Reprezentarea legală a moştenitorului minor în cazul executării silite asupra bunurilor debitorului decedat

Reprezentanţa legală a minorului este asigurată, în sensul prevederilor art. 503 Cod civil, prin părinţi, titulari egali ai autorităţii părinteşti. Dacă unul dintre aceştia este decedat, precum în speţă, autoritatea părintească revine celuilalt părinte. În considerarea principiului interesului superior al copilului, reglementat prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, care trebuie să fie prevalent în toate deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, se impune desemnarea unui curator special, pentru ocrotirea deplină a drepturilor sale şi urmărirea, eventual, a conservării activului succesoral într-o măsură cât mai mare.

Decizia civila nr. 146/ R din 19.03.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 4666/24.04.2013, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 1908/182/2013, s-a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii, invocată de instanţă din oficiu. S-a respins, ca lipsită de interes, cererea având ca obiect numire curator, formulată de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ în contradictoriu cu PCG prin reprezentant legal mama acestuia, PLAA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat instanţei alcătuirea reprezentanţei legale a  minorului PCS, moştenitor al garantului ipotecar decedat PCG, iar în motivarea cererii a solicitat şi numirea unui curator special care să reprezinte interesele acestuia în procedura de executare silită

 În motivarea de fapt a cererii, s-a arătat că urmare a neîndeplinirii de către împrumutatul SC „Green Building” SRL a obligaţiilor de rambursare a creditului acordat în baza Contractului de credit nr. 444/22540/31.10.2007, la data de 05.10.2009 s-a solicitat demararea executării silite împotriva debitorului, respectiv a garanţilor ipotecari PCG şi PLAA, constituindu-se dosarul execuţional nr. 120/2009 instrumentat de executorul bancar din cadrul Corpului Executorilor Bancari ai Băncii Comerciale Române SA.

La data de 28.03.2011 a survenit decesul garantului ipotecar PCG, motiv pentru care, în vederea continuării executării silite, executorul judecătoresc a procedat la notificarea, în mod colectiv a moştenitorilor defunctului, conformându-se dispoziţiilor art. 397 alin. 1 Cod procedură civilă. Ulterior întrucât printre moştenitorii acestuia se afla şi un minor executorul judecătoresc a dispus prin procesul verbal de suspendare a executării silite nr. 104/A din data de 13.08.2012 suspendarea executării silite intervenind suspendarea de drept a executării până la alcătuirea reprezentanţei legale a minorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 129 alin 1 teza întâi, art. 397 Cod procedură civilă, art. 150, art. 186, art. 118 şi următoarele Cod civil.

Pârâtul, deşi legal citat prin reprezentantul său legal nu a formulat întâmpinare, nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

La termenul de judecată din data de 10.04.2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii.

Analizând excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii cu precădere în temeiul dispoziţiilor art. 137 Cod proc.civ instanţa de fond a  reţinut că acest mijloc procedural presupune verificarea întrunirii, în cauză, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, a întrunirii cerinţelor interesului-condiţie esenţială de punere în mişcare şi exercitare a acţiunii civile.

Astfel, pentru a promova o cerere de chemare în judecată, reclamanţii trebuie să urmărească un folos practic, care trebuie să fie personal şi direct, născut şi actual şi legitim.

În cauză, reclamanta solicită alcătuirea reprezentanţei legale a  minorului, moştenitor al garantului ipotecar decedat iar pe de altă parte numirea unui curator special care să reprezinte interesele acestuia în procedura de executare silită. Cerinţele de existenţă a interesului sunt în general limitate la un număr de trei. Prima cerinţă este aceea ca interesul sa fie legitim, adică să corespundă cerinţelor legii materiale şi procesuale, să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau măcar a unui interes ocrotit de lege. Cu alte cuvinte, lipsa caracterului legitim al interesului ar însemna un abuz de drept.

În cauza de fata, interesul cererii reclamantei are aparenta legitimităţii, atât vreme cât aceasta solicită alcătuirea reprezentanţei legale a minorului, posibilitate stabilită de dispoziţiile art. 397 alin. 2 Cod procedură civilă.

A doua cerinţă a interesului procesual este aceea ca interesul să fie personal şi direct, adică efectele admiterii cererii să se producă nemijlocit  faţă de cel ce recurge la forma procedurală şi nu faţă altcineva. Şi aceasta condiţie a interesului poate fi considerată îndeplinită în cauza de faţă, reclamanta urmărind continuarea procedurii de executare silită suspendă de către executorul judecătoresc.

A treia si poate cea mai importanta cerinţă a interesului este ca acesta să fie născut şi actual. Un interes trecut, ca si unul eventual, nu pot fi considerate valabile. Interesul trebuie să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în sensul că, dacă cel care acţionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

Instanţa de fond a apreciat că în cauza de faţă, interesul cererii reclamantei nu este unul născut şi actual, atât vreme cât aceasta solicită alcătuirea reprezentanţei legale a minorului, deşi din actele depuse la dosar în susţinerea cererii rezultă fără putere de tăgadă că minorul are reprezentant legal,  în persoana părintelui în viaţă al acestuia respectiv mama, prin intermediul căruia se realizează ocrotirea minorului, având în vedere dispoziţiile art. 108, coroborate cu cele ale art. 507 Cod civil,  în o atare ipoteză nefiind necesară alcătuirea reprezentanţei legale a minorului acesta fiind,  aşa cum rezultă din interpretarea normelor mai sus menţionate, reprezentat de părintele în viaţă, o atare măsură, alcătuirea reprezentanţei legale, fiind în opinia instanţei necesară doar în ipoteza în care acesta nu are reprezentant legal.

Nici solicitarea reclamantei de numire a unui curator special care să reprezinte minorul în cursul derulării executării silite pentru obligaţii asumate de antecesorul acestuia, şi care privesc în principal pasivul moştenirii, nu poate prezenta interes, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că între minor şi reprezentantul acestuia părintele în viaţă ar exista interese contrare, interesul acestora în calitate de moştenitori acceptaţi fiind acela de a conserva activul moştenirii, pentru a benefica de acesta şi a putea sporii patrimoniul propriu al acestora, minorul fiind la adăpostul oricărei acţiuni ce ar putea să-l prejudicieze, în condiţiile în care acceptarea moştenirii după defunctul său tată poate avea loc doar sub beneficiu de  inventar.

În condiţiile concrete ale cauzei instanţa a apreciat că este în interesul superior al minorului ca acesta să fie reprezentant în cursul urmăririi silite de părintele în viaţă al acestuia şi nu de un curator special, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de codul civil care să atragă numirea unui curator special.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Banca Comercială Română SA solicitând a se dispune modificarea în tot a sentinţei, cu consecinţa admiterii cererii de alcătuire a reprezentanţei legale a minorului.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că dispoziţiile art. 397 alin.2 Cod procedură civilă nu disting între cazurile în care minorul are un părinte în viaţă sau nu are nici un părinte în viaţă, motive pentru care se aplică în ambele situaţii, întrucât „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.

În al doilea rând sfera noţiunii de „interese contrare” cuprinde nu numai interesele care au şi dat naştere unui conflict, ci şi acele interese concurente care sunt susceptibile de a intra în conflict. În acest sens, în cauzele în care suntem în prezenţa mai multor părţi, există întotdeauna interese contrare.

Recurenta a susţinut că în litigiile de ieşire din indiviziune, precum şi în cadrul executării silite, nu interesează faptul că părintele şi minorul sunt împreună reclamanţi sau pârâţi, creditori sau debitori. Atunci când la moştenire  vine copilul minor în concurs cu părintele supravieţuitor, minorul şi părintele supravieţuitor au fiecare, un interes propriu care poate veni în conflict cu interesul celuilalt. Chiar dacă în majoritatea cazurilor, părintele supravieţuitor va susţine corect interesele copilului său minor, nu trebuie nesocotită şi eventualitatea contrară, când părintele profitând de lipsa de experienţă a copilului, datorită minorităţii acestuia, ar acţiona în propriul său interes şi dezavantajul copilului.

Recurenta a relevat că numirea curatorului care va reprezenta pe minorul sub 14 ani sau îl va asista, dacă a depăşit această vârstă, este singurul mijloc de a preveni asemenea cazuri. Pentru identitate de motive, curatorul este necesar chiar în cursul procedurii succesorale notariale, procedură care nu are caracter contencios.

Numirea curatorului este necesară nu numai când este în discuţie succesiunea unuia dintre părinţi, ci în orice succesiune în care copilul minor vine în concurs cu părintele sau părinţii săi, precum şi în litigiile de ieşire din indiviziune sau la executările silite, dacă alături de copilul minor, figurează părintele sau părinţii acestuia. Nu se poate susţine că interesul băncii, în solicitarea alcătuirii reprezentanţei legale nu este născut şi actual, raportat la starea de fapt dedusă judecăţii şi la prescripţiile legale incidente în cauză.

Pentru a fi posibilă continuarea executării silite asupra imobilului al cărui moştenitor este şi minorul cu respectarea prevederilor  legale, recurenta a apreciat că se impune asigurarea apărării intereselor minorului .

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând sentinţa recurată, Tribunalul reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 397 Cod procedură civilă, când debitorul a murit, lăsând numai moştenitori majori, executarea începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost înştiinţaţi în mod colectiv  la ultimul domiciliu al defunctului. Când între moştenitori sunt minori, executarea începută se va suspenda până la alcătuirea reprezentanţei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecătoriei cât se poate de grabnic.

Reprezentanţa legală a minorului este asigurată, în sensul prevederilor art. 503 Cod civil, prin părinţi, titulari egali ai autorităţii părinteşti. Dacă unul dintre aceştia este decedat, precum în speţă, autoritatea părintească revine celuilalt părinte.

În speţă, însă, această „reprezentanţă legală” trebuie nuanţată, în considerarea principiului interesului superior al copilului, reglementat prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, care trebuie să fie prevalent în toate deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În procedura execuţională demarată, mama minorului, (de jure reprezentat legal al acestuia), are calitatea de garant ipotecar. Această calitate a avut-o şi defunctul. S-a afirmat, fără însă a se dovedi prin mijloacele prevăzute de lege, că minorul şi mama acestuia ar veni în concurs la moştenirea defunctului tată respectiv soţ.

Având mama această poziţie în cadrul procedurii execuţionale, chiar dacă minorul acceptă moştenirea sub beneficiu de inventar (argument care nu a împiedicat reglementarea din art. 150 alin. 3 Cod civil), interesul superior al acestuia impune desemnarea unui curator special, pentru ocrotirea deplină a drepturilor sale şi urmărirea, eventual, a conservării activului succesoral într-o măsură cât mai mare.

În consecinţă, nu se poate aprecia că reclamanta-creditoare nu ar avea interes în promovarea cererii cu a cărei soluţionare a investit prima instanţă, pentru asigurarea legalităţii procedurii execuţionale demarate.

Raportat la aceste considerente, întrucât nu s-au cercetat aspectele anterior evocate şi ca atare nici fondul cauzei, instanţa pronunţându-se asupra excepţiei lipsei de interes, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1, alin. 2 teza a II-a şi alin. 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare