Civil-anulare act

DOSAR nr. 2315/93/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ,

SENTINTA CIVILA nr. 2942

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE 30.09.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE  O.M.E. 

GREFIER  I.L.

Pe rol soluţionarea cererii formulată de reclamantul T.H.P.Ş. în contradictoriu cu pârâţii B. I., C.M., N.I.R., H.V., N.A.N, C.M., E.M., S.E., M.I., C.L.F.F.P.L., C.J.I., F.S.I.,  intervenientul în interes propriu B.R. F.D. şi intervenienţii în numele altei persoane C.V. şi C.M. S., având ca obiect anulare act.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotarare, când având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 30.09.2014, când a hotarat urmatoarele:

 TRIBUNALUL

Prin cererea din 27 iulie 2009, reclamantul T.H.P.S. a chemat în judecată pe pârâţii B.I., C.M., C.M., N.I.R., N.A.şi H.V.pentru a fi obligaţi să-i predea în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul extravilan în suprafaţă de 35,5 ha situat pe teritoriul Oraşului P.L., judeţul Ilfov, situat în tarlaua 40, parcela …/1, să se constate nulitatea absolută a procurii autentificată sub nr. 322 din data de 1.02.2007 autentificată la BNP C.S.P. şi a actelor subsecvente încheiate ulterior emiterii acesteia şi să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/1.02.2007 de BNP „L.J.” pentru depăşirea mandatului pârâtei H. V..

În motivare, a arătat că la data de 23 octombrie 2007 a semnat un contract de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …2007 la BNP C. D. şi M.T.i, prin care Fundaţia …. îi transmitea toate drepturile succesorale, inclusiv cele litigioase şi cele vizând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan de 35,5 ha, deţinut de fundaţie în baza testamentului defunctei I.S., care a instituit-o legatar universal.

Defuncta I.S.a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi a obţinut obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar C. Ilfov, la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 35,5 ha. La data de 1.02.2007, cu procura …, defuncta I.S. a împuternicit-o pe H.V. să se ocupe de ridicarea titlului de proprietate şi încheierea de antecontracte de vânzare-cumpărare în legătură cu acel teren însă, la data de 7 martie 2007, aceeaşi defunctă prin testamentul autentificat sub nr. …la BNP C.S.P. a testat în favoarea Fundaţiei …. toate bunurile mobile şi imobile. Cu toate acestea, mandatara H.V. a semnat contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nr. … din 05.02.2007 în legătură cu terenul din litigiu, cu depăşirea limitelor mandatului.

La data de 26 octombrie 2009, reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor E.M., S.E., M.I. şi a C. L. a Oraşului P.L.  şi Comisiei Judeţene Ilfov, pentru a se pronunţa şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. …./25.04.2009, cât şi constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. …/19.09.2008 emis de Prefectura Ilfov pe numele lui N.I.R., B.I. şi C.M. pentru terenul din litigiu.

În proces a intervenit, în interes propriu, B.R.F.D.ş care a pretins că prin contractele de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nr. …./26.10.2007, …/11.12.2007 şi …/28 martie 2008  a dobândit 11 ha teren din suprafaţa totală de 35,5 ha teren.

Prin încheierea din 30.11.2009, Judecătoria Cornetu a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu.

Prin cererea reconvenţională, pârâţii E.M. şi M.I.au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930/23 octombrie 2007 de BNPA R.D. şi M.P. şi introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Fundaţiei Sf...

La termenul din 27.09.2010 reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cornetu în raport de preţul cesiunii de drepturi litigioase din contractul a cărui anulare o solicită, de 200.000 euro, care reclamă competenţa în funcţie de valoare a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din 11.10.2010, Judecătoria Cornetu, a respins excepţia de necompetenţă materială pe considerentul că valoarea indicată de reclamant în cererea introductivă este de 20.000 lei, astfel încât, competenţa materială de soluţionare a cauzei este atrasă de cererea principală şi de valoarea obiectului pricinii, chiar dacă ulterior ar interveni modificări în ceea ce priveşte cuantumul acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. …./16 decembrie 2010, Judecătoria Cornetu a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată, a admis cererea recovenţională şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.R.F.D., a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi nr. …/23 octombrie 2007 a BNP D.M. P. şi l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 15.793,36 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut netemeinicia capătului de cerere privind revendicarea suprafeţei cu 35,5 ha, pe considerentul că reclamantul nu face dovada calităţii de proprietar al acesteia.

Fundaţia …. a fost numită legatar universal al defunctei prin testamentul …./07.03.2007, dar înainte de autentificarea acestuia, a fost încheiat contractul de drepturi succesorale nr. … /5.02.2007 la BNP „L.J.” prin care I.S. prin mandatar H.V. a vândut către pârâţii B.I., C.M. şi N. I  R.  terenul din litigiu.

Procura şi contractele de vânzare-cumpărare nr. …/25.04.2009 şi nr. …/25.04.2009 autentificate de BMNP D.C. au fost încheiate cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

În schimb, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …/23.10.2007 la BNP R.D. şi M.P. este nul, pe considerentul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …/05.02.2007, aceeaşi vânzătoare înstrăinase terenul în timpul vieţii sale, astfel încât acesta nu mai putea fi vândut de beneficiara testamentului.

Împotriva încheierii din 11 octombrie 2010 şi a sentinţei civile nr. …./16 decembrie 2010 a Judecătoriei Cornetu a declarat recurs reclamantul, care a susţinut nelegalitatea acesteia, sub aspectul respingerii excepţiei de necompetenţă, atâta vreme cât valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro şi nu 20.000 lei, cât a evaluat provizoriu la intentarea acţiunii.

Prin încheierea din 20.03.32012, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul şi nu recursul, în raport de dispoziţiile art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă, care exceptează de la calea de atac a apelului, doar litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.

Or, prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 autentificată de BNP D.R., terenul a fost a preţuit la o sumă mult mai mare de 100.000 lei.

Prin decizia civilă nr. …/2 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea tribunalului şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ilfov.

În considerente, instanţa a reţinut că, potrivit art. 158 alin. final C. pr. civilă, necompetenţa este de ordine publică, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, cum este şi cazul în speţă.

Potrivit art. 1591 alin. 2 C. proc. civilă, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În speţă, chiar dacă au fost administrate probe în faţa primei instanţe, tribunalul a constatat că, reclamantul a invocat excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a Judecătoriei Cornetu, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Potrivit art. 17 C. proc. civ. raportat la art. 112 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ., stabilirea competenţei se face după valoarea indicată în cererea introductivă de către reclamant, care are obligaţia de a arăta obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Prin cererea introductivă, reclamantul a indicat într-adevăr, valoarea obiectului litigiului de 20.000 lei, solicitând ca în funcţie de această valoare să achite taxele de timbru. Stabilirea valorii obiectului litigiului nu se poate face însă în mod discreţionar şi nu poate fi lăsată la latitudinea reclamantului, ori la simpla apreciere a acestuia, fiind o chestiune esenţială, care interesează atât părţile cât şi instanţa, în primul rând pentru determinarea competenţei materiale în primă instanţă.

Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, „valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege”, adică printr-o expertiză evaluatorie.

În speţă, instanţa nu putea să ignore faptul că însăşi reclamantul a invocat prin cererea de chemare în judecată, contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 4930 din 23 octombrie 2007 de BNP R.D. şi M.P., încheiat între cedenta Fundaţia …. şi el în calitate de cesionar, prin care părţile acestui contract au evaluat preţul cesiunii întregului teren de 35,5 ha, la suma de 200.000 Euro, echivalent 679.900 lei (RON). De asemenea şi din celelalte acte ale dosarului rezultă o valoare mult mai mare a  obiectului litigiului.

Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 383 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. şi M.T., prin care pârâta C.M. i-a vândut pârâtei E.M. cota-parte indiviză de 22,536% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.L., reprezentând 12 ha din această suprafaţă, se constată că preţul vânzării stabilit de părţi şi plătit integral cu 2 luni înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, a fost de 120.000 Euro.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C. şi M.T., prin care aceeaşi pârâtă C.M. i-a vândut pârâtului M. I. cota-parte indiviză de 56,338% din terenul de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.L., reprezentând 8 ha din această suprafaţă, se constată că preţul vânzării stabilit de părţi şi plătit integral în aceeaşi perioadă, a fost de 80.000 Euro.

Din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 2569 din 26 octombrie 2007 de BNP M. S.S., I.A.L.S., prin care pârâta N.I.R. i-a vândut intervenientului B.R.F.D. suprafaţa de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.L. rezultă că preţul vânzării stabilit de părţi şi plătit integral a fost de 180.000 Euro.

Din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 3041 din 11 decembrie 2007 de BNP M.S.S., I. A.şi L.S., prin care pârâta N. I.R. i-a vândut intervenientului B.R..D. suprafaţa de 11 ha din terenul de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.L., rezultă că preţul vânzării stabilit de părţi şi plătit integral a fost de 180.000 Euro.

Din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. 1049 din 28 martie 2008 de BNP M.S.S., I.A. şi L.S., prin care pârâta N.I.R. i-a vândut intervenientului B.R.F.D. suprafaţa de 11 ha din acelaşi teren de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.L., rezultă că preţul vânzării stabilit de părţi şi plătit integral potrivit clauzelor contractului.

Astfel, prin toate aceste acte juridice, indiferent că au avut în vedere întregul teren de 35,5 ha sau numai fracţiuni din el (8 ha, 11 ha, 12 ha), părţile litigante, inclusiv reclamantul, au stabilit valori superioare limitei de 500.000 lei prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b C. proc. civ., relevantă sub aspectul stabilirii competenţei în primă instanţă.

Tribunalul a constatat că într-adevăr, competenţa este atrasă de cererea principală. În cauză, cererea principală, indiferent de ordinea în care a plasat-o reclamantul în cererea de chemare în judecată, este calificată de instanţă şi nu de către părţi, în funcţie de caracterul independent, de sine stătător al cererilor sau nu, ori de situaţia de dependenţă a unora faţă de celelalte.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Cornetu la data de 27.07.2009, reclamantul T.H.P.Ş. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.I., C.M.a, C.M., N.I.R., N. A., H.V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să-i oblige pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul extravilan în suprafaţă de 35,5 ha situat pe teritoriul oraşului P.L., judeţul Ilfov, situat în tarlaua …, parcela …/1, solicitând, totodată, să se constate nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. … din data de 01.02.2007 de BNP C.S.P. şi a actelor subsecvente încheiate ulterior emiterii acesteia, respectiv, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/01.02.2007 de BNP „L.J." pentru depăşirea mandatului pârâtei H.V..

Acţiunea în revendicare cu care a fost sesizată instanţa, este acţiunea principală în cauză, nulitatea procurii sau a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/01.02.2007, invocată de către reclamant (acte juridice care stau la baza celorlalte titluri invocate de pârâţi), constituind doar mobilul pentru care este exercitată acţiunea în revendicare, reclamantul considerând că titlurile pârâţilor ar fi lovite de sancţiunea nulităţii absolute. Exercitarea acţiunii în revendicare nu este condiţionată de constatarea nulităţii acestor acte juridice, fiind posibilă rezolvarea acesteia prin compararea titlurilor părţilor.

În acelaşi timp, s-a constatat că invocarea nulităţii actelor juridice fără exercitarea unei acţiuni reale în revendicare cu privire la obiectul material al acestor acte juridice, ar fi lipsită de un interes personal din partea reclamantului, întrucât, chiar dacă s-ar constata o astfel de sancţiune a actelor juridice, nu i-ar putea aduce niciun folos practic.

Mai mult, prin cererea precizatoare, reclamantul a solicitat: să se constate că imobilul în litigiu are suprafaţa de 35,5 ha situat în Oraşul Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov, tarla …, parcela …/1 şi este identificat prin numărul cadastral … înscris în C.F. la … a Oraşului P.L., să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 383-386 din 25 aprilie 2009 de BNP D.C.şi M. T., prin care pârâţii B.I., C.M., C.M., N.I.R. şi N.A.n, au vândut cote-părţi indivize din terenul de 35,5 ha situat pe raza Oraşului P.-L. către cumpărătorii: E.M., M. I. şi S.E., solicitând să fie introduşi în cauză cumpărătorii, în calitate de pârâţi. Obiectul material al acestor acte juridice, exprimat atât în cote-părţi ideale, dar şi determinat în ha pentru fiecare act juridic, îl constituie acelaşi teren de 35,5 ha revendicat integral de către reclamant. Şi dacă ar fi privită acţiunea în revendicare şi în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice fracţionat, corespunzător fiecărui act, aşa cum s-a reţinut mai sus, valoarea dată prin fiecare act juridic depăşeşte suma de 500.000 lei, relevantă sub aspectul stabilirii competenţei materiale a instanţei.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că Judecătoria Cornetu a rezolvat în mod greşit excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., referitoare la prorogarea legală de competenţă.

Reclamantul a modificat acţiunea, în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută şi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. …. din 25 aprilie 2009, menţinând însă, acţiunea în revendicare a întregului imobil aflat în litigiu, în suprafaţă de 35,5 ha situat în Oraşul P.-L., judeţul Ilfov, tarla …, parcela …, identificat prin numărul cadastral … înscris în C.F. la … a Oraşului Popeşti-Leordeni.

În funcţie de valoarea obiectului cauzei, revine tribunalului şi nu judecătoriei competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă. Cum imobilul ce formează obiectul litigiului se află pe raza Tribunalului Ilfov, conform art. 13 C. proc. civ. rap. la art. 297 alin. 2 C. proc. civ., cauza  a fost trimisă spre competentă soluţionare la această instanţă.

Împotriva  deciziei au declarat recurs pârâţii C.M. şi C.M., E.M. şi M.I., N.A., N.I.R..

Recurenţii C.M.şi C.M. au susţinut că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă, care permit părţilor şi instanţei să invoce excepţia de necompetenţă materială, numai până la prima zi de înfăţişare şi numai până la începerea dezbaterilor din acea zi. În cauză, prima zi de înfăţişare a fost la data de 19.04.2010, următoarele termene fiind acordate pentru administrarea probatoriului, iar excepţia de necompetenţă materială a fost invocată de către reclamant la data de 27.09.2010, deci după prima zi de înfăţişare.

De asemenea, instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 181 Cod procedură civilă, câtă vreme nu a menţinut competenţa judecătoriei în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată indicată de reclamant prin aceasta, respectiv de 20.000 lei.

Recurenţii E.M. şi M.I., în susţinerea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, au invocat, e asemenea, interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţă, a prevederilor art. 1591 alin. 2 coroborat cu art. 134 şi 136 Cod procedură civilă, cât şi a prevederilor art. 181 Cod procedură civilă.

De asemenea, au susţinut că, de vreme ce capătul principal de cerere este revendicarea unui teren, a cărui valoare indicată de reclamant este de 20.000 lei, competenţa de soluţionare a întregului litigiu este dată de această valoare.

În plus, au pretins că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, care fiind o lege specială, despre timbraj, nu este aplicabilă în aplicarea normelor de competenţă materială a instanţelor.

Recurenţii N.A. şi N.I.R., au susţinut că, indiferent dacă se aplică dispoziţiile noului cod de procedură civilă sau prevederile vechiului cod de procedură civilă, hotărârea pronunţată de judecătorie era supusă numai recursului, şi nu şi apelului.

Astfel, conform art. 2821 pct. 1 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile având ca obiect litigii cu o valoare de până la 100.000 lei. Or, reclamantul a sesizat instanţa cu o cerere având ca obiect o valoare de 20.000 lei, la care a şi timbrat, ceea ce obliga instanţa la pronunţarea unei hotărâri supuse numai recursului.

Totodată, instanţa nu a stabilit lipsa calităţii procesuale active, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul terenului din litigiu.

În condiţiile în care tribunalul nu a verificat regularitatea actului de sesizare şi calitatea părţilor în proces, a încălcat şi dreptul la un proces echitabil consfinţit de art. 6 din  Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa a fost nelegal compusă de vreme ce a fost alcătuită din doi şi nu din trei judecători şi a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat,  în raport de sentinţa civilă nr. 3450/17.12.2008 a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov, prin care acţiunea aceluiaşi reclamant, introdusă parţial împotriva aceloraşi pârâţi, şi având acelaşi obiect, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

De asemenea, hotărârea comunicată nu este semnată şi conţine motive contradictorii, străine de natura pricinii.

În recurs au formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul recurentei N.I.R., intervenineţii C.V.şi C.M., justificat de faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/25.10.2007 la Biroul Notarial C., pârâta recurentă N.I.R. a vândut intervenientului C.V. drepturile reale asupra terenului de 110.000 mp teren din suprafaţa totală de 35,5 ha situată pe raza localităţii Cernica.

Prin cerere, în plus faţă de susţinerile din recursul părţii în favoarea căreia au intervenit,  intervenienţii au susţinut că în cauză nu şi-au aplicare normele de competenţă în funcţie de valoarea obiectului litigiului, ci cele de competenţă specială, date de capătul principal al acţiunii modificate, respectiv anularea titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, care potrivit art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. …/2005, care instituie doar calea de atac a recursului împotriva hotărârilor date de către prima instanţă.

Prin decizia civilă nr. …/18.10.2013, Curtea a respins recursurile, ca neîntemeiate.

Pentru a decide astfel curtea a reţinut că, astfel, cum just susţin recurenţii, conform art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În speţă, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale şi a preţuit obiectul acţiunii la 200.000 euro, după ce s-a consumat prima zi de înfăţişare,  în sensul dat de dispoziţiile art. 134 Cod procedură civilă, adică după termenul când,  părţile legal citate,  au putut pune concluzii.

Numai că, întregul articol 1591 Cod procedură civilă (care obligă judecătorul din oficiu să verifice şi să stabilească competenţa materială la prima zi de înfăţişare şi limitează dreptul părţilor din proces la ridicarea excepţiei de necompetenţă materială numai până la prima zi de înfăţişare), nu este aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, fiind introdus prin art. 23 din Legea nr. 202/26.10.2010, după data intentării acţiunii, respectiv 27.07.2009.

În acest sens, îşi au aplicare dispoziţiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor conform cu care dispoziţiile art. 136, 159, 1591 precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se aplică numai proceselor cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Ca urmare, în speţă, cererea fiind intentată la 27.07.2009, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 din 29.10.2010, este supusă în privinţa regulilor de competenţă, inclusiv materiale, dispoziţiilor vechiului Cod de procedură civilă, nemodificat prin Legea nr. 202/2010.

Conform art. 158 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, or, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competentă. În speţă, necompetenţa materială a instanţei a fost ridicată la 19.04.2010, iar instanţa era obligată să se pronunţe acestei excepţii.

În baza art. 159 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, astfel nemodificat, necompetenţa este de ordine publică, când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad. Evident, această normă juridică stabileşte că normele de competenţă materială sunt de ordine publică.

Conform art. 136 Cod procedură civilă, nemodificat prin Legea nr. 202/2010 excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică. Textul de lege sus citat stabileşte astfel că normele de competenţă de ordine privată pot fi invocate numai până la prima zi de înfăţişare, iar normele de competenţă de ordine publică, cum sunt cele de necompetenţă materială, pot fi invocate, în tot cursul judecăţii.

Cum aceste dispoziţii legale, în vigoare la data intentării cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, ridicarea excepţiei de necompetenţă materială de către reclamant după prima zi de înfăţişare, nu este tardivă, ea putând fi invocată chiar şi în faţa instanţei de apel şi de recurs.

Conform art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Cum just a reţinut instanţa, reclamantul a indicat în conţinutul cererii de chemare în judecată o valoare provizorie a litigiului, motiv pentru care şi instanţa în rezoluţia de primire a cererii de chemare în judecată i-a pretins reclamantului să indice şi să timbreze corespunzător valoarea litigiului.

Faptul că reclamantul a precizat valoarea obiectului litigiului la 200.000 euro abia la termenul de judecată din 27.09.2010, nu echivalează cu o modificare a acestuia, atâta vreme cât prima valoare a fost indicată provizoriu.

În plus de aceasta, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile de  împotrivesc.

În aplicarea acestui text, care instituie rolul activ al judecătorului, când instanţele constată că valoarea obiectului litigiului este evaluată derizoriu de către reclamant, pot lua în considerare valoarea obiectului actului juridic dedus judecăţii, din chiar conţinutul acestuia, sau pot dispune efectuarea unei expertize tehnice evaluatoare,

În speţă, sub acest aspect, nu a fost nevoie de o asemenea expertiză, atâta vreme cât evaluarea definitivă a obiectului litigiului a fost de 200.000 euro, valoare identică cu cea din contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. … din 23.10.2007 la Biroul Notarial Notari Publici A.R.D. şi M.P., având ca obiect suprafaţa de 355.000 mp teren ce formează obiectul cererii de chemare în judecată şi a cererilor reconvenţionale.

Aşa fiind, în raport de aceste considerente, Curtea a reţinut că nu au intervenit modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii obiectului litigiului la data evaluării definitive a acestuia pentru a putea fi incidente în cauză dispoziţiile art. 181 Cod procedură civilă, conform cu care, instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

Cum valoarea de 200.000 euro cu care a fost cuantificat capătul principal de cerere al acţiunii, respectiv revendicarea, este superioară valorii de 500.000 lei, tribunalul, făcând aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, a stabilit competenţa de primă instanţă în soluţionarea litigiului, în favoarea tribunalului.

În altă ordine de idei, susţin recurenţii E.M. şi M.I. că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 alin. 3  din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru când a argumentat dreptul instanţei de a stabili o altă valoare a litigiului decât cea derizorie indicată de reclamant.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevăd că valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit Normelor  metodologice prevăzut la art. 28 alin. 2 din prezenta lege, adică pe baza unei expertize.

Aceste norme au în vedere metodologia de timbraj şi nu sunt de norme de competenţă materială. Însă soluţia de admitere a excepţiei de necompetenţă materială şi de constatare implicită, precum că aceasta a fost invocată în termen, este justă în raport de considerentele legale menţionate mai sus.

Prin aceste consideraţii, Curtea a înţeles să răspundă unitar, tuturor motivelor de recurs formulate de recurenţii C.M. şi C.M., cât şi E.M. şi M.I., dar şi unor părţi din motivele de recurs, indicate de recurenţii N.A. şi N.I.R., care vizează aceeaşi problematică.

Referitor la celelalte motive de recurs invocate de recurenţii N.A.şi N.I. Rodica, Curtea reţine că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15.02.2013, ci dispoziţiilor Vechiului Cod de procedură civilă, nemodificat prin Legea nr.202/2010.

În acest sens, îşi au aplicare dispoziţiile art. 24 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, conform cu care, dispoziţiile Legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite, începute după intrarea acesteia în vigoare, cât şi dispoziţiile art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/26.10.2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor conform cu care  dispoziţiile art. … 136, 159, 1591 …. precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Conform art. 2821 alin. 1 din vechiul Cod  de procedură civilă  nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă… în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială.

În speţă, cum valoarea obiectului litigiului este de 200.000 euro, hotărârea pronunţată de judecătorie era supusă atât căii de atac a apelului, cât şi căii de atac a recursului, astfel încât, cu respectarea principiului legalităţii căilor de atac, tribunalul a calificat calea de atac, promovată ca şi apel, şi nu a făcut aplicarea art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă.

Tribunalul nu putea rezolva aspecte ţinând de fondul litigiului, şi nici soluţiona excepţii de procedură şi de fond,  în condiţiile în care, a desfiinţat hotărârea primei instanţe pentru judecata cu lipsă de competenţă, şi a stabilit competenţa unui alt tribunal de soluţionare a cauzei, astfel încât nu i se poate imputa încălcarea art. 6 din  Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Şi nici nerespectarea  art. 261 din Vechiul Cod de procedură civilă.

 Compunerea instanţei din doi, şi nu din trei judecători în apel este cea legală, reglementată prin Legea nr. 304/2004  privind organizarea judiciară, astfel încât, şi acest motiv de recurs este neîntemeiat. 

Comunicarea hotărârilor se face sub semnătura de certificare a grefierului şi nu sub semnătura judecătorilor şi, oricum, nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii.

 Neîntemeiată este şi susţinerea din cererea de intervenţie accesorie, precum că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, care instituie doar calea de atac a recursului împotriva hotărârilor date de prima instanţă în litigiile de fond  funciar.

Într-adevăr, conform art. 5 alin. 1 din Titlul XIII privind accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005 hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă, sunt supuse numai recursului.

Numai că în speţă, hotărârea dată asupra capătului de cerere privind anularea titlului de proprietate urmează căile de atac ale capetelor de cerere principale, respectiv revendicarea şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare.

În acest sens, sunt incidente dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă, conform cu care, cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

În raport de capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi revendicarea, cererea privind anularea titlului de proprietate are un caracter accesoriu şi intră în căderea instanţelor competente să judece cererile principale.

Or, cererile principale sunt evaluabile în bani, astfel încât, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă şi nu dispoziţiile speciale ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

În consecinţă, reţinând netemeinicia tuturor motivelor de recurs şi legalitatea deciziei pronunţate în apel, în sensul anulării sentinţei şi stabilirii competenţei de primă instanţă de  soluţionare a cauzei la tribunal, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea să respingă recursurile ca nefondate.

Cererea de intervenţie accesorie, admisă în principiu, urmează a primi o soluţionare pe fond la instanţa de trimitere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.01.2014, sub nr. 144/93/2014.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 11.800 lei.

În şedinţa din 24.06.2014, pârâţii E.M. şi M.I. au invocat excepţia de netimbrare a capetelor 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, disjungerea cererii reconvenţionale şi a cererilor de intervenţie.

Prin sentinţa civilă nr. …/11.07.2014 pronunţată în dosarul nr. …/93/2014, Tribunalul Ilfov a admis exceptia netimbrarii capetelor de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. …/2007, nr. …/2009, nr. …/2009, nr. …/2009 si nr. …/2009, a anulat ca netimbrate capetele de cerere avand ca obiect revendicare si constatare nulitate contracte de vanzare-cumparare nr. …/2007, nr. …./2009, nr. …/2009, nr. …/2009 si nr. …/2009 şi a disjuns  capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate absoluta TP nr. …/19.09.2008, cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie fromându-se dosarul nr. …/93/2014, cu termen de judecată la data de 23.09.2014, F5.

Analizând actele şi lucările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

1. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant, tribunalul retine urmatoarele:

In sustinerea acestei cereri, reclamantul a aratat ca paratele au obtinut titlul de proprietate mentionat desi exista un litigiu intre acestea si reclamant, litigiu care obliga Comisia Locala a orasului P.L. si P.I. sa refuze emiterea procesului-verbal de punere in posesie si a titlului de proprietate. Prin urmare, in opinia reclamantului, titlul de proprietate emis in aceste conditii este lovit de nulitate absoluta.

Sub acest aspect, tribunalul constata faptul ca reclamantul nu a invocat si nici nu a dovedit incidenta vreunui caz de nulitate expres si limitativ prevazute de art. III din Legea nr. 169/1997.

In primul rand, tribunalul observa ca reclamantul nu arata care este litigiul la care face referire, pentru ca instanta sa poata aprecia asupra influentei solutiei din respectiva cauza asupra valabilitatii titlului de proprietate a carui nulitate se cere.

In al doilea rand, reclamantul nu face dovada nici a notificarii Comisiei Locale a orasului P.L. si nici a Prefecturii Ilfov in legatura cu existenta respectivului litigiu.

Pe de alta parte, se mai retine de catre tribunal ca, si o eventuala notificare a acestor institutii in sensul celor alegate de reclamant nu ar putea reprezenta o cauza de nevalabilitate a titlului de proprietate, in lipsa invocarii si dovedirii unui caz de nulitate prevazut de lege.

Mai are in vedere tribunalul si faptul ca titlul de proprietate a carui nulitate se cere a fost emis in baza sentintei civile nr. …/31.03.2008 pronuntata de Judecatoria Cornetu prin care Comisia Judeteana Ilfov a fost obligata sa elibereze titlul de proprietate pe numele paratelor.

Pentru toate aceste considerente, avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale, desi sarcina probei ii revenea, in conformitate cu prevederile art. 1.169 din Codul civil de la 1864 incident in cauza, tribunalul va respinge capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamant ca neintemeiat.

2. Cu privire la cererile de intervenţie voluntară accesorie formulate de intervenientii B.R.F.D.si C.V.si C.M.S., tribunalul urmeaza a le admite, prin raportare la solutia pronuntata asupra cererii principale si avand in vedere ca acestea au natura juridica a unor aparari formulate in interesul paratilor.

3. In ceea ce priveste cererea reconvenţională, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …./23.10.2007 de notar public R.D., tribunalul retine urmatoarele:

Prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …/23.10.2007 de notar public R.D., Fundatia ….. a cesionat catre reclamantul din prezenta cauza toate drepturile succesorale, inclusiv drepturile litigioase si drepturile la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 355.000 mp. aferente succesiunii defunctei I.S., pe care le-a lasat cedentului in temeiul testamentului autentificat sub nr. …/07.03.2007 de BNP C.S.P..

Sub acest din urma aspect, tribunalul retine ca Fundaţia … a fost numită legatar universal al defunctei prin testamentul autentificat sub nr. …/07.03.2007 de notar public C.S.P., iar, prin certificatul de mostenitor nr. ../14.06.2007 incheiat de notar public I.M., s-a retinut ca Fundatia … are calitatea de mostenitor al defunctei I.S..

Anterior, insa, prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/05.02.2007 la BNP „L.J.”, defuncta I. S. prin mandatar H.V. a vândut către pârâţii B.I., C.M. şi N.I. R. terenul din litigiu.

Prin urmare, tribunalul retine ca Fundatia … nu putea instraina la data de 23.10.2007 dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren in litigiu, avand in vedere ca nu a dobandit niciodata acest drept de la autoarea sa, defuncta I.S., intrucat acest drept fusese instrainat de defuncta in timpul vietii prin contractul de drepturi succesorale autentificat sub nr. …/05.02.2007 la BNP „L.J.”, astfel incat nu se mai afla in patrimoniul sau la momentul decesului.

Obiectul actului juridic reprezinta conduita părţilor stabilită prin acel act juridic, adică acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite ori de care sunt ţinute părţile. Cerintele valabilitatii obiectului actului juridic sunt: obiectul sa existe in momentul incheierii actului juridic, obiectul sa fie in circuitul civil, obiectul sa fie determinat sau determinabil, obiectul sa fie posibil, licit si moral, sa fie un fapt personal al celui ce se obliga, cel care se obligă să fie titularul dreptului (nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet).

Raportand aceste conditii la situatia de fapt dedusa judecatii, tribunalul retine ca, in cauza, nu este indeplinita conditia ca Fundatia … sa fi fost proprietarul dreptului privind reconstituirea dreptului de proprietate cedat reclamantului la momentul incheierii contractului de cesiune de drepturi, avand in vedere ca defuncta înstrăinase terenul în timpul vieţii sale, astfel încât acest imobil nu mai putea fi vândut de beneficiara testamentului.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza intemeiata cererea reconventionala, pe care o va admite, urmand a constata nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …/23.10.2007 de notar public R.D.

Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâţii-reclamanţi a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constand in taxe judiciare de timbru si onorarii de avocat, conform chitantelor aflate la dosar (chitanta nr. 59197914/16.04.2014 - 11.800 lei, chitanta nr. 8771 - 20 lei, chitanta nr. …- 500 lei, chitanta nr…/24.09.2010 - 15.793,26 lei, chitanta nr. …/10.09.2012 - 4.960 lei, chitanta nr…../18.09.2013 - 6.200 lei, chitanta …/16.04.2014 - 4.960 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută TP nr. 75529/19.09.2008 formulat de reclamantul T.H.P.Ş., cu adresa de comunicare a actelor procedurale în sector …, B., …., nr…., bl. …, sc. …, ap. …, pârâții B.I., cu domiciliul în sector …, B., Bd. …., nr. …, C.M., cu domiciliul în sector …, B., Bd. …, nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, N.I.R., cu domiciliul în sector …, B., Bd. …, nr. …., H.V., cu domiciliul în sector …, B., str. …., nr. …, et. …., ap. …, N. A., cu domiciliul în sector …, B., Bd. …., nr. …, ap…., C.M., cu domiciliul în sector …, B., Bd. …, nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …., E.M., cu domiciliul ales la SCPA " M. şi Asociaţii" în B. str. … nr. …., S.E., cu domiciliul în sector …, B., str. …, nr. …, M.I., cu domiciliul ales la SCPA " M. şi Asociaţii" în B., str. Prof. …. nr. …,  COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR P.-L., cu sediul în P.L., judeţul Ilfov, COMISIA JUDEŢEANĂ ILFOV, cu sediul în sector …, B., str. …, nr. …, FUNDAŢIA …., cu sediul în V., str….., nr. …, judeţul Ilfov și intervenienții B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat C. M.în B., str. …. nr. …, et…., ap…., Sector …, C.V. și C.M.S., ambii cu domiciliul în sector …, B., str. …., nr. …., ca neintemeiat.

Admite cererile de intervenţie voluntară accesorie formulate de intervenienții B.R.F.D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat C.M. în Bucureşti, str. …nr. …, et…., ap…., sector …, C. V. și C.M.S., ambii cu domiciliul în sector…., B., str. …., nr. ….

Admite cererea reconvenţională.

Constată nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. …/23.10.2007 de notar public R.D..

Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâţii-reclamanţi a sumei de 44.233,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată  în şedinţă publică azi, 30.09.2014.

PRESEDINTE GREFIER

O.E.M. I.L.

Concept red. gref. L.I

Red. Jud: EO/23 exemplare

Comunicat 21 exemplare

Domenii speta

Spete similare