Dreptul muncii – suspendarea contractului de muncă - Art.52 codul muncii

Decizie 1795 din 22.05.2013


Conform art. 52 al. 1 lit. b din C muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Din modul de redactare a art. 52 al. 1 lit b C muncii rezultă că suspendarea din funcţie poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului şi faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exerciţiul funcţiei pe care o deţine.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 1009/98/2013 la data de 01.04.2013 reclamantul D.G. a chemat in judecata pe pârâta SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză instanţa să dispună anularea deciziei de suspendare a CIM nr. S8/58/18.03.2013 emisa de pârâtă, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului contestat, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în această perioadă, respectiv 18.03.2013 şi până la reluarea efectivă a raporturilor de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei în funcţia de muncitor necalificat, conform actului adiţional la contractul individual de muncă şi apreciază că decizia de suspendare a CIM este emisă cu încălcarea art. 52 C muncii întrucât iniţiativa formulării plângerii penale şi iniţiativa suspendării contractului individual de muncă nu a aparţinut angajatorului ci procurorului care instrumentează dosarul de urmărire penală în care este cercetat pentru infracţiuni de corupţie. În decizia de suspendare a CIM se menţionează că prin adresa nr. 1/676/13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov pârâta are obligaţia de a depune plângere penală în cauză faţă de personale implicate în dosarul penal nr. 520/P/2011. Apreciază că nu era nevoie de o plângere penală formulată de pârâtă deoarece sesizarea organelor de urmărire penală se făcuse anterior. Întrucât pârâta a cunoscut despre existenţa dosarului penal nr. 520/P/2011 încă din luna octombrie 2012 nu a considerat necesar, până la primirea adresei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov să emită decizie de suspendare a CIM, astfel că se poate afirma că iniţiativa angajatorului în acest sens nu a existat. Singura măsură luată de pârâtă a fost de reducerea a salariului de bază cu 5% pentru o perioadă de o lună. Măsura suspendării se ia de angajator ca o măsură legală de protejare a societăţii de pericolul continuării eventualei activităţi ilicite şi indirect de extindere a eventualelor consecinţe periculoase ale faptei angajatului în cauză.  În cauza de faţă nu poate fi vorba de o asemenea acţiune de protejare a intereselor societăţii atâta timp cât reclamantul a fost transferat din funcţia de şef manevră în cea de muncitor necalificat care nu intră în contact direct cu călătorii.

In dovedire depune înscrisuri.

In drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Codului muncii.

Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 din Lg. nr. 146/1997.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât ca urmare a adreselor nr.117579/15.11.2012 şi 1/676/13.03.2013 Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a decis formularea plângerii penale nr. S82/1/29/15.03.2013 împotriva reclamantului şi, ca urmare a acesteia s-a dispus suspendarea CIM până la rămânerea definitivă a hotărâri judecătoreşti.

În drept, art. 52 al. 1 lit. b C muncii, art. 221 al. 4 Cpp, art. 145 C pen.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu. .

Din actele si lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul a devenit  angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 5/242/22.05.2001 în funcţia de şef tren. Prin actul adiţional nr. 4S83/1/1380/02.11.2012 la contractul individual de muncă, obiectul contractului a fost modificat, reclamantul îndeplinind funcţia de muncitor necalificat.  Prin actul adiţional nr. A1/1226/20.12.2012 la contractul individual de muncă, obiectul contractului a fost din nou modificat, reclamantul îndeplinind funcţia de şef manevră.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul contestă decizia de suspendare a CIM  nr. S8/58/18.03.2013  prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărâri judecătoreşti. La baza  acestei decizii a stat  plângerea penală nr. S82/1/29/15.03.2013 formulată de pârâtă împotriva reclamantului.

Conform art. 52 al. 1 lit. b din C muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Din modul de redactare a art. 52 al. 1 lit b C muncii rezultă că suspendarea din funcţie poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului şi faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exerciţiul funcţiei pe care o deţine. 

Instanţa constată că, în cauza de faţă,  ambele condiţii sunt îndeplinite. Astfel, prin adresa nr. 117579/15.11.2012 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov i se aduce la cunoştinţă pârâtei că în dosarul nr. 520/P/2011 se efectuează cercetări faţă de anumite persoane, printre care şi reclamantul, faţă de care s-a început urmărirea penală şi s-a pus în mişcare a acţiunea penală, fiind indicii temeinice şi probe privind săvârşirea de infracţiuni în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu. Prin aceeaşi adresă i se solicită pârâtei să aprecieze asupra necesităţii depunerii unei plângeri penale faţă de persoanele cercetate şi asupra participării în procesul penal ca parte vătămată şi parte civilă. Ca urmare a acestei adrese, pârâta a considerat oportun să formuleze plângere penală împotriva mai multor persoane printre care şi reclamantul pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în forma continuată, infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, toate cu aplicare art. 33 lit. a C pen. Rezultă deci că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât iniţiativa formulării plângerii penale împotriva sa a aparţinut angajatorului, organul de urmărire penală nefăcând altceva decât să-l încunoştinţeze pe angajator asupra drepturilor şi obligaţiilor sale prevăzute de lege, neputându-se substitui acestuia.

Nici susţinerea reclamantului conform căruia pentru faptele de corupţie săvârşite angajatorul i-ar fi redus salariul cu 5% pe o perioadă de o lună nu sunt întemeiate întrucât decizia de reducerea a salariului a fost emisă la data de 06.11.2012 pentru o faptă săvârşită la data de 02.10.2012, anterior emiterii adresei nr. 117579/15.11.2012 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. De asemenea, din preambulul deciziei de sancţionare nr. 5/1210/06.11.2012 (fila 18) rezultă că la luarea acestei decizii pârâta a avut în vedere referatul de cercetare nr. 4122/30.10.2012 al ST Feteşti, şi nicidecum dosarul penal nr. 520/P/2011.

Referitor la cea de a doua condiţie impusă de art. 52 al. 1 lit. b C muncii, instanţa constată că potrivit contractului individual de muncă al reclamantului, modificat prin actul adiţional nr. A1/1226/20.12.2012, Druţu George ocupă funcţia de şef manevră care presupune, aceleaşi atribuţii ca şi aceea de şef tren, intrând în contact direct cu călătorii. Deşi reclamantul susţine că în prezent îndeplineşte funcţia de muncitor necalificat, instanţa constată că reclamantul a îndeplinit această funcţie începând cu data de 02.11.2012 în temeiul actului adiţional la contractul individual de muncă nr 4S83/1/1380/02.11.2012, însă la data de 20.12.2012, prin actul adiţional nr. A1/1226/20.12.2012, i s-a modificat funcţia în şef manevră, astfel că la data emiteri deciziei de suspendare a CIM, funcţia deţinută de reclamant era de şef manevră. Prin urmare, funcţia deţinută de reclamant este incompatibilă cu faptele penale reţinute în sarcina sa, respectiv luare de mită şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Având în vedere aspectele reţinute, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant, apreciind că decizia de suspendare a contactului individual de  muncă a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.

In temeiul art.36 din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti opinia asistenţilor judiciari este concordanta cu soluţia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.