verbal.

In drept, se invoca prevederile art. 31-34 din OG /2001.

Alaturat plangerii, petentul depune copii de pe procesul verbal de contraventie si dovada comuniarii procesului verbal.

Constatand indeplinite conditiile prevazute de art. 194 C.pr.civ instanta a procedat la comunicarea plangerii catre intimatul IPJ Iasi, acesta depunand in termenul legal intampinare, care a fost comunicata apoi petentului.

Prin intampinare, intimatul IPJ Iasi solicita respingerea plangerii ca neintemeiata. Se arata ca petentul a fost sanctionat prin procesul verbal seria CP nr. 4332224 pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108, alin.l, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002, constand in aceea ca la data de 29.05.2013, a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare …., pe DE 583, din jud. Iasi, iar la km 39+800, a fost inregistrat de aparatul radar cu viteza de 84 km/h pe un sector de drum cu limita de viteza de 50 km/h. Se solicita, in conformitate cu alin. (2) al art. 36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, introdus de pet. 6 al art 41 din Legea 76 din 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 365 din 30.05.2012, obligarea reclamantulut la cheltuieli judiciare catre stat, in cuantum de 500 lei.

Ulterior, la dosarul cauzei, intimatul depune adresa nr. 200025 din 27.08.2013 emisa de Serviciul Rutier Iasi, raportul agentului constatator privind modul de constatare a faptei contraventionale si de aplicare a sanctiunii, xerocopia atestatului operator radar al agentului de politie rutiera, xerocopia buletinului de verificare metrologica nr.0184563 din 04.04.2013 al aparatului radar folosit la constatarea contraventiei montat pe autospeciala din dotarea politiei cu nr. de inmatriculare MAI 27969, plansa foto, cartea de identitate a autospecialei politiei pe care era amplasat aparatul radar folosit la constatarea contraventiei,fisa de evidenta auto apartinand autospecialei politiei pe care era amplasat aparatul radar, suportul optic tip DVD-R nr. 2030/2013 ce contine inregistrarea video a abaterii contraventionale savarsite de petent.

In cauza nu s-au administrat si alte probe in afara inscrisurilor depuse de catre parti.

Analizand materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Potrivit procesului verbal seria CP nr. 4332224, incheiat la data de 29.05.2013, petentul C. St. A a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 450 lei ( 6 puncte amenda) pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108, alin.l, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002, constand in aceea ca la data de 29.05.2013, a condus autoturismul marca Toyotya, avand numarul de inmatriculare …, pe DE 583, din jud. Iasi, iar la km 39+800, fiind inregistrat de aparatul radar cu viteza de 84 km/h pe un sector de drum cu limita de viteza de 50 km/h.

Procesul verbal de contraventie a fost semnat de catre petent, fiind facuta mentiunea de catre acesta ca “radarul se afla in miscare si nu este de acord cu viteza indicata”.

Verificand conditiile de forma a caror nerespectare ar conduce la nulitatea procesului verbal de contraventie, instanta constata ca procesul verbal de contraventie este corect intocmit.

Invedereaza instanta, contrar celor sustinute de catre petent, ca in cuprinsul actului constatator s-a mentionat in mod expres valoarea unui punct amenda, ca fiind de 75 lei (se face mentiunea de catre agentul constatator ca valoarea punctelor-amenda este “6*75=450”). De asemenea, agentul constatator indica in cuprinsul actului atat textul de lege incalcat de catre petent(art. 108, alin.l, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002 ) cat si textul de lege sanctionator (art. 101 alin.2 din OUG 195/2002).  Textele de lege indicate de catre agentul constatator sunt mai mult decat evidente ca fiind indestulatoare in a se putea verifica incadrarea juridica data situatiei de fapt retinute in actul constatator.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier. Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. 

Contraventia constand in depasirea vitezei maxime admise nu poate fi constatata in mod direct si nemijlocit, prin propriile simturi, de catre agentul constatator, fiind necesar folosirea unui mijloc tehnic omologat (respectiv aparatul radar), cu ajutorul caruia se poate dovedi savarsirea contraventiei. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea contravenţiei, în măsura în care nu conţine constatări personale, prin propriile simţuri ale agentului constatator.

Cele reţinute de către agentul constatator se probeaza insa prin imaginile foto si cele video, din cuprinsul carora rezulta cu certitudine ca autoturismul marca Toyota, inmatriculat sub nr. … a circulat pe un sector de drum cu limita maxima admisa de 50 km/h cu o viteza inregistrata de 84 km/h.

Întrucât fapta descrisă întruneşte conţinutul constitutiv al contravenţiei menţionate în act(art. 108, alin.l, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002 - depăşirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum), iar sancţiunea aplicată este legală şi temeinică, respectând principiul proporţionalităţii între fapta comisă şi sancţiunea aplicată, instanţa urmează sa constatate plangerea petentului, privitor la aspectele analizate, ca neintemeiate.

Trimiterile petentului la eventuala incidenta a disp.art. 108 alin.1 lit.a pct.4, respectiv ca, cel mult, acesta ar putea fi sanctionat pentru depasirea vitezei cu doar 10-0 km/h, nu are niciun suport juridic sau corespondent in situatia reala. Petentul omite a avea in vedere ca incadrarea juridica a faptei se face prin raportarea la diferenta inregistrata intre viteza de deplasare a autourismului si viteza maxima admisa pe respectivul sector de drum, care este impusa prin indicatoare si marcaje. Nici petentul si nici instanta nu poate face abstractie de viteza inregistrata de aparatul radar, mijloc tehnic omologat destinat special masurarii vitezei de deplasare, si nici de impunerea pe respectivul sector de drum a limitei de viteza de 50 km/h. Astfel, fiind retinuta viteza de deplasare de 84 km/h, rezulta ca s-a depasit cu 34 km/h viteza maxima admisa pe respectivul sector de drum, fiind incidente disp.art. 108, alin.l, lit.c, pct.3 din OUG 195/2002.

Critica petentului legata de eroarea de masurare pe care aparatul radar ar avea-o intrucat masuratorile au avut loc in timp ce autoutilitara de politie se afla in mers este neintemeiata, avand in vedere ca potrivit buletinului de verificare metrologica aparatul radar montat pe auto cu nr. de inmatriculare MAI 27969 masoara atat in regim stationar cat si in regim de deplasare.

Referitor la susţinerile privitoare la neaplicarea marjei de eroare de către agentul constatator, instanţa le consideră, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. In cauza nu se pune problema aplicarii unei marje de +/- 4 km/h, in cauza fiind vorba despre o viteza de deplasare de doar 84 km/h.

De altfel, instanţa constată însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obţinute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu menţiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 şi funcţionează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale şi nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea socotita ca reprezentand marja de eorare, acesta neavând decât obligaţia de a constata valoarea indicată de cinemometru.

De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Naţional de Metrologie a avut a se pronunţa în speţe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede şi cerinţele de utilizare ale cinemometrelor, cerinţe ce nu cuprind şi eventuale modalităţi de corecţie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferenţiată de către agenţii constatatori. Această instituţie abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic şi admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare reprezentand “marja de eroare”. Verificarea cerinţelor cuprinse în NML 021 – 05 (printre care se numără şi erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.

În aceste împrejurări instanţa reţine că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susţine că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenţiei şi de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 84 km/h.

Fata de toate aceste considerente, instanta va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională potrivit dispoziţiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.

Fata de cele aratate, vazand si incidenta disp. art. 36 alin 2 din OG 2/2001, instanta va dispune obligarea petentei la plata catre stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuiei de judecata. Cuantumul acestor cheltuieli, in lipsa unor alte criterii obiective, este stabilit de catre instanta in urma observarii activitatii ulterioare a legiuitorului, care in iunie 2013 a abrogat dispozitiile art. 36 alin.2 din OG 2/2001, urmare a intrarii in vigoare a OG 80/2013, fiind prevazut in art. 19 al acestui act normativ taxarea plangerii contraventionale cu 20 lei. Observand succesiunea in timp a acestor reglementari, instanta apreciaza ca abrogarea disp.art. 36 alin.2 din OG 2/2001 se poate datora introducerii obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, in cuantumul aratat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge ca neîntemeiata plângerea contravenţionala formulata de petentul C. St. A., in contradictoriu cu intimtul IPJ Iasi.

Obliga petentul la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pronunţata in şedinţa publica, azi 29.12.2013.

Domenii speta

Spete similare