Procedura insolvenţei

Potrivit art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege acel creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.

Creanţa este considerată certă, atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, situaţie care impune analiza acestuia de către judecătorul sindic.

Prin Decizia nr. 1018/R/05.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, împotriva sentinţei civile nr. 918/06.10.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4231/108/2014, a fost respins apelul formulat, avându-se în vedere următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 918/06.10.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4231/108/2014, s-a admis contestaţia de insolvenţă formulată de debitoarea contestatoare SC R.P. SRL Seleuş în contradictoriu cu creditoarea SC L.d.A. SRL Araneag prin lichidator judiciar C-A M.L. IPURL Arad şi s-a respins cererea formulată de creditoarea SC L.d.A. SRL prin lichidator judiciar C-A M.L. IPURL Arad împotriva debitoarei SC R.P. SRL Seleuş.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a  constatat că potrivit Contractului de prestări servicii nr. 19/21.05.2012 încheiat între SC L.d.A. SRL, în calitate de prestator şi SC R.P. SRL, în calitate de beneficiar, prestatorul s-a obligat să presteze servicii de înfiinţare a 20 ha plantaţii în favoarea beneficiarului, la solicitarea acestuia, pentru un preţ de 19.750 lei/ha.

Plata preţului a fost stabilită a se efectua pe etape de lucrări efectuate în baza procesului verbal de recepţie a lucrărilor, semnat de ambele părţi în valoarea prestaţiei fiind inclusă manopera şi materialele necesare realizării comenzii solicitate în prealabil.

Pentru naşterea obligaţiilor reciproce, era necesară lansarea unei comenzi de către beneficiar către prestator, urmată de încheierea unui proces-verbal de recepţie pentru lucrările efectuate, astfel fiind dovedită efectuarea lucrărilor şi însuşirea lor de către beneficiar, implicit a obligaţiilor de plată către furnizor.

Părţile au mai adăugat contractului menţiunea potrivit căreia orice modalităţi privind stabilirea unor obligaţii referitoare la obiectul acestui contract în afara celor deja menţionate nu creează obligaţii între părţi.

Mai mult, se mai arată că facturarea se va efectua după solicitarea prestaţiei şi recepţia acesteia prin proces-verbal, cu suma constatată şi consemnată în procesul verbal.

Astfel cum se poate observa, de la data semnării contractului şi până la data emiterii facturii au trecut doar 10 zile, timp în care nu a fost făcută dovada emiterii unei comenzi de prestări servicii în baza contractului şi nici întocmirea vreunui proces verbal de recepţie de lucrări, acestea nefiind dovedite ca fiind emise nici ulterior acestui moment.

Prin urmare, emiterea facturii de „avans lucrări” nr. 17/31.05.2012 nu produce nici un efect, potrivit prevederilor art. 4 din contractul părţilor, aceasta nefiind emisă în concordanţă cu prevederile contractuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1169 şi 1170, părţile unui contract sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri, cu bună credinţă.

Deşi legal încheiat şi cu respectarea prevederilor legale de validitate a convenţiilor, practic, acest contract nu şi-a produs efectele, nefiind dovedit faptul că  s-a emis vreo comandă de prestări servicii de către beneficiar şi nici dovada încheierii proceselor verbale de recepţie semnate de ambele părţi.

Judecătorul sindic a constatat că excepţia de neexecutare este doar o formă de apărare şi nu o excepţie de procedură sau de fond, astfel că nu o va analiza ca atare.

Cum creditoarea este dizolvată de drept de la momentul deschiderii procedurii falimentului, acest contract a devenit caduc, prestatoarea de servicii fiind în imposibilitate să mai efectueze serviciile la care s-a angajat, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 47, alin. 4 falitei i s-a ridicat dreptul de administrare iar potrivit prevederilor art. 116, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 lichidarea se face de lichidator sub controlul judecătorului sindic.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 252 şi urm din Legea nr. 31/1990 după începerea lichidării unei societăţi, nu mai pot fi efectuate decât operaţiunile specifice lichidării şi nu alte activităţi.

Prin urmare, dat fiind faptul că paşii menţionaţi în contractul părţilor nu au fost dovediţi ca efectuaţi, mai mult, nici nu mai pot fi efectuaţi în prezent, rezultă că dreptul de creanţă al creditoarei nici nu s-a născut, nu este cert, lichid şi nici exigibil, potrivit cu prevederile art. 662 Cod procedură civilă, nefiind născut nu este nici în cuantumul minim prevăzut la art. 5 din Legea nr. 85/2014, mai mult, starea de insolvenţă nu a fost dovedită în nici una dintre formele prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea SC L.d.A. SRL prin lichidator judiciar C-A M.L. IPURL Arad, solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei.

În motivare, arată că în urma relaţiilor comerciale desfăşurate între cele două părţi concretizate în contractul nr.19 din 21.05.2012, debitoarea S.C R.P. SRL a cumulat faţă de creditoare un debit de 489.800 lei, această creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În baza acestui contract a fost emisă de creditoare, factura nr.17 privind avans lucrări, pentru suma de 489.800 lei. Această factură este ultima factură emisă de SC L.d.A. SRL, înainte de deschiderea procedurii insolvenţei. Această datorie a debitoarei este evidenţiată în "Balanţa contabilă de verificare analitică pe luna mai 2013" şi în "Situaţia analitică a contului 411 - Clienţi neîncasaţi" unde, la data 31.05.2013, SC R.P. SRL apare înregistrată cu suma de 489.800 lei ca neachitată. Mai mult decât atât, suma reprezentând creanţa neîncasată înregistrată în ultimul bilanţ contabil de la 31.12.2012, care a fost depus la organul fiscal la 28.05.2013, cu câteva zile înaintea deschiderii procedurii insolvenţei.

La data de 04.06.2013, prin sentinţa civilă nr.1848 a Tribunalului Arad, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva creditoarei apelante.

Tocmai în considerarea acestei creanţe importante a creditoarei, a fost întocmit şi aprobat planul de reorganizare al SC L.d.A. SRL, confirmat prin sentinţa civilă nr. 3407 din 10.12.2013 a Tribunalului Arad pronunţată în dosarul nr.5016/108/2013.

Acest plan de reorganizare a fost semnat de fostul administrator societar al creditoarei, Horga loan, cel care a arătat că această sumă a rămas de recuperat de la creditoare, în acest sens formulând anterior către lichidatorul judiciar cerere pentru intrarea creditoarei în reorganizare, ca urmare a faptului că societatea avea de recuperat de la debitoarea SC R.P. SRL sume care permiteau desfăşurarea planului de reorganizare şi acoperirea datoriilor societăţii.

Apelanta arată că deşi a făcut demersuri pentru recuperarea creanţei, în acest sens formulând notificarea-somaţie cu nr. 988 din 18.07.2013 prin care a solicitat debitoarei ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să achite suma de 489.800 lei, debitoarea nu a înţeles să îşi îndeplinească în vreun fel obligaţiile ce ii reveneau pentru stingerea debitului.

Susţinerile debitoarei ca ar fi ridicat şi în fata lichidatorului excepţia neexecutării contractului sunt false, având în vedere că debitoarea nu a răspuns în nici un fel cererii lichidatorului judiciar şi nici nu l-a contactat în vreun fel.

Dat fiind faptul că această creanţă nu a fost recuperată, planul de reorganizare propus şi aprobat nu a mai putut fi realizat astfel că, prin sentinţa civilă nr. 501 din 24.0.2014 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, s-a dispus intrarea în faliment a creditoarei SC L.d.A. SRL.

Precizează că certitudinea, exigibilitatea sau lichiditatea acestei creanţe nu pot fi puse la îndoială, dat fiind momentul emiterii facturii, neplata acesteia, cererea lichidatorului de plată a datoriei, scadenţa acestei creanţe depăşind cu mult termenul de 60 de zile, cuantumul creanţei fiind superior pragului de 40.000 RON instituit de art. 5 din Legea nr. 85/2014, existând prezumţia de insolvenţă a debitoarei.

Prin înregistrarea facturii, expediată către debitoare şi recepţionată şi semnată de aceasta, atât în contabilitatea SC L.d.A. SRL cât şi în contabilitatea SC R.P. SRL, a fost influenţat rezultatul financiar contabil al celor două societăţi,  fiind influenţate atât veniturile cât si TVA-ul , cât şi cheltuielile, respectiv TVA-ul.

În situaţia în care contractul dintre părţi nu ar fi fost realizat, cel puţin, lucrările pentru care s-a emis factura, atunci contractul ar fi trebuit reziliat iar factura stornată. Ori, factura nu a fost stornată, nu a fost contestată de debitoare, fiind înregistrata în evidentele contabile, inclusiv în bilanţul contabil depus înaintea deschiderii procedurii, ceea ce conduce la premisa existenţei certe a creanţei.

Este adevărat, că după ce planul de reorganizare a fost întocmit, după trecerea a câteva luni, fostul administrator societar al creditoarei, nu a mai susţinut recuperarea acestor creanţe, deşi pe această sumă de recuperat a fost construit planul de reorganizare, dar acest aspect se poate datora unor interese contrare ale fostului administrator societar, cu cele ale societăţii creditoare, pentru care lichidatorul judiciar numit are atribuţiunea de a recupera creanţele societăţii.

Apelanta apreciază că susţinerile debitoarei contestatoare deşi nedovedite şi contradictorii, au condus instanţa la o concluzie greşită.

Este important de observat faptul că adresa sediului societăţii debitoare este una şi aceeaşi cu adresa de domiciliu a fostului administrator societar al creditoarei, d-nul H.I.. Din păcate, instanţa de fond nu a sesizat acest aspect cum nu a observat nici faptul că în ceea ce priveşte contractul de prestări servicii, la beneficiar pentru SC R.P. SRL, apare ca semnatar H.L.C., soţia lui H.I.

Prin urmare, sunt greu de crezut susţinerile debitoarei, că prestatorul din contractul de prestări servicii din 21.05.2012, a fost notificat cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi cu privire la o eventual reziliere a contractului şi că nu s-ar fi primit nici un răspuns. Afirmaţiile debitoarei apar cel puţin hilare, fiind făcute cu scopul vădit de a induce în eroare instanţa cu privire la existenta unei aşa zis motiv de neîndeplinire a obligaţiei de plată a creanţei care să conducă acrediteze ideea că între părţi contractul nu ar fi mai fi fost în vigoare.

Nu a existat o reziliere a contractului între cele două părţi, chiar şi în contestaţia la deschiderea procedurii făcându-se referire doar la o eventuală reziliere, reziliere care nu a fost niciodată pusă în practică.

Consideră că excepţia de neexecutare a contractului este doar o formă de apărare şi nu o excepţie de procedură sau de fond.

Nu pot fi reţinute considerentele instanţei privitoare la caducitatea contractului, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 25 lit.g din L 85/2006, lichidatorul are atribuţiunea de a urmării încasarea creanţelor, de a formula şi susţine acţiunile în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, creditoarea în prezenta cauză, dar şi menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor. În condiţiile în care orice contract ar deveni caduc, aşa cum susţine instanţa, prin simplul efect al faptului că la momentul deschiderii procedurii societatea ar fi dizolvată de drept, prevederile art.25 lit.e şi g din Legea 85/2006 ar deveni lipsite de substanţă, ceea ce nu poate fi însă acceptat.

Acest contract şi-a produs efectele, a fost emisă o factură care însă nu a fost onorată de către debitoare şi care nu a fost anulată în nici un fel nici de debitoare şi nici de creditoare.

În ceea ce priveşte balanţa contabilă depusă de debitoare, pentru a dovedi că nu există factură înregistrată în contabilitatea lor, aceasta este depusă doar pe anul 2014, nu şi pe 2012, anul în care a fost emisă de creditoare ş primită de debitoare şi nici pe 2013, când creanţa creditoarei se regăsea în actele contabile ale acesteia, înaintea deschiderii procedurii insolvenţei. Fără existenta unei facturi de stornare, nici SC R.P. SRL, nu putea scoate din contabilitate acest debit, prin urmare, el este unul datorat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea intimată SC R.P. SRL Seleuş a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi nelegal  şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

Examinând apelul formulat de creditoare prin prisma motivelor invocate în scris şi în analizarea probatoriului administrat, Curtea reţine calea de atac ca fiind nefondată  pentru următoarele considerente:

Apelanta a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva intimatei, considerându-se un creditor îndreptăţit să ceară o astfel de măsură, ceea ce impune judecătorului sindic să analizeze îndeplinirea cerinţelor din art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006 care determină semnificaţia acestei expresii de „creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei”, ca fiind acel creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.

Creanţa este considerată certă, atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, astfel că în speţă se impune analizarea actului juridic constând în contractul de prestări de servicii încheiat între părţi la 21.05.2012, efectele produse de acesta şi înscrisurile emise ulterior încheierii sale, sens în care se poate observa că factura invocată de apelantă a fost emisă la data de 31 mai 2012 de către aceasta, înscriindu-se la rubrica privind „denumirea produselor sau a serviciilor”, că suma reprezintă avans lucrări de înfiinţare a unei plantaţii, în condiţiile în care art. 4 alin.3 din Contractul părţilor s-a prevăzut că facturarea se va efectua după solicitarea prestaţiei şi recepţia acesteia prin proces-verbal cu suma constatată şi consemnată în acest proces-verbal.

În concret, emiterea facturii s-a făcut în totală contradicţie cu toate clauzele contractuale, întrucât nu s-a respectat nici una din etapele prevăzute în articolul 4, neexistând nici o comandă din partea beneficiarului intimat şi nici un proces-verbal de recepţie asupra lucrărilor efectuate, când în realitate nu s-a putut dovedi că s-a executat vreo lucrare în beneficiul intimatei.

Ca atare, şi plata preţului stipulat la art. 3 din contractul părţilor se face în condiţiile alineatului 2 din acest articol, respectiv pe etape de lucrări efectuate în baza procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, însă nu s-a efectuat nici o lucrare de către apelantă, nu s-a încheiat nici un proces-verbal de recepţie şi, în consecinţă, intimata nu datorează nici o plată către apelantă, context în care nu se poate susţine existenţa unei creanţe în sensul cerut de Legea insolvenţei.

De altfel intimata, în raport de starea de fapt, este îndreptăţită să invoce excepţia de neexecutare a lucrărilor şi să-şi întemeieze contestaţia pe un astfel de incident contractual, pentru a tinde la ideea demonstrării lipsei creanţei creditorului ce a cerut deschiderea procedurii de insolvenţă.

Nu are nici o relevanţă stadiul în care se află cu procedura de insolvenţă însăşi apelanta, modul în care aceasta şi-a întocmit propriul plan de reorganizare, iar existenţa şi certitudinea creanţei nu este dată doar de operaţiunea contabilă a recepţionării unei facturi de către intimată, de înregistrarea în evidenţa contabilă a apelantei.

Contractul de prestări servicii nu a fost reziliat în realitate, factura nu a fost stornată, însă cu toate acestea, obligaţia de plată a intimatei îşi are izvorul şi este în strânsă corelaţie cu executarea propriilor obligaţii ale apelantei, respectiv prestarea serviciilor privind înfiinţarea unei suprafeţe de plantaţii, lucrări care s-au dovedit a nu fi efectuate în nici un fel de către această apelantă.

Pe cale de consecinţă, apelanta nu îndeplineşte calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea unei proceduri de insolvenţă împotriva intimatei şi, în temeiul art. 480 alin.1 C.proc.civ., va fi respins ca nefondat apelul acestei părţi.

Domenii speta

Spete similare