Obligaţie de a face

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.01.2012 sub nr. de dosar 53/310/2012, reclamanţii A.D. şi A.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta  SC S. SA, să se dispună:

- evacuarea acesteia de pe suprafaţa de teren de 540 mp. situat în or. S, B-dul R. nr. ;

- obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de teren de 540 mp  de la 12.10.2011 până în prezent, lipsă de folosinţă estimată la suma de 5.000 lei;

- obligarea pârâtei să-şi ridice toate instalaţiile care ocupă suprafaţa menţionată cât şi subsolul acesteia şi să aducă terenul la stadiul la stadiul iniţial (fără platforma de beton);

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 540 mp. situat in oraşul S., str. R. nr. , având ca vecinătăţi: la Nord - str. F.la Sud - C.L.S. (clădiri), la Est - B-dul R., la Vest - SC S. S.A., astfel cum rezulta din extrasul de Carte Funciara anexat la prezenta acţiune.

Se arată de către reclamanţi că terenul în litigiu şi clădirea situată pe acest teren (91 mp.)  l-au obţinut prin contract de vânzare-cumpărare de la SC A. SRL.

Privitor la situaţia juridica a terenului, reclamanţii arată că între SC A. SRL şi SC S. SA au existat mai multe litigii pe rolul instanţelor de judecată, stabilindu-se că terenul in litigiu nu este proprietatea paratei SC S. SA.

Se mai arată de către reclamanţi că pârâta SC S. SA a indicat iniţial drept titlu de proprietate Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate MO nr. 0454/19 aprilie 1995 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei, însă, urmare verificărilor efectuate au constatat că suprafaţa de teren de 540 m.p. (in litigiu)a fost scoasă din evidenţa actelor de proprietate ale paratei SC S. SA de însuşi Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale conform ORDINULUI nr. 35/10.02.2011.

In aceste condiţii reclamanţii au solicitat Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova intabularea dreptului de proprietate, ceea ce a dus la deschiderea Cărţii Funciare nr. /2011 şi intabularea dreptului de proprietate asupra terenului pe numele reclamanţilor.

De asemenea, se mai arată de către reclamanţi că la data de 12 octombrie 2011, au solicitat pârâtei să elibereze suprafaţa de teren, însă pârâta, prin adresa nr. 341/21.10.2011, le-a comunicat că :" nu înţelege sa dea curs cererii de a elibera terenul".

Astfel, reclamanţii au promovat prezenta acţiune, deoarece în calitate de proprietari nu pot beneficia de fructele bunului, solicitând şi lipsa de folosinţă a terenului în cauză, ocupat atât la suprafaţă cât şi în subsol de instalaţiile de canalizare-industriala ale pârâtei.

Aceste pretenţii le estimam la suma de 5000 lei, suma care urmează a fi stabilita cu exactitate prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat probe cu înscrisuri, un martor şi expertiza topo care să stabilească lipsa de folosinţa a terenului in cauză, fiind depuse la dosar un set de înscrisuri, respectiv: notificarea nr. 112/12.10.2011, răspunsul paratei la notificare - adresa nr. 341/21.10.2011, extras de C.F. nr. 22772/26.09.2011, Ordinul M.A.D.R. nr. 35/10.02.2011 (file 6-12, vol. I).

In drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.480, 483 si 494 vechiul Cod civil cu referire la art. 555 si 563 al.2  noul Cod civil  şi art. 274 Cod proc. civila.

La data de 09 februarie 2012 pârâta SC S. SA a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (file 18-21).

Pe calea întâmpinării pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în evacuare formulată de către reclamanţi şi a solicitat respingerea cererii formulate pentru considerentul că dreptul real de proprietate asupra unui teren nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare, nicidecum pe calea acţiunii în evacuare şi, mai mult, evacuarea e inadmisibilă atunci când în realitate se tinde la realizarea dreptului de proprietate.

Se mai arată că acţiunea în evacuare este o acţiune specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Pe calea cererii reconvenţionale ( astfel cum a fost precizată  - f 53-vol.I) pârâta SC S SA a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I., pentru cauză ilicită vânzarea-cumpărarea intervenită fiind o operaţiune speculativă încheiată de reclamanţi cu un neproprietar, în cunoştinţa faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecăţii şi, mai mult, cu intenţia clară de a îşi preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să îşi aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Se arată de către pârâtă că prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, societăţii pârâte le-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafaţă extinsă de teren în care se regăsea şi suprafaţa în litigiu însă, în urma procedurilor judiciare demarate de  SC A. SRL, prin Sentinţa civilă 184/2000 a Curţii de Apel Ploieşti respectiv Decizia 3179/2002, a C.S.J., a fost constatată nulitatea absolută parţială a actului juridic menţionat anterior, motivat de aspectul că suprafaţa în litigiu i-ar fi fost necesară susnumitei pentru desfăşurarea activităţilor specifice.

Se mai arată că în cursul anului 2003 SC A. SRL "a înstrăinat" către asociatul persoană fizică A.D. suprafaţa în litigiu, în justificarea pretinsului său drept de proprietate vânzătoarea exhibând doar hotărârile judecătoreşti despre care a făcut vorbire în precedent, hotărâri care în esenţa lor au constatat doar nulitatea absolută a unui titlu de proprietate care aparţine pârâtei, fără a recunoaşte / constitui drepturi proprii în patrimoniul societăţii reclamante.

Ca urmare a acestui aspect, pârâta arată că în considerarea situaţiilor litigioase intervenite între părţi ulterior procedurilor menţionate anterior, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului 826/2004 pârâta s-a adresat Judecătoriei Sinaia cu solicitarea de a se constata inexistenţa dreptului de proprietate al pretinsei autoare a reclamanţilor pentru suprafaţa de teren aflată anterior în proprietatea sa şi în subsolul căreia - în perioada în care au justificat un drept real - societatea a realizat investiţii de peste 3.000.000 Euro şi totodată, de a se dispune rectificarea C.F. nr. 1034/N S. deschisă pe numele reclamantului A.D., în sensul radierii dreptului de proprietate al susnumiţilor asupra acestui bun, cu menţiunea că, în urma probatoriului administrat, instanţa a apreciat acţiunea formulată ca fiind întemeiată şi a admis-o în integralitatea sa.

Astfel, cu privire la acest aspect, societatea pârâtă a învederat faptul că în vederea pronunţării Sentinţei civile 948/07.12.2004 instanţa a avut în vedere expres faptul că SC A. SRL nu a fost în măsură să producă niciun act de proprietate care să facă dovada drepturilor sale proprii cu privire la terenul dedus judecăţii, situaţie de fapt care se desprinde fără echivoc din analizarea considerentelor sentinţei pronunţate, în care se reţine expres că "pentru a se stabili în ce măsură se justifică cererea reclamantei, trebuie să se stabilească dacă pârâta SC A. SRL are sau nu la rândul său vreun drept de proprietate asupra aceluiaşi bun" (fila 4, alin. 5), concluzia fiind de natură să nu lase nicio îndoială cu privire la motivele care au condus instanţa la admiterea acţiunii promovate şi care, în esenţă, se regăsesc în fila 5 alin. 1 şi 2 ale sentinţei pronunţate, care arată că "în niciuna din cele două sentinţe nu este constituit pentru pârâta SC A. SRL vreun drept de proprietate asupra terenului de 566,15 mp, fiind evident că obiectul celor două acţiuni civile in justiţie a fost altul, (...). In aceste condiţii, cum la dosarul CF sau la prezentul dosar SC A. SRL nu a depus vreun act translativ de proprietate, rezultă că această societate nu a avut si nu are vreun drept de proprietate asupra acestui bun nicicând.

Se mai arată de către societatea pârâtă că soluţia prezentată anterior a fost confirmată şi prin Sentinţa pronunţată de CEDO la 26 mai 2009 în soluţionarea Petiţiei 28874/04, formulată de A., instanţa europeană statuând în mod neechivoc faptul că acesteia nu i-a fost încălcat niciun drept cu privire la bunurile sale, întrucât "dreptul de proprietate (...) nu este dovedit prin niciun titlu si nu a fost stabilit prin sentinţe de către instanţele care au soluţionat această problemă (...)", motiv pentru care capătul de cerere având drept temei încălcarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 care garantează respectarea drepturilor persoanelor cu privire la proprietate "a fost considerat incompatibil ratione materiae cu dispoziţiile din convenţia în sensul art 58 3 si a trebuit să fie respins în conformitate cu art 35 4" ( Titlul II, pct. 26, 30 şi 31 din Decizia CEDO), urmarea firească a acestor considerente fiind şi respingerea daunelor materiale solicitate de reclamantă cu motivarea reţinută în conţinutul pct. 37 din acelaşi înscris, care a fost justificat prin lipsa bunului litigios din patrimoniul acesteia, în conţinutul înscrisului invocat fiind reţinut expres aspectul că reclamanta nu deţinea "un bun" în sensul Convenţiei în terenul în litigiu.

Pârâta SC S. SA S. mai susţine că intenţia evidentă de fraudare a intereselor sale şi de apropriere - prin orice mijloace şi în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanţi a bunului litigios dedus judecăţii este ilustrată şi de stăruinţa acestora de a se prevala de înscrisuri care au fost supuse şi în precedent controlului judecătoresc, în susţinerea acestei afirmaţii învederând faptul că întrucât cartea funciară 1034N deschisă pe numele lui A.D. a fost rectificată prin procedura menţionată anterior şi, astfel, susnumitul a fost pus în imposibilitatea de a opune terţilor pretinsele drepturi obţinute în mod fraudulos, în baza aceloraşi înscrisuri la momentul prezentei acesta a procedat la deschiderea unei noi cărţi funciare pentru acelaşi imobil în speţă CF 22772/26.09.2011, prin aceasta încercând să procedeze la legitimarea pretinselor sale drepturi reale obţinute prin manoperele dolosive realizate cu A. SRL, adică în speţă cu societatea în cadrul căreia are şi a avut permanent calitatea de asociat, situaţie de fapt care face dovada relei credinţe a titularului în promovarea pretinsului său de proprietate care a stat la baza înaintării acţiunii introductive de instanţă,

Pârâta a invocat în drept dispoziţiile art. 115, art. 118 Cod proc. civilă, art. 1246, 1250 Cod civil şi a solicitat probe cu înscrisuri şi interogatoriul reclamanţilor.

În dovedirea întâmpinării pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv extras privind acţiunea în evacuare, încheierea de amânare a pronunţării din data de 30.11.2004 şi sentinţa civilă nr. 948/07.12.2004 pronunţate de Judecătoria Sinaia în dosarul nr.826/2004  (file 22- 33, vol. I),

La data de 8 martie 2012 reclamanţii-pârâţi  A.D. şi A.D. au formulat întâmpinare (f 35-40 - vol.I) faţă de excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă si faţă de cererea reconvenţională, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei- reclamantă reconvenţional, în ceea ce priveşte acţiunea în nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1046/2003, precum şi excepţia lipsei de interes a acesteia în a promova acţiunea.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei reconvenţionale în promovarea acţiunii in nulitate absolută a actului juridic intitulat contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1046/2003, reclamanţii au arătat că nu deţin nici un contract de vânzare cumpărare al imobilului din Sinaia, care sa fi fost autentificat de vreun notariat public, sub nr. 1046/2003, astfel  încât sub acest aspect cererea formulată de pârâtă nu îi priveşte.

Reclamanţii au mai invocat excepţia lipsei de interes, apreciind că orice acţiune promovată trebuie să justifice un interes legitim, iar reclamanta reconvenţionalei nu poate justifica un interes personal, care sa legitimizeze exercitarea acţiunii , astfel că demersul său judiciar nu poate fi primit.

Reclamanţii mai susţin că în cauza de faţa este mai mult decât evident ca reclamanta reconvenţională nu poate invoca un interes legitim cu privire la modalitatea de naştere a dreptului reclamanţilor de proprietate, tocmai pentru împrejurarea esenţială că, în urma demersurilor judiciare efectuate anterior de vânzătoarea lor, s-a stabilit cu putere de lucru judecat , că reclamanta SC S SA nu este proprietara suprafeţei de teren.

Cu privire la fondul cererii privind nulitatea reclamanţii A.D. au arătat că intre ei si  SC A. SRL nu exista niciun contract autentificat sub nr. 1046/2003, iar pârâta refuză să dea detalii cu privire la evoluţia dreptului de proprietate asupra suprafeţe de teren în litigiu,.

Se mai arată de către reclamanţi că fostul director al SC C. SA împreună cu directorul SC S SA au încheiat în aparenţă un antecontract de vânzare cumpărare, act ce le-a permis celor  de la SC S SA să pretindă celor care întocmeau documentaţiile de privatizare că şi terenul aferent clădirilor SC C. SA este al lor. Pe baza acestor documentaţii s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii , în numele şi pe seama reclamantei reconvenţionale. După aceste operaţiuni, SC S SA cheamă in judecata pe SC C. SA şi solicită nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, ceea ce şi obţine.

Reclamanţii A. mai arată că despre toate aceste operaţiuni ilicite, actualul deţinător al SC S - SA nu este străin , el fiind acţionar încă de la privatizarea SC S - S.A. (1993).

Se mai arată de către reclamanţi că prin acţiunea de evacuare dedusă judecăţii nu înţeleg să exercite o acţiune în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel cum se susţine de societatea pârâtă care exercită posesia cu rea credinţă şi nu are nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul lor de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară.

De asemenea, s-a mai solicitat de către pârâtă pentru opozabilitate introducerea în cauză a SC A. - SRL.

În dovedirea susţinerilor reclamanţii au depus la dosar în copie contractul de vânzare-cumpărare nr.711/2003, extras de carte funciară, sentinţa civilă nr.1030/1998 pronunţată de Judecătoria Sinaia, sentinţa civilă nr. 5714/1994 a Judecătoriei Câmpina  (file 41 - 47, vol. I).

La termenul de judecată din 08.03.2012 instanţa a pus în vedere pârâtei-reclamante reconvenţionale SC S - SA să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.000 lei, calculată în raport de preţul inserat în contractul a cărui nulitate o solicită a se constata prin cererea reconvenţională şi a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC A. SRL, parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul cererii reconvenţionale (fila 48, vol. I).

La termenul de judecată din data de 5 aprilie 2012 pârâta SC S. SA a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale ( f 53-vol.I) strecurate în petitul cererii reconvenţionale deduse judecăţii, în sensul că numărul corect al contractului de vânzare-cumpărare este 711/15 mai 2003 autentificat de BNP D. C. I.(fila 53, vol. I) şi a precizat că a formulat cerere reconvenţională pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită şi nu invocă un drept de proprietate al pârâtei.

În acest sens instanţa a luat act de precizarea pârâtei SC Salsi privind numărul corect al contractului de vânzare-cumpărare, precum şi faptul că pe calea cererii reconvenţionale a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.711/15 mai 2003 - pentru cauză ilicită şi că pârâta nu invocă un drept de proprietate.

De asemenea, instanţa a dispus ( f 54 verso- vol.I) în raport de disp. art. 137 alin. 2 Cod proc. civilă -  unirea cu fondul cauzei a excepţiilor :  inadmisibilitatea acţiunii principale in evacuare - invocată de pârâta SC Salsi SA şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante SC Salsi SA din cererea reconvenţională - invocată de reclamanţii - pârâţi Alecu.

S-au încuviinţat reclamanţilor probele cu înscrisuri, interogatorii şi expertiză construcţii, precum şi pârâtei SC S. SRL probele cu înscrisuri şi interogatorii (file 54-55 vol. I).

La termenul de judecată din 10 mai 2012 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamanţilor A., răspunsurile fiind consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosar (file 64-67, vol. I) şi au fost înmânate interogatoriile persoanelor juridice (fila 70, vol. I).

La data de  23.05.2012 s-au depus la dosar răspunsurile SC A. SRL la interogatoriul formulat de parata SC Salsi SA (file 73-74, vol. I), precum şi întâmpinare de către SC A. SRL (f 76-77, vol. I), prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulată de S.C. SALSI S.A., precum şi respingerea cererii privind anularea contractului nr.711/15.05.2003. .

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC  A. SRL a arătat că apreciază neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. S. S.A., întrucât S.C. C. S.A. înfiinţată conform Deciziei nr.702/25.oct.l990 a Prefecturii Jud. Prahova, data in baza Legii nr. 15/1990, consfinţeşte ca începând cu 01.oct. 1990 conform art.20 din Lege, societăţile comerciale cu capital de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu. In sprijinul aplicării corecte a acestei prevederi este CIRCULARA privind dreptul de proprietate al societăţilor comerciale asupra terenurilor data de Guvernul României - Consiliul pentru reforma si informaţii publice semnata de Ministerul asistent al Primului Ministru Adrian Severin. Aceasta circulara punctează fără echivoc ca prin efectul art.20, autorităţile administraţiei de stat vor avea in vedere ca Societăţile comerciale sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care le aveau in administrare pana la data reorganizării lor (Legea 15/1990).

Se arată de către pârâta S.C. A. S.R.L. că a fuzionat prin absorbţie cu  S.C. C. - S.A. preluând întreg patrimoniul al acesteia din urmă, iar societatea pârâtă  S. SA s-a reorganizat conform Legii 15/1990 la 08 martie 1991

Se mai susţine de către pârâta SC A. SRL că societatea pârâtă S. S.A. încalcă flagrant prevederile art.1 din HG. 834/1991 care spun că „terenurile aflate in patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora . necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate se determina pentru societăţile comerciale infiintate prin Hotărârea Guvernului" de către Ministerele de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat de către autoritatea publica judeţeană.

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr.711/15.05.2003 pârâta SC A. consideră ca acesta este perfect legal, legalitate conferită şi de Decizia penală nr.91 irevocabilă, data in dosarul 8519/2004 de Curtea de Apel Ploieşti, in urma plângerilor penale formulate de S.C. S. - S.A.

În dovedirea întâmpinării pârâta a depus la dosar înscrisuri, respectiv : Decizia nr.702/25.10.1990 a Prefecturii Prahova, Circulara Ministerului Comerţului si Turismului de aplicare a prevederilor Legii 15/1990, Sentinţa penala nr.91 dată în dos. 8519/2004 de Curtea de Apel Ploieşti (file 78-84, vol. I).

La termenul de judecată din 7 iunie 2012 pârâta S.C. S. S.A. a depus la dosar răspunsurile la interogatoriul reclamanţilor (file 86-89, vol. I), precum şi un set de înscrisuri (file 91-185, vol. I), şi au fost stabilite obiectivele raportului de expertiză construcţii, respectiv -  sa se verifice şi să stabilească dacă terenul în litigiu poate sau nu să fie folosit cu destinaţia curţi construcţii. In acest sens expertul va face menţiuni dacă reclamanţii pot edifica sau nu construcţii pe teren. In situaţia în care se concluzionează că nu pot  fi edificate construcţii pe teren să se indice şi cauzele, , iar în situaţia în care pot fi edificate construcţii, să se precizeze ce fel de construcţii pot fi edificate; - să se  stabilească contravaloarea lipsei de folosinţă lunară a terenului  în litigiu în raport cu potenţialul economic pe care acesta îl are; - să se  precizeze cine foloseşte în prezent acest teren şi în ce scop (fila 186, vol. I).

La termenul de judecată din data de 28 iunie 2012 reclamanţii Alecu au depus la dosar notă de şedinţă (file 191-193, vol. I), prin care au invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr.182/11.11.2004 emisă de Primarul Oraşului Sinaia şi au solicitat suspendarea judecăţii prezentei cauze şi trimiterea dosarului instanţei de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Prahova, ca fiind competentă pentru soluţionarea excepţiei.

În acest sens instanţa a dispus în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep. sesizarea Tribunalului Prahova - Secţia de Contencios Administrativ pentru cercetarea legalităţii Autorizaţiei de construire nr. 182 din data de 11.11.2004 emisă de Primarul or. Sinaia, precum şi suspendarea judecăţii cauzei de faţă (fila 194, vol. I).

Prin Sentinţa nr.523/14.02.2013 Tribunalul Prahova - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr.182/11.11.2004 emisă de Primarul or. Sinaia şi a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamanţii A. ca fiind inadmisibilă.

Prin Decizia nr.5295/23.05.2013 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. împotriva sentinţei nr.523/14.02.2013 pronunţată de Tribunalul Prahova.

La data de 25 iunie 2013 a fost restituit instanţei dosarul de fond nr. 53/310/2012 şi s-a stabilit termen de judecată la 12 septembrie 2013, cu citarea părţilor (fila 4, vol. II).

La termenul de judecată din 12.09.2013 instanţa a dispus numirea expertului constructor - ing. Porumb Vasile pentru a efectua lucrarea dispusă de instanţă şi a încuviinţat părţilor câte un consilier expert parte (fila 10, vol. II).

La data de 14.10.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii (file 13-21, vol. II).

La data de 15.10.2013 s-a depus la dosar de către reclamanţi punctul de vedere al consilierului parte - ing. Cornel Cernat (file 22-28, vol. II).

La termenul de judecată din data de 17.10.2013 pârâta SC S. SA a depus la dosar punctul de vedere al consilierului expert parte al – ing. Ioniţă Nicolae (file 29-31, vol. II), iar instanţa a dispus amânarea cauzei pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză depus cu mai puţin de 5 zile înaintea termenului de judecată (fila 32, vol. II).

La data de 29.10.2013 reclamantul a depus la dosar un certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr.22805/2013 emis de O. S. (fila 38, vol. II), iar la data de 06.11.2013 expertul constructor Porumb Octavian a depus la dosar o completare a raportului de expertiză (file 42-44, vol. II).

La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014 reclamanţii au depus la dosar o precizare a acţiunii in sensul majorării câtimii obiectului  pretenţiilor, în sensul că valoarea despăgubirilor solicitate ca urmare a lipsei de folosinţă a terenului este de 284.310 lei şi s-a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 6.448,10 lei (file 52-54 vol. II), precizare de care instanţa de judecată a luat act (fila 55, vol. II).

La termenul de judecată din 06.02.2014 instanţa a dispus comunicarea obiecţiunilor formulate de pârâta SC S. SA către expertul constructor pentru a răspunde acestora, în sensul să prezinte în mod detaliat criteriile pentru care a evaluat costul respectiv menţionat în cuprinsul expertizei şi să întocmească o variantă şi cu propunerea formulată de pârâtă, urmând ca instanţa să stabilească o variantă  (fila 57, vol. II).

La data de 21.02.2014 s-a depus la dosar completarea raportului de expertiză construcţii – ing. Porumb Octavian (file 62-74, vol. II) - lucrare faţă de care părţile nu au mai formulat obiecţiuni.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

I) Cu referire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii in evacuare - excepţie invocată de catre pârâta SC S. SA - se reţin următoarele :

Reclamanţii A.D. si A.D. susţin că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 540 mp. situaţi in oraşul Sinaia, str. Republicii nr. 20 având ca vecinătăţi: la Nord - str. Frasinului, la Sud - C.L.S.(clădiri), la Est - b-dul R., la Vest - SC S. - S.A., astfel cum rezulta din extrasul de Carte Funciara anexat la prezenta acţiune ( f 9-10 - vol.I) -  terenul în litigiu şi clădirea situată pe acest teren (91 mp.) fiind obţinute de la SC A. - SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I.

Privitor la situaţia juridica a terenului, reclamanţii au mai susţinut  că între SC A. SRL şi pârâta SC S. - SA au existat mai multe litigii pe rolul instanţelor de judecată, stabilindu-se că terenul in litigiu nu este proprietatea paratei SC S. - SA S.

Pârâta SC S. - SA a susţinut că prin Certificatul de atestare s dreptului de proprietate MO7 nr. 0454-19.04.1995 emis de Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei, i-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafaţă extinsă de teren , in care se regăsea si suprafaţa in litigiu , însă , in urma procedurilor judiciare demarate de SC A. - SRL, prin Sentinţa civilă nr. 184/27.06.200 a Curţii de Apel Ploieşti  respectiv Decizia nr. 3179/25.10.2002 a CSJ a fost constatată nulitatea absolută parţială a actului juridic sus- menţionat, motivat de aspectul că suprafaţa in litigiu i-ar fi fost necesară societăţii A. pentru desfăşurarea activităţilor specifice.  Prin Decizia nr. 120/15 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie ( f 29-37 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - ataşat) a fost admis recursul in anulare formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie si in consecinţă a fost casată Decizia nr.  3179/25.10.2002 a Curţii Supreme de Justiţie. A fost admis recursul declarat de pârâta SC S. - SA S., împotriva Sentinţei civile 184/27.06.2000 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială si de contencios administrativ - sentinţă care a fost schimbată, in sensul că acţiunea reclamantei SC A - SRL P. in contradictoriu cu pârâţii SC S. SA S. si Ministerul Agriculturii  Alimentaţiei Pădurilor si Consiliul Local Sinaia - a fost respinsă ca tardivă.

 Aşa fiind, cu privire la acţiunea reclamanţilor A. D. si A. D.  in evacuarea pârâtei SC S. SA - de pe suprafaţa de teren de 540 mp - instanţa apreciază că este inadmisibilă, având în vedere că acţiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, (numită locator), s-a obligat să procure celeilalte părţi,( numită locatar) - folosinţa - pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil - în schimbul unei sume de bani,(numită chirie).

În cauza de faţă, cum între reclamanţi şi pârâtă nu au existat astfel de raporturi de obligaţii derivate din locaţiune, ci doar raporturi de drept real (constând în exercitarea de către pârâtă a posesiei asupra imobilului), cererea principală in evacuare va fi respinsă ca inadmisibilă.

In acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Justiţie si Casaţie ( Secţia civilă si de proprietate intelectuală - prin Decizia nr. 2102/17.03.2005 ) - reţinând in considerente următoarele :

„Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune reală, deci, prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.

Spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Asemenea raporturi juridice au ca efect translaţiunea folosinţei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândeşte drepturi reale asupra bunului, având obligaţia restituirii acestuia.

Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locaţiunii sunt raporturi de obligaţii.

Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare, nicidecum pe calea acţiunii în evacuare.

Cum însă reclamantul a înţeles să utilizeze calea acţiunii în evacuare şi nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acţiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art.129 alin. ultim Cod procedură civilă), instanţele aveau obligaţia de a respinge ca inadmisibilă acţiunea în evacuare”.

II) Cu privire la celelalte două capete de cerere din acţiunea principală, privind  : - lipsa de folosinţă  - şi obligarea pârâtei SC Salsi SA  să-şi ridice instalaţiile şi să aducă terenul la stadiul iniţial - se reţin următoarele :

Relativ la capătul de cerere in pretenţii formulat in cadrul acţiunii introductive la data de 10.01.2012 (si ulterior precizat la data de 23.01.2014) sub aspectul majorării câtimii obiectului la suma de 284.310 lei - f 52 - vol.II) constând in lipsa de folosinţă a terenului de la data de 12.10.2011 până în prezent,  se apreciază că această cerere va fi examinată prin prisma disp. art. 566  noul Cod civil care reglementează efectele acţiunii in revendicare - dispoziţii legale care prevăd că : 

- alin. 1 : pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleaşi condiţii, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.

- alin. 2 : posesorul de rea-credinţă sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, şi la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar.

Astfel, se reţine că folosinta, reprezinta posibilitatea pe care o are o persoană, in puterea unui drept ( pretins de proprietate), de a intrebuinta un bun sau, de a-i culege fructele (cum sunt cele naturale, dar si cele civile: chiria, renta, etc) - iar în cazul în care persoana este lipsită de respectiva folosinţă , cauzându-i-se astfel un prejudiciu în patrimoniul său , este  îndreptăţită la acordarea contravalorii lipsei de folosinţă .

Cum s-a arătat si anterior, reclamanţii A. D. si A. D. invocă dreptul lor de proprietate asupra terenului in litigiu in suprafaţă de 540 mp, drept dobândit in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 711/15.05.2003 la BNP D. C. I.  - însă înţeleg ca acest drept real să fie apărat  pe calea prezentei acţiuni în evacuare ( acţiune care, potrivit considerentelor expuse este inadmisibilă ) si nu pe calea acţiunii in revendicare.

In condiţiile in care obiectul cauzei nu este aşadar o acţiune in revendicare, nu se produc nici efectele acesteia reglementate de art. 566 noul Cod civil - aşa încât capătul de cerere in pretenţii vizând lipsa de folosinţă a terenului va fi respins ca neîntemeiat.

Relativ la capătul de cerere in obligaţie de a face , respectiv  obligarea pârâtei SC S SA  să-şi ridice instalaţiile şi să aducă terenul la stadiul iniţial se reţin următoarele :

Pârâta SC S. SA a realizat in subteranul terenului in litigiu - lucrarea denumită „Modernizarea sistemului de separare a grăsimilor - Staţie de preepurare ape uzate - proiect SAPARD II” - in baza Autorizaţiei de construire nr. 182/11.11.2004 emisă de Primăria or. Sinaia ( f 92 - vol.I) si potrivit avizelor si documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei (f 93-125 - vol.I si f 22-65 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - ataşat).

Cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei să-şi ridice respectivele instalaţii si să aducă terenul la stadiul iniţial urmează a fi examinată prin prisma disp. art. 494 vechiul Cod civil ( prevederi aplicabile in raport de disp. art. 6 alin. 2 noul Cod civil si de data începerii lucrării, anume luna noiembrie 2004).

In acest sens, se reţine că textul legal invocat reglementează accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe un teren, aflat in proprietatea altuia -  si că ,de regulă, proprietarul terenului devine prin accesiune, si proprietar al constructiilor, plantatiilor si lucrarilor reaizate, avand insa obligatia sa-l despagubeasca pe constructor tot pe temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza. Tratamentul juridic al constructorului este insa diferit, dupa cum el a fost de rea-credinta sau, dimpotrivă, de buna-credinta.

Prin constructor de rea-credinta se intelege acea persoana care ridica o constructie sau face o plantatie sau alta lucrare pe un teren, cunoscand ca terenul in cauza nu-i apartine, ci este proprietatea altuia. Intr-o atare situatie, potrivit art.494 alin.1 , 2 si alin.3 teza I, proprietarul terenului are dreptul de a opta pentru una din urmatoarele doua posibilitati:

- fie sa invoce accesiunea devenind proprietar al constructiei, plantatiei ori lucrarii respective, cu obligatia de a plati constructorului de rea-credinta valoarea materialelor si preţul muncii;

- fie sa-l oblige pe constructorul de rea-credinta sa procedeze la desfiintarea sau ridicarea constructiei, plantatiei sau lucrarii respective, pe propria lui cheltuiala, si de a pretinde daune-interese, daca a suferit un prejudiciu, in conditiile raspunderii civile delictuale.

Prin constructor de buna-credinta se intelege acea persoana care ridica o constructie, face o plantatie sau alta lucrare pe un teren, avand convingerea fermă, dar eronată, ca acel teren se afla in proprietatea sa. Buna-credinta trebuie sa existe in momentul cand s-au facut lucrarile.

Cu raportare la speţa de faţă, se constată că prin  Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei ( f 27-28 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - ataşat) - societăţii comerciale pârâte S SA - i-a fost constituit un drept de proprietate pentru o suprafaţă extinsă de teren ( 7.064 mp), în care se regăsea şi suprafaţa în litigiu - imobil situat in or. S., str. R. nr. , jud. Prahova.

Pârâta  S.C. A. - S.R.L. a promovat acţiune in constatarea nulităţii absolute parţiale a acestui certificat de proprietate, pentru suprafaţa de 575 mp din suprafaţa totală de 7.064 mp.

Prin Sentinţa civilă 184/27.06.2000 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială si de contencios administrativ - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 3179/25.10.2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ - s-a dispus anularea, in parte,  a certificatului de proprietate sus-menţionat, pentru suprafaţa de 575 mp din terenul situat in locaţia identificată prin expertiza efectuată in cauză.

Prin Decizia nr. 120/15 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie ( f 29-37 - dosar nr. 5454/105/2012 al Tribunalului Prahova - ataşat) a fost admis recursul in anulare formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie si in consecinţă a fost casată Decizia nr.  3179/25.10.2002 a Curţii Supreme de Justiţie. A fost admis recursul declarat de pârâta SC S. SA S. împotriva Sentinţei civile 184/27.06.2000 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială si de contencios administrativ - sentinţă care a fost schimbată, in sensul că acţiunea reclamantei SC A. SRL P.in contradictoriu cu pârâţii SC S. SA S. si Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei Pădurilor si Consiliul Local Sinaia - a fost respinsă ca tardivă.

In aceste condiţii, ulterior soluţionării recursului in anulare, pârâta SC S. SA S. a realizat in subteranul terenului in litigiu  lucrarea denumită „Modernizarea sistemului de separare a grăsimilor - Staţie de preepurare ape uzate - proiect SAPARD II” - potrivit Autorizaţiei de construire nr. 182 emisă la data de 11 noiembrie 2004 de Primăria or. Sinaia ( f 92 - vol.I)  - având aşadar convingerea fermă că este proprietara respectivului teren - in baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei - deoarece la momentul când s-au făcut lucrările, acţiunea in constatarea nulităţii actului fusese respinsă ca tardivă , astfel cum s-a expus anterior.

Faţă de această stare de fapt se apreciază că pârâta SC S. SA se află in situaţia constructorului de bună-credinţă  - si in consecinţă,  in raport de disp. art. 494 alin. 3 teza a II-a vechiul Cod civil -  nu poate fi obligată să desfiinţeze lucrarea realizată - astfel cum in mod neîntemeiat pretind reclamanţii.

III) Referitor la excepţiile invocate de reclamanţii-pârâţi Alecu Daniel si Alecu Doina cu privire la cererea reconvenţională : lipsa calităţii procesuale active a pârâtei – reclamante SC S. SA şi lipsa de interes a acesteia - se constata ca sunt neintemeiate si vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente : 

Pe calea cererii reconvenţionale ( f 18-21 - vol.I) -  astfel cum a fost precizată  (f 53-vol.I) pârâta-reclamanta SC S. SA a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I. pentru cauză ilicită, vânzarea-cumpărarea intervenită fiind o operaţiune speculativă încheiată de reclamanţi cu un neproprietar, în cunoştinţa faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecăţii şi, mai mult, cu intenţia clară de a îşi preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să îşi aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menţionat ( f 41 - vol.I) reclamanţii A.D. si A.D. ( soţi ) au dobândit de la vânzătoarea SC A. SRL Ploieşti imobilul compus din : teren (in suprafaţă de 566,15 mp in fapt si de 570 mp in acte )  si clădirea aflată pe acesta  ( C1) - situat in or. S., B-dul R. nr. 20 , jud. Prahova.

Cu privire la calitatea procesuala activa si interesul unei persoane de a  solicita nulitatea absoluta a unui act juridic - practica ICCJ a statuat (Decizia nr. 1701/27.03.2012 - Sectia a II-a civila) urmatoarele :

„ Ca sancţiune de drept civil, ce intervine în cazul unui act juridic încheiat cu nerespectarea unei norme juridice care ocroteşte un interes general, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are interes.

Această regulă îşi găseşte justificarea în normele protejate, în faptul că nulitatea este menită să ocrotească interese obşteşti, aşa încât, un cerc larg de persoane pot dobândi legitimitate procesuală activă la invocarea ei.

De asemenea, în cazul nulităţii absolute, calitatea procesuală activă este strâns legată de o altă condiţie – tot de ordin procesual – respectiv de aceea a interesului, adică de folosul practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, interes ce trebuie să fie personal.

Aşadar, deşi nulitatea ocroteşte un interes obştesc (general), un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.

Cu alte cuvinte, acordând unui cerc larg de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordă acestor persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că în mod automat ele ar justifica şi un interes propriu deoarece, în privinţa condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile, calitatea procesuală nu se confundă cu interesul.”

Cu raportare la speta de fata, instanta constata ca parata-reclamanta SC S. SA - ca persoana care invocă nulitatea absolută a contractului de vanzare cumparare incheiat intre reclamantii-cumparatori A. D.si A. D. si parata-vanzatoare S CA. SRL - are atat calitate procesuala activa si justifica interesul in formularea cererii sale  reconventionale, ea urmărind obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv. Interesul personal al paratei consta in aceea ca - in conditiile in care  s-ar constata nulitatea absoluta a titlului pe care reclamantii isi fundamenteaza pretentiile, acestia nu i l-ar mai putea opune  in promovarea prezentei lor acţiuni.

IV) Pe fondul cererii reconventionale se retin urmatoarele :

Cauzele de nulitate absoluta ale contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D.C.I. - invocate de catre parata-reclamanta SC S. SA S. - totdeauna, in masura in care ar exista, nu ar putea fi decat contemporane actului - si urmeaza asadar a fi examinate de catre instanta potrivit prevederilor vechiului Cod civil (art. 948 pct. 4 rap. la art. 966, 968) - faţă de disp. art. 6 alin. 2 din noul Cod civil precum si de data incheierii contractului, 15.05.2003.) Nulitatea reprezinta o sanctiune civila constand in desfiintarea cu efect retroactiv,  de la data incheierii unui act juridic cu incalcarea cerintelor legale.

Potrivit art. 966 vehiul Cod civil: "obligaţia nelicita nu poate avea nici un efect", iar potrivit art. 968 Cod civil " cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".

Parata considera ca vanzarea a fost încheiată de reclamanţi cu un neproprietar, în cunoştinţa faptului că vânzătorul nu este titularul niciunui drept real cu privire la imobilul dedus judecăţii şi, mai mult, cu intenţia clară de a îşi preconstitui, cu complicitatea vădită a cocontractantului, un înscris în baza căruia să îşi aproprieze în mod fraudulos terenul în litigiu.

Pârâta SC S. SA S. a mai susţinut că intenţia evidentă de fraudare a intereselor sale şi de apropriere - prin orice mijloace şi în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanţi a bunului litigios dedus judecăţii este ilustrată şi de stăruinţa acestora de a se prevala de înscrisuri care au fost supuse şi în precedent controlului judecătoresc, în susţinerea acestei afirmaţii învederând faptul că întrucât cartea funciară 1034N deschisă pe numele lui A.D. a fost rectificată prin procedura menţionată anterior şi, astfel susnumitul a fost pus în imposibilitatea de a opune terţilor pretinsele drepturi obţinute în mod fraudulos, în baza aceloraşi înscrisuri la momentul prezentei acesta a procedat la deschiderea unei noi cărţi funciare pentru acelaşi imobil în speţă CF 22772/26.09.2011 prin aceasta încercând să procedeze la legitimarea pretinselor sale drepturi reale obţinute prin manoperele dolosive realizate cu A. SRL, adică în speţă cu societatea în cadrul căreia are şi a avut permanent calitatea de asociat, situaţie de fapt care face dovada relei credinţe a titularului în promovarea pretinsului său de proprietate care a stat la baza înaintării acţiunii introductive de instanţă.

In examinarea acestor sustineri ale paratei se retine că - la data incheierii actului juridic a carui nulitate se cere a fi constatata ( anume la data de 15.05.2003) – referitor la provenienta bunului instrainat , s-au invocat hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si anume: Sentintele civile nr. 1030/23.11.1998 a Judecatoriei Sinaia si nr. 184/27.06.2000 a Curtii de Apel Ploiesti. 

Prin Sentinţa civilă nr. 1030/23.11.19987 a Judecătoriei Sinaia ( f 43-46) s-a constatat că SC Comservice SA Ploieşti este proprietara activului său constituit din două camere (foste celule de transformator de joasă tensiune ) cu nr. de inventar 1009 gardul din zid cu panouri de sârmă împrejmuitor si amenajările exterioare - imobil situat in or. Sinaia, str. R.nr. , jud. Prahova. A fost respinsă acţiunea SC S - SA prin care a solicitat a se constata dreptul său de proprietate asupra aceluiaşi imobil. Totodată a fost respinsă cererea SC C. SRL de a se constata dreptul său de proprietate asupra terenului aferent construcţiei-activ si de modificare in parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995.

Prin Sentinţa civilă 184/27.06.2000 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială si de contencios administrativ - rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 3179/25.10.2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ - s-a dispus anularea, in parte,  a certificatului de atestare a dreptului de  proprietate sus-menţionat, pentru suprafaţa de 575 mp din terenul situat in locaţia identificată prin expertiza efectuată in cauză.

Pârâta - reclamantă SC S. SA S. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/15.05.2003 la BNP D. C. I. pentru cauză ilicită, susţinând intenţia evidentă a părţilor contractante de fraudare a intereselor sale şi de apropriere - prin orice mijloace şi în lipsa oricărei justificări legale - de către reclamanţi a bunului litigios dedus judecăţii.

În principiu, o astfel de acţiune este admisibilă , în condiţiile în care proprietarul lucrului vândut motivează că vânzarea s-a făcut in frauda lui, urmărindu-se scoaterea bunului din proprietatea sa ca adevărat titular al dreptului.

Vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută potrivit cunoscutului adagiu „ frauda corupe totul” , dar , frauda vânzătorului şi  respectiv  complicitatea la fraudă a cumpărătorului sunt împrejurări de fapt, care pot fi dovedite cu orice mijloc de probă.

În cauză nu se poate reţine că s-au produs probe din care să rezulte cu certitudine că reclamanţii - cumpărători si, respectiv, pârâta SC A. - SRL - vânzătoare, prin încheierea între ei a contractului, ar fi urmărit scoaterea bunului ( teren) din proprietatea pârâtei SC S. SA si că, astfel, vânzarea s-ar fi făcut în frauda ei.

Cauze de nulitate absolută -  întotdeauna contemporane actului - nu există in speţa de faţă deoarece , la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între vânzătoarea SC A. SRL ( societate înfiinţată prin fuziunea prin absorbţie cu SC C. SRL) si cumpărătorii A. D. si A. D.  - respectiv la data de 15 mai 2003 - părţile contractante nici nu aveau cum să urmărească prin această operaţiune scoaterea bunului din patrimoniul SC S. SA S, din moment ce - încă de la data de 25 octombrie 2012 , prin pronunţarea Deciziei nr. 3179 a CSJ -  certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0454 - 19.04.1995 emis pe numele SC S SA era - in mod irevocabil - anulat parţial , in ceea ce priveşte terenul in suprafaţă de 575 mp.

Rezultă aşadar că vânzarea nu s-a făcut in frauda acestei societăţi-pârâte-reclamante care, la data încheierii contractului ( 15.05.2003) nu justifica nici un drept asupra bunului vândut.

Împrejurarea - că s-a exercitat calea de atac extraordinară a  recursului in anulare, care a fost admis ( la data de 15 mai 2004) si in consecinţă a fost respinsă acţiunea in anularea certificatului de proprietate - nu are relevanţă in examinarea cauzelor de nulitate absolută pretinse de pârâta SC S. - SA, întrucât este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 711/ 15 mai 2003.

Aşa fiind, se apreciază că actul încheiat între reclamanţii A.D. si A.D. si pârâta SC A. SRL nu este afectat de nulitate absolută - faţă de disp. art. 948 pct. 4 rap. la art. 966 din vechiul Cod civil - pentru cauză ilicită - astfel cum in mod neîntemeiat pretinde pârâta-reclamantă SC S. SA S.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse  - urmează :

- să fie admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în evacuare - invocată de pârâta S.C. S. S.A. S..

- să fie respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă în evacuare formulată de reclamanţii A. D. şi A.D., în contradictoriu cu pârâta S.C. S S.A. S.;

 - să fie respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere din acţiunea introductivă, privind : lipsa de folosinţă şi obligarea pârâtei SC S. SA să-şi ridice instalaţiile şi să aducă terenul la stadiul iniţial.

- să fie respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate de reclamanţii-pârâţi A.D si A. D. referitoare la cererea reconvenţională: lipsa calităţii procesuale active a pârâtei  reclamante SC S. SA şi lipsa de interes a acesteia.

- să fie respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. S. S.A. S. in contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A.D. si A.D. şi pârâta S.C. A. S.R.L.

In temeiul art. 274 , 276 vechiul Cod pr. civilă se va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi (taxe judiciare de timbru, onorarii de avocaţi si expert).

Domenii speta

Spete similare