Civil-anulare proces verbal de contravenţie

DOSAR NR. 11117/1748/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.550/R

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN 24.02.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:

PRESEDINTE: A.L.G.

JUDECĂTOR: N.G.

JUDECĂTOR: M.C.C.

GREFIER : S.C.E.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – intimată CNADNR împotriva sentinţei civile nr…./22.01.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. …/1748/2011, în contradictoriu cu intimata – petentă SC T.L.I. SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenţie”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul ia act de faptul că recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.

Ia act de faptul că nu se solicită probe în susţinerea respectiv combaterea recursului şi, faţă de actele şi lucrările dosarului, reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului  de faţă :

Prin sentinţa civilă nr…./22.01.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. …/1748/2011 a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petenta SC T.L.I.SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15.11.2011, sub nr. …/1748/2011, petentul T. L. I. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Drumuri Naţionale din România SA, anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria  … nr. …, întocmit de către intimată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că, procesul-verbal contestat este nelegal şi netemeinic.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata, deşi a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a  prezentat la judecarea cauzei, dar a depus documentaţia care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.

Instanţa a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reţinut în sarcina petentului că în data de 17.04.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare …  aparţinând petentului a circulat pe A2, în localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancţionat contravenţional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, şi a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 121,01 lei.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituţia României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”), noţiunea de lege contravenţională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituţia reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravenţională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravenţională mai favorabilă se înţelege orice dispoziţie cu caracter contravenţional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârşirii contravenţiei şi până la judecarea definitivă a plângerii contravenţionale şi care, prin efectele sale, duce la crearea unei situaţii mai uşoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepţia de la principiul neretroactivităţii legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituţie, priveşte numai legi contravenţionale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenţionale mai favorabile lato sensu poate primi cel puţin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă şi nu contravine astfel principiului neretroactivităţii legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancţioneze anumite fapte săvârşite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forţă juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” şi „sancţiunea mai uşoară”, art. 15 alin. 2 din Constituţie nu face nicio distincţie în acest sens.

Aşadar,  trebuie admisă şi existenţa altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenţionale, precum modificarea modului de sancţionare a faptei, domeniul de incidenţă al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere, regimul executării sancţiunilor etc.

 Un caz particular de modificare a condiţiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale.

În cauză, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea legii contravenţionale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunţat, respectiv:

•existenţa unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenţiei şi momentul judecării definitive a plângerii contravenţionale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenţiei şi O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012  prin Legea nr. 144/2012;

•toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenţie fapta imputată contestatorului;

•legile succesive conţin condiţii diferite de angajare a răspunderii contravenţionale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenţiei, nu prevedea un termen de prescripţie al răspunderii contravenţionale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripţie de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancţiunea contravenţională, prin întocmirea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Consecinţa nerespectării acestui termen este chiar prescripţia răspunderii contravenţionale, din moment ce sancţiunea contravenţională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

•textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiţie a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, aşa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripţie, modificând astfel condiţiile de angajare a răspunderii contravenţionale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanţa de fond a reţinut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condiţiile de angajare a răspunderii contravenţionale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituţie, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Faţă de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reţinută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 17.04.2011, iar procesul verbal de constatare şi sancţionare a acesteia a fost întocmit la data de 10.10.2011, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanţa reţine că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravenţională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanţa de fond a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt şi de drept invocate de către petent în susţinerea plângerii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. N. A D.N. R.SA solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apreciază că instanţa de fond in mod greşit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenţionala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede" Procesul-verbal se întocmeşte si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenţiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."

Potrivit art.14 alin.1 din OG 2/2001: „ Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la aplicarea sancţiunii.”

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta faptul ca, prin apariţia Legii 144/20112 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, intenţia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenţiei sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, art.304 pct 8, art.312  alin.3 Cpc.

Intimata, legal citată cu o copie a motivelor de recurs, nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie contestat s-a reţinut în sarcina intimatei petente că în data de 17.04.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare …..  aparţinând acesteia a circulat pe A2, în localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, intimata petentă a fost sancţionată contravenţional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, şi a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 121,01 lei.

Tribunalul constată că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea disp. prevăzute de art. 16 şi următoarele din OG 2/2001.

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 şi art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Intimata petentă a fost sancţionată pentru o faptă săvârşită  la data de 17.04.2011.

 Constatarea săvârşirii contravenţiei şi aplicarea sancţiunii contravenţionale s-a făcut la data de 10.10.2011 odată cu întocmirea procesului verbal de contravenţie.

Procesul verbal de contravenţie a fost comunicat contravenientei 28.10.2011.

Potrivit disp. art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Potrivit disp. art. 14 din OG 2/2001 Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii; prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

Potrivit disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

În cauză, tribunalul constată că au fost respectate de către agentul constatator atât termenul de 6 luni prevăzut de art 13 alin. 1 şi art. 14 din OG 2/2001 care curge de la data săvârşiri contravenţiei cât şi termenul  de 30 de zile în care trebuie să fie comunicat procesul verbal de contravenţie prevăzut de disp. art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 şi care începe să curgă de la data emiterii procesului verbal de contravenţie.

Aşa fiind a apreciat greşit instanţa de fond faptul că a intervenit prescripţia răspunderii contravenţionale.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie contestat, tribunalul constată că intimata petentă nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa.

Potrivit disp. art.1 lit.b din OG 15/2002: utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Potrivit disp. art.7 din OG 15/2002: Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la data de 15.01.2010 intimata petentă a înstrăinat autovehiculul cu numărul de înmatriculare …., prin urmare la data constatării contravenţiei aceasta nu mai avea calitatea de proprietar.

Potrivit disp. art.11 alin.4 din OUG 195/2002: În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Aşa fiind, intimata petentă nu avea obligaţia de a cere radierea autovehiculului din evidentele MAI.

În consecinţă intimata petentă nu are calitatea de contravenientă şi nu poate fi sancţionată pentru neîndeplinirea unei obligaţii care nu cade în sarcina sa.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, în temeiul art.312 Cod pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată CNADNR împotriva sentinţei civile nr….. pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. …/1748/2011, în contradictoriu cu intimata – petentă SC T.L.I. SA, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 24.02.2014.

Presedinte  Judecător Judecător

Grefier

Concept red. gref.C.S

Red. Jud: NG/2exemplare

Jud.fond Ţifrea Cosmin- Jud.Cornetu

Domenii speta

Spete similare