Contract de muncă

Prin aplicarea sancţiunii pecuniare, de altfel corect individualizată de angajator, s-a urmărit ca salariata sancţionată să conştientizeze  importanţa disciplinei muncii şi pe viitor să evite a comite alte abateri. Subordonarea ierarhică este o condiţie obiectivă a organizării şi eficienţei muncii, iar reclamanta, salariat care îndeplineşte atât calitatea de subordonat, cât şi  calitatea de conducător ierarhic  în departamentul în care îşi desfăşoară activitatea, trebuie să se conformeze regulilor impuse şi acceptate prin contractul individual de muncă.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată  sub nr.  7679/101/2013, reclamanta B O M a contestat Decizia nr. 1339/29.05.2013 emisă de  pârâta SC------ România SA Bucureşti prin care a fost sancţionată cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 2 luni, considerând-o  netemeinică şi nelegală.

In motivarea  contestaţiei, reclamanta a arătat că la baza emiterii deciziei contestate a stat Referatul nr. 45/18.04.2013 întocmit de şeful de compartiment, referat care denaturează mult lucrurile faţă de cum s-au întâmplat, prin care sancţionează greşelile  fără intenţie şi fără să creeze vreun prejudiciu societăţii sau vreo imagine negativă.

In timpul cercetării prealabile a arătat că nu se face cu nimic vinovată şi şi-a îndeplinit corespunzător sarcinile  de serviciu.

In data de 02.02.2013, în jurul orelor 14,30 un client a dorit să cumpere doi saci adeziv FX 5 Kg (cod brico 336784), iar reclamanta a încasat un singur sac, iar în data de 15.03.2013, în jurul orelor 12,20, un agent de pază a fost sesizat de un lucrător comercial că există  o greşeală la casă. De asemenea, un client s-a prezentat la Biroul  Service Post Vânzare,după ce a achiziţionat un polizor, dorind să-i întocmească certificat de garanţie, iar când s-a procedat la verificarea  produsului în cutie, s-a constatat că în cutie pe lângă polizor se mai afla şi un alt produs, respectiv un disc tăiere. S-a mai reţinut în referat că în data de 20.03.2013, un client angajat al Primăriei Căzăneşti a achiziţionat  15 europubele (cod brico  321133) prin ordin de plată, clientul  trebuind să achite  2774,85 lei, însă prin ordinul de plată din eroare a fost trecut în loc de 2.774,85 lei, suma de 2744,85 lei, astfel că  din greşeală s-a trecut 4 în loc de 7, ajungându-se în aceste condiţii la un minus faţă de factură de 30 lei.

In susţinerea contestaţiei, reclamanta a depus la dosar decizia nr. 1339/29.05.2013 prin care a fost sancţionată, procesul verbal din 30.04.2013, procesul verbal din 23.05.2013 şi dovezile de comunicare  a acestora.

In apărare, pârâta a formulat şi a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

S-a arătat că reclamanta recunoaşte  săvârşirea faptelor, singurul aspect pe care  îl minimalizează fiind acela al impactului pe care faptele săvârşite le-a produs asupra activităţii societăţii.

S-a reţinut că sancţiunea disciplinară aplicată reclamantei este raţională şi obiectivă, lipsa unei sancţiuni cu privire la săvârşirea faptelor putând constitui un semn de încurajare din partea  angajatorului cu privire la continuarea unei atitudini relaxate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, care ar putea duce la săvârşirea unor abateri disciplinare mult mai grave.

S-a  arătat că este inacceptabil ca un client să îi spună  unui şef de departament care sunt promoţiile, iar apărarea referitoare la lipsa  prejudiciului nu  poate fi luată în considerare ceea ce este sancţionat fiind întreaga modalitate în care reclamanta a acţionat. S-a  susţinut că reclamanta cunoaşte că a fost vina ei, că a scanat greşit şi apoi  a lăsat clientul să plece, iar împrejurarea  că valoarea a fost  mică este irelevantă, pentru că se putea întâmpla şi în situaţia unor produse cu valoare foarte  mare.

Referitor la fapta sa de a nu înştiinţa  superiorul  ierarhic că a existat un minus în trezoreria magazinului pentru o anumită perioadă  de timp  s-a arătat că au  fost încălcate normele interne, valoarea mică a  sumei fiind lipsită de relevanţă. S-a arătat că reclamanta a fost sancţionată, aşa cum rezultă  din decizia de sancţionare deoarece  „Prin încălcarea normelor interne, salariata a adus prejudicii societăţii prin neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor  ce îi revin, afectând imaginea societăţii în faţa clienţilor, colegilor, dar şi prin crearea unor disfuncţii în derularea normală a activităţii de serviciu, reflectată în afectarea productivităţii muncii, cu efecte asupra relaţiilor cu superiorii ierarhici. In plus  încălcarea normelor interne şi a atribuţiilor şi sarcinilor trasate de superior ierarhic, conduce  pe de o parte la perturbarea activităţii societăţii, iar pe de altă parte încurajează indisciplina  în muncă şi oferă exemple negative celorlalţi salariaţi ai societăţii, cu atât mai mult cu cât funcţia deţinută de salariată este una de conducere”.

Relaţiile de muncă sunt mult mai complexe decât simpla imagine sau prejudiciu. Este fără îndoială unanim acceptat că o persoană cu funcţie de conducere reprezintă  un exemplu pentru ceilalţi salariaţi, astfel încât acţiunile sale profesionale trebuie să fie corecte.

S-a anexat la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii  deciziei contestate Instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este salariata pârâtei îndeplinind funcţia de şef departament Case de marcat şi Recepţie marfă fiind angajată în baza contractului individual de muncă nr. 2892/VI/N din 15.06.2010.

Prin decizia nr. 1339/29.05.2013 a fost  sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 2 luni pentru încălcarea dispoziţiilor Regulamentului intern şi a atribuţiilor prevăzute  în Fişa postului şi regulilor/procedurilor de lucru interne, precum şi sarcinile transmise pe linie ierarhică”, S-a reţinut că reclamanta  nu şi-a îndeplinit  atribuţiile de serviciu corespunzător, sfidând în mod repetat autoritatea  şefului direct, normele interne ale societăţii  şi oferind un exemplu negativ celorlalţi colegi.

Instanţa a constatat că în legislaţia  muncii nu există o definiţie  a răspunderii disciplinare. Se acceptă  unanim însă că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârşeşte cu vinovăţie o abatere disciplinară, elementele definitorii ale răspunderii disciplinare, fiind calitatea de salariat, existenţa  unei fapte ilicite, săvârşirea faptei cu vinovăţie, un rezultat dăunător şi legătura de cauzalitate între faptă şi rezultat.

Fapta ilicită sub aspectul  disciplinar există conform  art. 247 al.2 Codul muncii  prin încălcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului individual de muncă.,  ordinelor şi dispoziţiilor legale ale conducătorilor ierarhici. Răspunderea disciplinară  are  nu numai funcţie sancţionatorie, ci şi preventivă şi educativă. Aşa cum arată  reclamanta în cuprinsul  cererii de chemare în judecată faptele ce au fost reţinute în sarcina sa drept abateri disciplinare  au existat, însă  aceasta s-a rezumat  la a le recunoaşte şi la a arăta că nu au fost produse consecinţe de natură pecuniară care să afecteze grav interesele societăţii angajatoare. Prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, cu vinovăţie, fie prin  acţiune directă (necunoaşterea promoţiilor şi neprocedarea corespunzătoare în momentul în care a intervenit  nesinguranţa), fie prin omisiune(omisiunea de a înştiinţa şeful ierarhic despre o greşeală de operare ce a generat un minus în gestiune, chiar dacă acesta la un moment dat părea că se încadrează în marja de targhet lunar al diferenţelor lunare de casă), reclamanta salariată a săvârşit o abatere disciplinară ce a generat şi un rezultat dăunător, acesta din urmă şi legătura cauzală prezumându-se. A fost înfrântă ordinea interioară din unitate, respectarea cu stricteţe  a obligaţiilor menţionate în fişa postului şi regulamentul intern fiind expresia  raportului de subordonare ierarhică, personală, ce stă la baza disciplinei muncii, ca o condiţie esenţială pentru asigurarea ordinii în procesul muncii. Împrejurarea că salariata reclamantă a lucrat neglijent, cu nesocotirea  regulilor regulilor profesiunii provocând neajunsuri  angajatorului , l-a determinat pe acesta din urmă să ia o măsură  sancţionatoare, prerogativa disciplinară aparţinându-i în exclusivitate.

Nu au fost primite  susţinerile reclamantei potrivit cărora  greşelile acesteia au fost remediate, personal  implicându-se şi luând măsuri pentru înlăturarea efectelor lor, imaginea societăţii neavând de suferit, aceste demersuri nefiind de natură a înlătura  existenţa abaterilor disciplinare reţinute. S-a reţinut că prin aplicarea sancţiunii pecuniare, de altfel corect individualizată de angajator, s-a urmărit ca salariata sancţionată să conştientizeze  importanţa disciplinei muncii şi pe viitor să evite a comite alte abateri. Subordonarea ierarhică este o condiţie obiectivă a organizării şi eficienţei muncii, iar reclamanta, salariat care îndeplineşte atât calitatea de subordonat, cât şi  calitatea de conducător ierarhic  în departamentul în care îşi desfăşoară activitatea, trebuie să se conformeze regulilor impuse şi acceptate prin contractul individual de muncă.

Sunt considerente pentru care instanţa a apreciat că decizia de sancţionare contestată îndeplineşte exigenţele de legalitate impuse de lege şi este temeinică, motiv pentru care contestaţia formulată  a fost respinsă ca neîntemeiată .

Domenii speta

Spete similare