Contestaţie la executare

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 591/A/13.10.2014)

Prin contestaţia la executare formulată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin în data de 24.12.2013 , contestatorii C. N.V.şi C. I. in contradictoriu cu intimata SC O. F. ZRT au solicitat în temeiul art. 711 alin. 3, art. 632 și 638 C.proc.civ. anularea încheierii pronunțată în camera de consiliu în data de 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C224/110/ro1123/27.11.2009 emis de OTP B. România și  a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I.Ș., încheiere dată fără îndeplinirea condițiilor legale; totodată, în temeiul art. 711-719 C.proc.civ. a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar nr. 641/2013 al BEJ I. T., suspendarea executării silite, reducerea cheltuielilor de executare, respectiv onorariu de executor și onorariu de avocat în faza de executare și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorii au precizat că în dosarul nr. 16033/22/2013 BEJ I. T. a solicitat încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C224/110/ro1123/27.11.2009 emis de OTP B. România și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș. prin executare mobiliară.

Conform art. 632 C.proc.civ. executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu.

Au mai arătat contestatorii că ei nu sunt părți în contractul de credit, ca urmare nu au calitatea de debitori în speță, fiind doar garanți ipotecari, așa cum rezultă din contractul  de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ș.. Ca urmare, contestatorii au apreciat că nu pot fi executați silit pe cale mobiliară, nu reprezintă un titlu executoriu conform art. 632 C.proc.civ.

În plus au învederat că încheierea de încuviințare a executării silite conține multe erori materiale, în sensul că în ea figurează BEJ  I., cât și BEJ G.G. C., considerentele neconcordând cu dispozitivul.

Referitor la anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar nr. 641/2013 al BEJ I. D. T. contestatorii au arătat că executarea mobiliară este făcută de OTP B. România , iar din somația atacată rezultă că cererea de executare silită adresată BEJ este făcută de OTP F.ZRT. Ori este evident că numai creditoarea care a cerut executorului să pună în executare titlul.

S-a solicitat și suspendarea executării silite arătându-se că semnarea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I.Ș. în favoarea creditoarei OTP B. România s-a făcut numai ca urmare a infracțiunii de înșelăciune săvârșite de D. V., condamnată în mod definitiv la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 2522/2012 și decizia penală nr. 702/2013, ambele pronunțate în dosarul nr. 10375/225/2012.

De asemenea, s-a precizat că instanța poate micșora onorariile executorului ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită și este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească.

În dovedire, contestatorii au depus, în copie conform cu originalul, decizia penală nr. 702/01.04.2013, contract de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009, sentința penală nr. 2522/28.11.2012 și acte execuționale din dosarul nr. 641/2013 al BEJ I.D. T.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză în termenul legal de 25 zile.

Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2014 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite pentru nedepunerea de către contestatori a cauțiunii în cuantum de 6514,47 lei.

La solicitarea instanței, BEJ I. D. T. a înaintat o copie conform cu originalul a dosarului execuțional nr. 641/E/2013.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile de la dosar.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin  prin sentinţa supusă apelului, a admis în  parte contestaţia la executare formulată de contestatorii C. N. V. şi C. I., în contradictoriu cu intimata SC O. ZRT; a fost anulată  parţial încheierea pronunţată în camera de consiliu în şedinţa din 11.12.2013 în dosar nr. 16033/225/2013 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în ceea ce priveşte încuviinţarea urmăririi silite mobiliare şi prin poprire faţă de contestatorii C. N. şi C. I., au fost menţinute actele de executare efectuate de BEJ .I. D. T. în dosar nr. 641/E/2013; a fost obligată  intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data credit de 27.11.2009 numita D.V. L. a contractat un împrumut de la OTP B. România SA încheindu-se contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu potecă pentru persoane fizice nr. C2204/110/101123.

La aceeași dată, 27.11.2009 a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1651 de BNP I. Ș. prin care C. N. V. și C. I. au garantat creditul de 32.000 euro ce a făcut obiectul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu potecă pentru persoane fizice nr. C2204/110/101123 cu imobilul situat în mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți.

Întrucât debitoarea D. V.L. nu a achitat ratele lunare, întreg creditul a fost declarat exigibil anticipat, iar la data de 30.05.2012 OTP B. România SA a cedat debitul către OTP F. ZRT, iar la data de 11.12.2013, în urma cererii formulate de BEJ I. T. prin încheiere în camera de consiliu a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009 emis de OTP Bank România SA și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I.. Ș., pentru recuperarea sumei de 40.766,25 euro, prin urmărirea bunurilor mobile și poprire, față de debitorii D. V. L., C. N. V.și C. I..

 Referitor la primul petit al contestației la executare, instanța l-a  apreciat ca întemeiat, motiv pentru care a anulat încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013 în ceea ce-i privește pe contestatorii C. N. V. și C.I..

S-a  constatat  astfel că aceștia au garantat creditul contractat de D. V.L. cu imobilul proprietate personală, astfel încât aceștia pot fi executați silit de către OTP B.România SA, însă numai prin modalitatea urmăririi silite imobiliare, nu și prin urmărire mobiliară sau prin poprire.

Întrucât contestatorii nu sunt părți în contractul de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009  încheiat între OTP B. România SA și D. V. L., în mod greșit s-a dispus încuviințarea executării silite mobiliare și prin poprire față de aceștia.

Referitor la petitul privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 641/E/2013 instanța a constatat  că la aceeași dată 11.12.2013 Judecătoria Craiova a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit și a contractului de ipotecă față de contestatori. Ori, actele de executare efectuate ulterior faţă de toate părţile au la bază încheierea de încuviinţare a Judecătoriei Craiova ce nu a făcut obiectul contestării prezentei cauze.

Pentru aceste motive, instanţa a menţinut actele de executare efectuate în dosarul nr. 16033/225/2013 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în ceea ce priveşte executarea silită imobiliară.

În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc, instanţa a reţinut că potrivit Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561/C/2012, pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. De asemenea, conform art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr.188/2000 a fost modificat prin OUG nr.144/2007, pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Cum debitul pus în executare este de 401.766,25 euro, instanţa a reţinut  că executorul a stabilit onorariu fără a depăşi limita maximă prevăzută de Ordinul nr. 2561/C/2012, astfel că nu îl va reduce.

Faţă de soluţia de admitere în parte a contestaţiei, instanţa a obligat  intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat având în vedere chitanţa nr. 10/14.05.2014.

 Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat apel părţile, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel apelanţii contestatori C. N. V.şi C. I. au susţinut că au garantat cu ipotecă în baza contractului de ipoteca autentificat  sub nr. 1651/27.11.2009 de BNP I. Ş.  asupra imobilului lor, situat în Drobeta Turnu Severin, creditul ( conform contractului nr.C224/ll0/rol 123/27.11.2009 ) emis de OTP B. România în favoarea numitei D. V. L..

Urmare a neachitării de către debitoare a sumei datorate, împotriva lor s-a demarat executarea silita, însă într-o maniera nelegala, astfel încât  au formulat contestaţie la executare solicitând atât anularea încheierii dată  în camera de consiliu in 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta  Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr.C224/ll0/rol 123/27.11.2009 emis de OTP B.România şi a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ş., ca fiind dată  fără îndeplinirea condiţiilor legale, cât si anularea tuturor formelor de executare întocmite in mod nelegal in dosarul de executare nr.641/2013 al B.E.J.I. D. T..

Instanţa de fond a admis în parte contestaţia lor, anulând parţial încheierea dată în camera de consiliu în data de 11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta  Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013, în ceea ce priveşte urmărirea silita mobiliara şi prin poprire,însă a menţinut  actele de executare efectuate de executor in dosar nr. 641/E/2013.

 Au susţinut că  actelor de executare efectuate de executor in dosar nr. 641 /E/2013.sunt nelegale, câtă vreme prin somaţiile care le-au fost comunicate sunt  informaţi că  împotriva lor  se desfăşoară executarea silită mobiliara şi prin poprire, deşi nu sunt debitori, ci doar garanţi ipotecari, contractul de credit - singurul care poate fi executat şi pe cale mobiliara ori poprire - nu reprezintă pentru ei un titlu executoriu conform art. 632 NCPC; împotriva lor nu se poate demara deci executarea silita mobiliara ori poprirea, putându-se doar solicita executarea garanţiei reale.

Este evident ca odată ce se anulează încuviinţarea executării silite mobiliare şi prin poprire împotriva lor, pe cale de consecinţa, actele de executare mobiliara şi prin  poprire nu pot subzista, ele decurgând, fiind făcute doar în temeiul încuviinţării executării  silite ce a fost anulată.

Ca urmare, din punct de vedere formal, soluţia este greşita, în cauza impunându-se şi anularea actelor de executare, ca o consecinţa a anularii încuviinţării executării silite.

În plus, instanţa de fond nu a observat că deşi cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de credit nr.C224/l 1 O/rol 123/27.11.2009 emis de OTP B. România şi a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1651/27.11.2009 la BNP I. Ş. prin executare mobiliara este făcuta de OTP B. România, din somaţia atacată rezultă că cererea de executare adresata BEJ este făcută de „creditoarea” OTP F. ZRT . Ori, este evident ca numai creditoarea care a cerut executorului să  pună în executare titlul, şi anume OTP F.ZRT putea sa figureze în încheierea de încuviinţare a executării silite .

Au arătat că între ei şi  aşa-zisa creditoare OTP F. ZRT nu exista nicio relaţie contractuala, ei semnând contractul de ipoteca  în favoarea OTP B.România, aceasta este în realitate şi singurul creditor ce poate demara legal executarea silita împotriva lor.

 În speţă, OTP F. ZRT nu are calitatea de creditor împotriva lor, ca urmare, instanţei i s-a solicitat încuviinţarea executării silite de către creditoarea reala, OTP B.România şi  ulterior, în mod nelegal, B.E.J. a întocmit somaţia la cererea ,,creditoarei" OTP F. ZRT

Întrucât creditoarea la cererea căreia se obţine încuviinţarea executării silite nu este aceeaşi cu creditoarea la cererea căreia se efectuează somaţia, actele de urmărire îndeplinite în cauză sunt nelegale , iar instanţa de fond le-a menţinut în mod nelegal, fără  a înlătura in nici un fel susţinerile lor.. Dimpotrivă, în considerente a  reţinut că OTP B. România a cedat creanţa către OTP F. ZRT , în condiţiile în care potrivit art.2358 NCC cesiunea se poate face numai cu înştiinţarea debitorului, iar ei  nu au fost înştiinţaţi niciodată despre vreo cesiune de creanţa . Astfel, nu se poate retine existenta unei cesiuni valide cu atât mai mult cu cat nici pârâtele nu o invocă şi nu fac dovada acesteia în nici un fel.

 Au precizat că  toate cheltuielile din dosarul de executare sunt excesive faţă de volumul de munca depus de executor, şi anume doar redactarea cererii de încuviinţare a executării silite şi expedierea către ei a somaţiilor, dispoziţiile art.541 NCPC fiind menite tocmai să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească.

Au susţinut că greşit  s-au aplicat dispoziţiile art. 451-455 NCPC referitoare la cheltuielile de judecata, întrucât, deşi acţiunea a fost admisa doar în parte, lor l-i s-a acordat doar parţial onorariul de avocat şi nu le-a fost acordată deloc taxa de timbru care a fost substanţială. Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi sub aspectul anularii actele de executare efectuate în dosarul de executare, al reducerii cheltuielilor de executare şi acordării cheltuielilor de judecata conform chitanţelor depuse.

Apelanta-intimată SC OTP F. ZRT a susţinut în motivele de apel că a iniţiat executarea silită prin toate formele permise de lege împotriva intimaţilor în baza creanţei rezultate din Contractul de credit nr. C2204/110/101123/27.11.2009, executare încuviinţată prin încheierea din data de 11.12.2013, pronunţata de Judecătoria Turnu Severin în dosarul nr. 16033/225/2013.

Aceştia au formulat contestaţie la executare prin care au negat calitatea SC OTP F. ZRT de creditor îndreptăţit la începerea executării silite şi au solicitat anularea încheierii de încuviinţare menţionate anterior, precum si a tuturor actelor de executare efectuate de BEJ I. D. T. în baza acesteia.

A menţionat că prima instanţa a pronunţat o hotărâre în parte nelegala si netemeinică, întrucât nu a procedat la diminuarea cheltuielilor de judecata solicitate de contestator, aşa cum impun dispoziţiile art. 453 din Codul de procedura civila în cazul în care acţiunea este admisă doar in parte.

Având ca reper premisa că „partea care pierde procesul” suporta cheltuielile de judecată, fundamentul răspunderii civile pentru plata cheltuielilor de judecata stă în culpa părţii dovedită prin căderea in pretenţii.

Astfel, partea ale cărei pretenţii sau apărări au fost admise în întregime are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor făcute efectiv. În acest sens, dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila precizează ca partea care a pierdut procesul va fi obligata sa plătească părţii care a câştigat cheltuielile de judecata, daca s-a făcut dovada existentei lor.

Dispoziţiile alin. (2) ale aceleiaşi dispoziţii impun totuşi ca, în cazul admiterii parţiale ale pretenţiilor care formează obiectul judecaţii, instanţa să acorde părţii care a câştigat procesul doar partea din cheltuielile de judecata corespunzătoare pretenţiilor admise.

Aceasta reprezintă o măsura echitabila în condiţiile în care partea căzută  în pretenţii nu are nicio culpă procesuală în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului respinse de instanţă  ca neîntemeiate.

În speţă, prima instanţa a admis doar un capăt de cerere al contestaţiei la executare formulate de C. N. şi C I., iar soluţia a fost pronunţata chiar la primul termen care a urmat comunicării către societate  a cererii de chemare in judecata.

A menţionat că nu se poate retine astfel rea-credinţă sau comportare neglijentă, întrucât, din evidentele societăţii nici nu rezulta să se fi întreprins acte de executare silita mobiliara sau prin poprire împotriva contestatorilor care sa justifice formularea unei contestaţii la executare.

A solicitat în temeiul disp. art. 480 C.pr.civilă diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată de 1.000 lei acordare de prima instanţă contestatorilor.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel cum a reţinut şi prima instanţa, în scopul garantării creditului în sumă de 32000 euro acordat de către OTP B. Romania SA debitoarei D. V. L., contestatorii au consimţit, prin contractul autentificat sub nr.1651/27.11.2009(filele 23-25) să constituie în favoarea enunţatei bănci, ipotecă asupra imobilului proprietatea lor, situat în Drobeta Turnu Severin, exprimându-şi chiar acordul(art.3.8) pentru executarea ipotecii în cazul în care debitoarea nu-şi va onora obligaţiile asumate faţă de bancă.

În primul rând este de evidenţiat că, debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractul de credit mai sus enunţat, situaţie ce a determinat banca să declare exigibilitatea anticipată a întregului credit acordat acesteia, cesionând totodată întreaga creanţă avută împotriva debitoarei, către OTP F. ZRT( fila 30 dosar de executare).

Dispoziţiile art. 1568 alin.1cod civil sunt în sensul că „cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, inclusiv drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate”, prin urmare cesionarul, în speţă OTP F. ZRT, are îndreptățirea de a urmări silit bunul imobil ipotecat, un astfel de drept fiind exercitat prin chiar formularea cererii de executare silită adresată BEJ I. D. T. la data de 02.12.2013, cerere prin care această creditoare a solicitat atât urmărirea debitoarei, cât şi a garanţilor ipotecari.

Se reţine totodată că, în raport de dispoziţiile art. 1578 şi 1581 din codul civil, cesiunea de creanţă trebuie comunicată pentru opozabilitate debitorului cedat, respectiv fidejusorului, nu însă şi garanţilor ipotecari faţă de care, cesionarul poate cere executarea ipotecii  pe baza contractului de ipotecă, ce reprezintă titlu executoriu potrivit art.638 alin.1 pct.2 c.pr.civ şi care i-a fost remis de către cedent la momentul încheierii cesiunii(1574 cod civil).

Este adevărat că, atât în cuprinsul încheierii date de executorul judecătoresc pentru înregistrarea cererii de executare, cât şi în cererea de încuviinţare a executării silitre pe care a adresat-o instanţei de executare, acesta a înserat numele creditoarei care i s-a adresat cu cerere de executare ca fiind cedenta OTP B. Romania , iar o această denumire greşită a creditoarei a fost reluată în cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite din 11.12.2013 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.16033/225/2013, aceste erori însă, fiind unele materiale, nu pot atrage nulitatea actelor de executare astfel îndeplinite, putând fi îndreptate fie din oficiu, fie la cererea părţii interesate.

Din cuprinsul dosarului de executare silită ataşat prezentei contestaţii, rezultă de altfel că, ulterior încuviinţării silite, numele creditoarei care a solicitat executarea silită, respectiv OTP F.ZRT a fost inserat corect de către executor în cuprinsul somaţiilor emise.

Prima instanţă a reţinut într-adevăr că, în condiţiile în care contestatorii sunt doar garanţi ipotecari, încuviinţarea executării silite faţă de aceştia se impunea a fi realizată doar în modalitatea de urmărire silită a bunului imobil ipotecat, pentru care creditoarea a justificat drept titlu executoriu contractul de ipotecă , iar nu şi sub forma popririi, respectiv a  urmăririi mobiliare,cum s-a dispus de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea din 11.12.2013, sub acest aspect fiind constatată nulitatea acesteia.

În acord cu critica apelanţilor, Tribunalul apreciază că, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite în ce priveşte stabilirea modalităţii de urmărire a bunurilor mobile şi de poprire a veniturilor datorate de terţi garanţilor ipotecari, ar atrage şi anularea acelor acte de executare îndeplinite în acest sens.

În speţă însă, somaţia mobiliară şi cea de poprire aflate în dosarul de executare silită nr.641/E/2013 (filele 41, 43,44) au fost emise de către BEJ I. D. T. la data de 17.12.2013 în baza încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de către o altă instanţă, respectiv Judecătoria Craiova, la aceeaşi dată de 11.12.2013 în dosar nr. 40720/215/2013, iar această încheiere nu a fost supusă controlului judiciar în contestaţia pendinte.

Pe de altă parte este de evidenţiat că, ulterior emiterii acestor somaţii, executorul a abandonat cele două modalităţi de executare mai sus enunţate, alegând procedura urmăririi silite a bunului ipotecat, respectiv a imobilului situat în Drobeta Tr.Severin, (filele 60,61 dosar BEJ).

Nici critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de executare stabilit de către executor prin încheierile din 17.12.2014 şi 28.02.2014( filele40 şi 59 dosar de executare) cu titlu de onorariu de executor nu poate fi primită câtă vreme, aceste sume se încadrează în limitele stabilite prin Ordinul ministrului Justiţiei nr.2550/2006, iar procedura urmăririi silite a imobilului încetează la momentul predării titlurilor de creanţă, astfel cum este reglementat prin art.885 c.pr.civ.

Şi soluţia dată de către prima instanţă cererii accesorii privitoare la plata cheltuielilor de judecată, atacată pe calea apelului de către ambele părţi, este una corectă, în acord cu dispoziţiile art. 453 alin.1 şi 2 c.pr.civ.

Astfel, Tribunalul constată că, în condiţiile în care, criticile aduse executării silite au fost încuviinţate parţial, intimata fiind în culpă procesuală în ce priveşte admiterea  cererii de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite a Judecătoriei Tr.Severin, ea datorează cheltuieli de judecată, instanţa având îndatorirea de a stabili măsura în care partea poate fi obligată la plata acestora( art.453 alin1 şi 2 c.pr.civ), respectiv suma ce l-i se cuvine contestatorilor cu acest titlu şi care trebuie să fie proporţională cu culpa procesuală a intimatei.

În concret se reţine că, prin sentinţa ce face obiectul apelului, intimata a fost obligată la plata către contestatori a sumei 1000 lei cheltuieli de judecată, iar aceasta respectă proporţionalitatea mai sus arătată, întrucât totalul cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către contestatori a fost în cuantum de 2000l lei ( 1000 lei onorariu executor şi 1000 lei taxă de timbru).

În temeiul considerentelor expuse şi văzând dispoziţiile art.480 alin.1 c.pr.civ, apelurile vor fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare