Vătămare corporală din culpă. Reducerea în apel a cuantumului daunelor morale

Constată că prin sentinţa penală x/2013 Judecătoria Mediaş a condamnat pe inculpatul G M A la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, în baza art. 184 al. 1, 3 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p.

În baza art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus ca în baza art. 81 şi 71 al. 5 Cod penal să se suspende condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani şi 5 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.p.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C.p. privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a dispus, pentru cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în baza de date a S.N.D.G.J., la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul  la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Anterior, prin încheierea de amânare a pronunţării dată în 17.05.2013, Judecătoria Mediaş a disjuns latura civilă din cauza penală şi a acordat termen la data de 31.05.2013. Acţiunea civilă disjunsă a fost înregistrată la Judecătoria Mediaş sub dosar nr. 1992/257/2013.

Prin sentinţa penală y/2013  pronunţată de Judecătoria Mediaş , în baza art. 346 alin.1, art.14 alin. 3 lit. b  C.p.p. raportat la art. 1.357 şi 253 alin. 4 Cod civil a fost obligat inculpatul G M A să plătească părţii civile C B M despăgubiri materiale în cuantum de 953,09 lei şi daune morale în cuantum de 90.000 lei; părţii civile G D R despăgubiri materiale în cuantum de 1.319,78 lei şi daune morale în cuantum de 8.000 lei; părţii civile Spitalul Municipal Mediaş despăgubiri civile în cuantum de 200 lei , plus dobânda legală aferentă calculată până la data plăţii debitului principal; părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu despăgubiri civile în cuantum de 4.487,39 lei, plus dobânda legală şi penalităţile de întârziere aferente, calculate până la data plăţii debitului principal; părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu despăgubiri civile în cuantum de 1.345,54 lei , plus dobânda legală şi penalităţile de întârziere aferente , calculate până la data plăţii debitului principal.

Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse celelalte pretenţii formulate de fiecare parte civilă ca fiind neîntemeiate .

În baza art. 193 alin.1 şi 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C B M cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei, iar părţii civile G D R suma de 1.000 lei, cu acelaşi titlu .

S-a constatat că Biroul Naţional Carte Verde reprezentat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în calitate de mandatar legal are în cauză calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule , precum şi obligaţia de plată a acestuia privind despăgubirile civile şi cheltuielile de judecată stabilite în sarcina inculpatului în beneficiul părţilor civile , în limita riscului asigurat şi că Tesco Insurance din Marea Britanie nu are calitate de asigurător de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule în prezenta cauză .

În baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 150 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că la data de 17.05.2013 s-a disjuns acţiunea civilă a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 290/257/2013, în care s-a dispus, în baza art.184 alin.1 şi 3 C.p. cu aplicarea art. 3201 C.p.p. condamnarea inculpatului G M A la două pedepse de câte 5 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, comise una în dauna părţii vătămate G D R iar cealaltă în dauna părţii vătămate C M B, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 luni, în baza art. 33 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 34 lit. b C.pen.; sentinţa penală, de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare .

În considerentele sentinţei de condamnare s-a reţinut că în data de 19.04.2012, în jurul orelor 14,00, inculpatul a condus autoturismul marca BMW, între Sighişoara şi Mediaş, deplasându-se înspre Mediaş , nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu apă, din cauza precipitaţiilor sub formă de ploaie, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autoturismului şi a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Skoda Felicia, condus regulamentar de partea vătămată G D R. În urma impactului, autoturismul condus de partea vătămată a fost proiectat în afara părţii carosabile până în canalul de colectare a apei pluviale. Condiţiile de drum impuneau adaptarea vitezei de deplasare, astfel încât să poată fi efectuată orice manevră în condiţii de siguranţă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 48 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

S-a reţinut că în mod evident, inculpatul care conducea cu o viteză de 90 – 100 km/h (potrivit propriei declaraţii) nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile unui carosabil acoperit cu apă, altfel nu ar fi pierdut controlul autoturismului. Prin urmare s-a reţinut că acesta nu a respectat dispoziţiile legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice. Organele de poliţie şi mai multe echipaje medicale, printre care şi unul SMURD, au intervenit la faţa locului. În autoturismul condus de partea vătămată G D R se aflau trei pasageri , anume : partea vătămată C M B, B G şi G M R; cele două părţi vătămate  şi celelalte două persoane au fost transportate la Spitalul Municipal Mediaş pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Părţile vătămate G D R şi C M B au formulat în termen legal plângeri prealabile pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de vătămare corporală din culpă .

Potrivit certificatului medico-legal nr. I/b/29/2.05.2012 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, partea vătămată C M B a suferit în urma accidentului rutier leziuni traumatice care au necesitat 35 – 40 de zile de îngrijiri medicale; ulterior, în urma reexaminării părţii vătămate durata îngrijirilor medicale s-a prelungit la un total de 58 – 59 zile, astfel cum reiese din certificatul medico –legal de completare nr. R/22/I/b/29 din 25.07.2012 .

Cu privire la vătămările corporale suferite de partea vătămată G D R în urma accidentului rutier, s-a dispus în cursul urmăririi penale efectuarea unei constatări medico–legale. Prin raportul de constatare medico–legală nr. 315/II/b/4 din 16.07.2012 s-a concluzionat că partea vătămată a suferit în urma accidentului rutier leziuni traumatice prin lovire de corpuri dure şi modificări de flexie – extensie a coloanei vertebrale prin decelerare , care au necesitat pentru vindecare 30 de zile. Ambele părţi vătămate au fost supuse unor multiple investigaţii şi tratamente medicale , fiind spitalizate. Celelalte persoane care se aflau în autoturismul condus de partea vătămată G D R au suferit, de asemenea, leziuni traumatice pentru care au fost necesare 2-3 zile, respectiv 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit rapoartelor de constatare medico –legală întocmite, însă  în cazul acestora, numărul zilelor de îngrijiri medicale era sub pragul prevăzut de legea penală pentru a constitui infracţiunea de vătămare corporală din culpă .

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că circula cu viteza de 90 - 100 km/h în momentul în care a pierdut controlul autoturismului, intrând astfel în coliziune cu celălalt autoturism.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă s-a conturat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale : procesul – verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă; declaraţiile părţilor vătămate; certificatul medico-legal nr. I/b/29/2.05.2012 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu; certificatul medico –legal de completare nr. R/22/I/b/29 din 25.07.2012; raportul de constatare medico – legală nr. 315/II/b/4 din 16.07.2012; declaraţia martorului ocular S F I, care se afla în autoturismul condus de inculpat; declaraţia martorului L P C, care a asistat la momentul cumpărării de către inculpat a autoturismului condus în momentul producerii accidentului rutier, în dimineaţa zilei în care a avut loc accidentul );  declaraţiile inculpatului.

În drept, fapta inculpatului descrisă mai sus, în urma căreia  părţile vătămate G D R şi C M B au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30, respectiv 58-59 de zile de îngrijiri medicale s-a apreciat că întruneşte conţinutul a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184 alin.1 şi 3 C.p., pentru săvârşirea cărora, având în vedere şi incidenţa prevederilor art.3201 alin. 7  C.proc.pen.,  inculpatul va fi condamnat la două pedepse a câte 5 luni închisoare.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, Judecătoria Mediaş a reţinut că partea vătămată G D R s-a constituit parte civilă, pretinzând următoarele despăgubiri materiale şi morale (fila 5 dosar) :

-960 lei , reprezentând salariu nerealizat pentru perioada aprilie-mai 2012 , argumentat de pierderea suferită în urma incapacităţii de muncă pentru 30 de ore de predare , în cuantum de 32 lei/oră ;

-2.000 lei , cheltuieli cu spitalizarea şi cu medicamentele cumpărate  ;

-1.000 lei , cheltuieli efectuate cu menajul, în considerarea faptului că timp de 2 luni , ulterioare accidentului , nu s-a putut ocupa personal de efectuarea activităţilor gospodăreşti ;

-200 lei , reprezentând cheltuieli cu transportul în vederea efectuării investigaţiilor medicale ulterior externării ( controale medicale , ecografii , RMN ) ;

-8.000 lei daune morale pentru suferinţele cauzate de multiplele traume psihice îndurate .

Partea vătămată C M B s-a constituit parte civilă, pretinzând următoarele despăgubiri materiale şi morale (fila 6 dosar) :

-2.074 lei , reprezentând costul medicamentelor necesare atât în spital , cât şi după externare , pe care a fost nevoită să le cumpere , având în vedere starea financiară precară notorie a spitalelor din ţară ,

-500 lei , costuri pentru supraalimentaţie ;

-400.000 lei daune morale pentru suferinţele fizice şi morale la care a fost supusă începând cu momentul producerii accidentului , dar care se vor prelungi toată viaţa .

În motivarea cererii sale, partea civilă C M B a susţinut că în spital a fost imobilizată în ghips; a suferit de retenţie urinară, având montată sondă din acest motiv câteva zile; nu a putut sta ortostatic, nu s-a putut deplasa la toaletă; a avut dureri insuportabile; a fost necesară prezenţa mamei sale lângă ea, întrucât nu putea să-şi facă nici cele mai mici nevoi fireşti; după spitalizare a fost nevoită să urmeze un tratament kinetoterapeutic până în 10 iulie; a trebuit să-şi procure medicamente să primească o alimentaţie deosebită, bogată în vitamine şi nutrienţi, care au necesitat sume în plus; pe lângă suferinţele fizice deosebite, a suportat şi situaţiile penibile prin montarea sondei.

În cauză s-au mai constituit părţi civile: Spitalul Municipal Mediaş - cu suma totală de 500 lei  plus dobânda legală până la data plăţii; Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu - cu suma totală de 4.634,39 lei plus dobânda legală şi penalităţile de întârziere aferente , calculate până la data plăţii debitului principal; Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu - cu suma totală de 1.754,55 lei plus dobânda legală şi penalităţile de întârziere aferente , calculate până la data plăţii debitului principal.

Tesco Insurance, care a fost vizat în cursul urmăririi penale ca potenţial asigurător, s-a dovedit a nu avea această calitate, întrucât nu s-a probat valabilitatea poliţei de asigurare prezentată de către inculpat , contestată în cauză , astfel cum reiese din cele comunicate instanţei de către MAI Broker de Asigurare - Reasigurare Bucureşti, corespondentul societăţii britanice în România , dar şi din susţinerile Biroului Naţional Carte Verde reprezentat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România , acesta din urmă asumându-şi în cauză calitatea de asigurător.

Judecătoria Mediaş a reţinut că Biroul Naţional Carte Verde  reprezentat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în calitate de mandatar legal, are în cauză calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 C.p.p., atunci când, prin săvârşirea unei infracţiuni se produce o pagubă părţilor vătămate, repararea acesteia se face de către inculpat, fie în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, fie prin plata unei despăgubiri băneşti, în cazul în care repararea în natură nu este posibilă , potrivit dispoziţiilor legii civile. Despăgubirea vizează, de asemenea şi folosul de care a fost lipsită partea civilă, dar şi repararea daunelor morale.

S-a mai reţinut de prima instanţă că legea civilă consacră răspunderea pentru fapta proprie a celui care, cu vinovăţie, cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită (art. 1357 alin.1 Cod civil), acesta fiind ţinut a repara patrimonial orice prejudiciu, fie patrimonial, fie nepatrimonial (art. 1381 alin.1 şi 2 raportat la art. 253 alin. 4 Cod civil).

S-a mai subliniat că Noul Cod civil tratează în mod expres şi distinct despăgubirea datorată în cazul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 1387), în sensul că aceasta trebuie să cuprindă : echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă; cheltuielile de îngrijire medicală, precum şi cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit . În cazul restrângerii posibilităţilor de viaţă familială şi socială ca urmare a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, victima este îndreptăţită la a fi despăgubită patrimonial pentru prejudiciul nepatrimonial suferit în acest sens (art. 1391 alin.1).

Prin urmare, s-a reţinut de instanţa de fond că părţile civile G D R şi C M B, care au suferit vătămări ale integrităţi corporale şi sănătăţii în urma infracţiunii săvârşite de inculpatul sunt îndreptăţite la a fi despăgubite patrimonial atât pentru prejudiciul material suferit, cât şi pentru cel nepatrimonial, cu condiţia dovedirii caracterului cert al prejudiciului invocat , în privinţa prejudiciului patrimonial, cel nepatrimonial urmând a fi cuantificat pe baza evaluării obiective a instanţei, având în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate de accidentul suferit, astfel cum acestea au fost relevate de actele medicale ori de celelalte probe administrate .

În ceea ce priveşte prejudiciul patrimonial invocat de către partea civilă G D R, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost dovedit doar parţial în cauză.

Astfel , adeverinţa depusă la dosar atestă faptul că  în perioada 14 aprilie – 31 mai 2012, partea civilă a pierdut în urma incapacităţii de muncă 30 de ore de predare, a câte 32 lei/oră, anume în total 960 lei, perioadă care coincide cu perioada de spitalizare şi cea de convalescenţă (aceasta fiind spitalizată din 20.04.- 23.04.2012, şi apoi din 22.05.- 1.06.2012 – potrivit raportului de constatare medico-legală – fila 98 dosar urmărire penală ) – împrejurare confirmată şi testimonial de martora W E.

Partea civilă G D R a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar,  doar suma de 359,78 lei, din cea de 2.000 lei pretinsă, cu titlu de cheltuieli cu spitalizarea, cu investigaţiile medicale şi cu medicamentele necesare, anume : 29 lei – medicamente ( înscrisul de la fila 62 dosar 290/257/2013 ); 120 lei – ecografie ( fila 63 dosar 290/257/2013); 17 lei – medicamente ( fila 64 acelaşi dosar ); 8,20 lei – medicamente ( fila 65 dosar 290/257/2013 ); 32,90 lei – medicamente ( fila 66  dosar 290/257/2013 ) ; 57,68 lei – medicamente ( fila 67  dosar 290/257/2013 ) ; 25 lei – taxă de expertizare medico-legală ( fila 68 dosar 290/257/2013 ); 70 lei – taxă investigaţii medicale ( fila 69 dosar 290/257/2013 ). Celelalte pretenţii invocate cu acelaşi titlu nu au fost probate cu înscrisuri doveditoare, cum sunt cele privind menajul şi transportul; susţinerile martorei W E, cu privire la sumele de bani pe care partea civilă le-ar fi dat personalului medical sau persoanei care s-a ocupat de menaj sau pe care le-ar fi cheltuit pentru asigurarea unei bone copilului său , sau în alte împrejurări, nu au valoare probatorie , întrucât aceasta nu precizează în concret cuantumul sumelor pretins date şi nu a asistat personal la plata unor astfel de sume .

Judecătoria Mediaş a reţinut ca dovedit prejudiciul material în cuantum de 1.319,78 lei ( 960 lei + 359,78 lei ). Partea civilă G D R a pretins cu titlu de daune morale suma de 8.000 lei.

Judecătoria Mediaş a  apreciat că această sumă este proporţională cu suferinţa fizică şi psihică la care a fost supusă partea civilă în urma vătămării integrităţii corporale şi a sănătăţii sale şi asigură acesteia o satisfacţie echitabilă în raport cu traumele suportate în contextul spitalizării şi a convalescenţei, accentuate de imposibilitatea obiectivă de a funcţiona optim în cadrul relaţiilor sale familiale (ca mamă şi soţie), şi sociale, precum şi în desfăşurarea sarcinilor sale profesionale.

În privinţa prejudiciul patrimonial invocat de către partea civilă C M B, instanţa a reţinut că acesta a fost dovedit doar parţial în cauză. Astfel, din suma totală de 2.574 lei pretinsă de aceasta cu acest titlu s-a dovedit cu certitudine doar suma de 953,09 lei, privind contravaloarea prestațiilor medicale efectuate în vederea însănătoșirii și cheltuielile cu deplasarea părții vătămate. Nu s-au dovedit sumele pretinse pentru alimente, pentru că s-au depus bonuri fiscale care vizează cumpărarea de alte produse decât cele alimentare  sau produse pentru copii, nici cele pentru cumpărarea de carburant, întrucât nu s-a dovedit că acesta a fost folosit pentru deplasările părţii civile în contextul efectuării tratamentului medical ambulatoriu sau în alte împrejurări aflate în raport de cauzalitate cu calitatea de parte vătămată a acesteia . Nu s-au acordat, de asemenea, alte sume pretins cheltuite de către partea civilă, cele la care face referire martora N E în depoziţia sa  întrucât martora nu a precizat cuantumul unor astfel de cheltuieli şi nu a asistat personal la astfel de plăţi .

Partea civilă C M B a pretins daune morale în cuantum de 400.000 lei.

Partea civilă a suferit în urma accidentului rutier cauzat de inculpat un politraumatism, constând în fractură claviculă stângă, fractură radiocarp stâng  şi multiple  echimoze şi excoriaţii în mai multe zone corporale. Tratamentul acestui politraumatism a presupus spitalizare, aceasta fiind internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Sibiu din 19 aprilie până în 2 mai 2012 , potrivit certificatului medico –legal ( fila 87 şi urm. dosar urmărire penală ), dar necesitând în total 58-59 zile de îngrijiri medicale ( potrivit certificatului medico-legal dat în completarea celui iniţial, la data de 25.07.2012 – fila 90 dosar urmărire penală ).

Din actele medicale evocate a rezultat  că partea civilă a fost supusă unor investigaţii medicale numeroase , fiind necesară montarea unui aparat gipsat  pentru refacerea fracturilor  şi o sondă urinară, din cauza impotenţei funcţionale a coloanei lombare, a şoldului drept, a radiocarpului stâng şi umărului stâng ; partea civilă a prezentat , de asemenea, retenţie urinară şi constipaţie. Pe toată perioada spitalizării, partea civilă a avut nevoie de însoţitor – astfel cum reiese din adeverinţa medicală aflată la fila 35 în dosar, aspect relatat şi de martora N E în depoziţia sa. La eliberarea din spital partea civilă nu era refăcută fizic, astfel că i s-a recomandat să menţină imobilizările, să menţină poziţia proclivă a mâinii stângi, să urmărească mobilizarea progresivă a coloanei vertebrale, cu reluarea progresivă a mersului, potrivit certificatului medico –legal.

Totodată, s-a recomandat acesteia să efectueze şedinţe individuale de kinetoterapie şi fizioterapie, tratament urmat de partea civilă din 5 iunie până în 10 iulie 2012 ( în total 23 şedinţe de tratament ) astfel cum reiese din carnetul de tratament eliberat de Secţia de Fizioterapie din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu, fapt confirmat de martora N E.

La data de 25 iulie 2012, după efectuarea şedinţelor de kinetoterapie şi fizioterapie, partea civilă a fost reexaminată medico-legal şi s-a constatat că aceasta încă mai prezenta limitarea moderată a mişcărilor active şi pasive ale articulaţiei scapulo-humerale stângi, precum şi a celor active şi pasive ale articulaţiei radio-carpiene stângi. Aşadar, la mai mult de 3 luni după data accidentului, partea civilă încă nu era refăcută fizic, deşi finalizase tratamentul recomandat medical, limitarea mişcărilor corpului fiind încă de actualitate.

Martora N E a relatat faptul că pe perioada spitalizării, partea civilă, imobilizată fiind nu se putea alimenta singură; în perioada de recuperare era necesar să se deplaseze singură cu taxiul pentru a urma şedinţele de fizioterapie – kinetoterapie; după externare a folosit un pat special, rabatabil, din cauza imobilizării parţiale a corpului.

Martora a mai descris starea de şoc în care era partea civilă imediat după accident, când a fost adusă de urgenţă la spital şi starea de depresie care a urmat, pe fondul imobilităţii corporale, care nu-i permitea acesteia să aibă o relaţie firească cu fetiţa ei, pe care nu o putea lua în braţe şi schimba, aşa cum era obişnuită. Depoziţia martorei a subliniat neputinţa părţii civile în faţa durerilor insuportabile care o determinau să plângă de durere şi să recurgă la calmante; martora a mai arătat, de asemenea, că şi în prezent partea civilă acuză probleme de mobilitate la braţul stâng şi de funcţionare a zonei lombare, fiind necesare investigaţii medicale periodice – fapt verosimil raportat la cele constatate medico-legal la data de 25.07.2012  referitor la limitarea moderată a mişcărilor active şi pasive ale articulaţiei scapulo-humerale stângi, precum şi a celor active şi pasive ale articulaţiei radio-carpiene stângi, după finalizarea tuturor tratamentelor recomandate.

Instanţa de fond a reţinut că partea civilă C M B s-a confruntat cu probleme medicale semnificative, care i-au afectat viaţa sub toate aspectele, atât în plan personal, familial, profesional şi social; s-a relevat că suferinţele fizice sunt inerente în cazul unor fracturi, care presupun imobilizare corporală, dependenţă de asistenţa şi ajutorul altora pentru nevoile fiziologice specifice; întregul curs firesc al activităţilor sale a fost întrerupt, relaţia cu fiica sa  aflată la o vârstă care presupune prezenţa activă a mamei, fiind fără îndoială afectată, fapt ce a generat părţii civile sentimente de neputinţă şi stări de depresie. Suferinţa psihică a fost de altfel, inerentă statutului de victimă a oricărei agresiuni (chiar neintenţionată, cum a fost în speţă), cu atât mai mult cu cât consecinţele în planul integrităţii şi sănătăţii corporale sunt grave şi îndelungate, presupun imobilizare, spitalizare, investigaţii medicale numeroase, efort şi durere fizică intensă, izolarea de familie, neputinţa obiectivă de a funcţiona normal, sub toate aspectele.

Pentru toate argumentele expuse, instanţa de fond a apreciat că partea civilă  C M B este îndreptăţită la a obţine o despăgubire pecuniară care să compenseze suferinţa fizică şi psihică îndurată şi că suma de 90.000 lei este în măsură să asigure acesteia o satisfacţie morală echitabilă.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de unităţile medicale, prima instanţă a mai reţinut că acestea au pretins a fi despăgubite şi pentru îngrijirile medicale acordate celorlalte persoane aflate în autoturismul condus de partea civilă C M B, sau inculpatului – astfel cum aceste părţi civile detaliază în cererile de constituire de parte civilă  aflate la dosarul de urmărire penală . S-a arătat că nu se pot acorda despăgubiri acestor părţi civile decât pentru îngrijirile medicale acordate celor două părţi vătămate, celelalte persoane vizate neavând această calitate.

Împotriva sentinţei instanţei de fond asigurătorul-recurent Biroul Naţional Carte Verde, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 9 C.p.p., aducându-i critici pentru nelegalitate sub aspectele relevate în motivele depuse în scris la dosar , învederând în esenţă că daunele morale acordate în favoarea părţii civile C B M sunt nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei şi practica judiciară în cauze similare.

În şedinţa publică din 10.02.2014, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, instanţa a dispus recalificarea căii de atac promovată de asigurător din recurs în apel.

Examinând hotărârea atacată în cauza de faţă prin prisma criticilor formulate de apelantul-asigurător, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul a considerat că apelul declarat este întemeiat.

Referitor la daunele morale acordate, din probele administrate rezultă că intimata-parte vătămată într-adevăr a suferit un prejudiciu nepatrimonial prin leziunile provocate de acţiunea inculpatului, prejudiciu generat de suferinţele la care a fost supusă pe parcursul recuperării medicale şi de faptul că i-a fost afectată viaţa privată şi socială.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc. În acelaşi sens sunt şi reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale, adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra din perioada 21-25 iunie 1969, dintre care semnificative sunt următoarele: „1. Dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. Semnificaţia şi conţinutul său exact prezintă diferenţe nesemnificative în diferite sisteme de drept; 2. Principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut, pe de o parte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte, în caz de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalităţii umane, ca defăimarea, amestecul în viaţa privată, sechestrarea ilegală a persoanei; … 5. Despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacţie victimei. în anumite cazuri, cuantumul compensaţiei va putea fi determinat şi de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna; 6. Repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească şi măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare; 7. La acordarea despăgubirilor trebuie să se facă distincţie între dauna materială şi dauna morală.;  ...".

În speţa de faţă, Tribunalul a constatat că este indubitabil că intimata - parte civilă C B M a suferit un prejudiciu moral generat de suferinţele fizice, psihice urmare a faptei inculpatului, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat 58-59 de zile de îngrijiri medicale şi internare medicală şi în consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile legale, în temeiul disp. art. 397 C. proc. pen. comb. cu art. 19 C. proc. pen. cu  referire la art. 1349, 1357 Noul Cod civil, se impune obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea civilă.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului daunelor morale, Tribunalul a avut în vedere ca acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă şi nici să nu aibă consecinţe pecuniare excesive asupra inculpatului, aspecte prin prisma cărora suma de 25.000 de lei daune morale apare ca fiind rezonabilă, de natură a constitui o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a N.C.P.P., instanţa a dispus admiterea apelului declarat de apelantul-asigurător Biroul Naţional Carte Verde prin mandatarul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule România, împotriva sentinţei penale a Judecătoriei Mediaş, pe care o va desfiinţa în parte şi judecând în fond va reduce daunele morale la care a fost obligat inculpatul G M A, în favoarea părţii civile C B M, de la 90.000 lei la 25.000 lei. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare