Pretenţii

Titlu: Pretenţii

Domeniu asociat: cereri

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 2194/2014

Şedinţa publică din 10 Octombrie 2014

Pe rol fiind pronunţarea supra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 03.10.2014, privind acţiunea formulată de RNP R. – D.S.G. reprezentata de consilier juridic I.A., în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe., având ca obiect pretenţii.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 03.10.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa la solicitarea apărătorului ales al pârâtului în vederea formulării şi depunerii la dosar de concluzii scrise şi a unui decont justificativ cu cheltuielile de judecată, a amânat pronunţarea la data de 10.10.2014.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă.

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05 Martie 2012, sub nr. 2143/95/2012, reclamanta R.N.P. R. - D.S.G. a chemat în judecată pârâtul M.Ghe., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat  să plătească suma de 112520,14 lei, ce reprezintă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plăţii din momentul înaintării în instanţă a acestei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că, în fapt, pârâtul M.Ghe. a fost angajatul D.S. Gorj - OS Tg-Jiu în funcţie de pădurar, iar cu ocazia unor controale efectuate în cantonul nr. 36 Băleşti aflat în gospodărirea acestuia s-a constatat lipsa unui volum de 578,894 mc masă lemnoasă cu o valoare totală de 112520,14 lei.

Lipsa de masă lemnoasă menţionată mai sus reiese în mod cert din actele de control ce au fost anexate la prezenta acţiune.

Prin actele de control menţionate s-a constatat de către reprezentanţii RNP R. că paguba în cuantum de 112520,14 lei este produsă din vina angajatului şi în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile art. 270 alin. 1 din Legea 53/2003.

Astfel, potrivit art.270 alin.1 din Codul Muncii, salariaţii răspuns patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului, din vina şi în legătura cu munca lor.

Cu privire la modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art.164 alin.2 din Codul Muncii prevede că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În drept, a  întemeiat prezenta cererea pe prevederile art.10, art.39 alin.2 litera a,b,c, art 270 alin.1 din Legea 53/2003.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare conform disp. art. 115 şi urm. C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr.1264 din 30 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2143/95/2012, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.N.P. R. - D.S.G., în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe., fiind obligat acesta din urmă la plata sumei de 103124,35 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 112520,14 lei reprezentând masa lemnoasă aflată în gestiunea acestuia, suma să fie actualizată până la data plăţii.

S-a arătat în motivare că acesta fiind angajat la Ocolul Silvic Tg-Jiu ca pădurar cu ocazia unor controale efectuate la cantonul 36 Băleşti s-a constatat lipsa unei volum de 578,894 mc masă lemnoasă cu o valoare totală de 112520,14 lei.

În perioada lunii Ianuarie 2012 s-a efectuat un control de fond la cantonul gestionat de pârât unde s-a constat un prejudiciu în valoare de 112520,14 lei.

Actele de control întocmite de reclamantă nu au fost semnate de pârât.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că volumul masei lemnoasă nejustificat de pârât este de 545,499 mc, iar suma fără acordarea limitării răspunderii este de 103124,35 lei cu TVA 24 %, respectiv 19959,55 lei aferent volumului de 545,499 mc, provenit din tăierea în delict a 1565 arbori nemarcaţi şi nejustificaţi de pădurar cu acte de infracţiune sau contravenţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.Ghe., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, prin decizia nr. 15287 din 29.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2143/95/2012, a fost admis recursul declarat de recurentul pârât M.Ghe. împotriva sentinţei nr. 1270 din 01 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2143/95/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă RNP R. - D.S.G. reprezentata de consilier juridic I.A. şi casată sentinţa  şi trimisă cauza  spre  rejudecare la aceeaşi instanţă.

 Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că procesul civil român este guvernat de principii reglementate de dispoziţiile Codului de procedură civilă. Astfel, în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.

Textul art. 261 pct. 5 C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

Rolul instanţei de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situaţii de fapt şi de drept rezultate din probatoriul administrat şi de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluţii îşi găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această cale extraordinară de atac a recursului.

În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea nr. 4 din 28.04.2005, în cauza Albina contra României, publicată în M. Of. nr. 1049/25.11.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).

Sub acest aspect, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a constatat că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor şi argumentelor invocate de reclamant pentru fiecare capăt de cerere cu care a investit instanţa de judecată.

Procedeul juridic utilizat de instanţa de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar şi a dispoziţiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Aspectele evidenţiate, cu consecinţe asupra justei soluţionări a cauzei şi pronunţării unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanţa de fond, neputând fi analizate direct în recurs, pentru că acestea ţin de fondul cauzei deduse judecăţii, nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar atâta timp cât nu s-a analizat fondul cauzei dedus judecăţii, motive pentru care hotărârea recurată este casabilă.

În raport de aceste motive, la care se adaugă şi necesitatea de a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie şi de a le asigura o protecţie reală a dreptului la un proces echitabil aşa cum este consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a apreciat că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru aceste motive, instanţa de control judiciar a apreciat că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 3 şi 5 C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, prilej cu care vor fi analizate toate susţinerile şi apărările părţilor, instanţa de rejudecare urmând să arate în concret motivele de fapt şi de drept pe care va înţelege să-şi fundamenteze soluţia la care se va opri, să îşi însuşească sau să înlăture motivat susţineri sau apărări formulate de părţi la instanţa de fond, cu luarea în considerare şi a apărărilor formulate în faţa instanţei de recurs, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 2143/95/2012*, cu prim termen de judecată la data de 31.01.2014, iar prin sentinţa nr. 1264 din 30.05.2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2143/95/2012* s-a admis excepţia necompetenţei material-funcţionale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. - D.S.G., în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe., în favoarea Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta RNP R. – D.S.G., a formulat o acţiune în constatare a pagubei solicitând să fie obligat pârâtul, M.Ghe., la plata sumei de 112520,14 lei, ce reprezintă lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă este pur patrimonial, respectiv o acţiune în pretenţii raportat la răspunderea patrimonială a pârâtului, M.Ghe., care are calitatea de salariat al reclamantei (pădurar).

Cu ocazia unor controale efectuate în cantonul nr. 36 Băleşti, aflat în gestiunea pârâtului s-a constatat lipsa unui volum de 578,894 mc, masă lemnoasă cu o valoarea totală de 112520,14 lei, fapt care rezultă din actul de control întocmit de reclamantă în perioada 16.01.2012- 24.01.2012 ( fila 7 dosar fond).

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.270 al.1 din codul muncii, dispoziţii care sunt aplicabile salariaţilor care răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Se observă că pârâtul este angajatul Direcţiei Silvice Gorj - Ocolul Silvic Cărbuneşti, în funcţia de pădurar şi ca atare are calitatea de personal silvic cu pregătire de specialitate silvică şi care exercită profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii, astfel că dispoziţiile Codului muncii în ceea ce priveşte răspunderea salariatului pentru prejudiciile aduse angajatorului nu sunt aplicabile în situaţia de faţă, raportat la dispoziţiile OUG nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, care în art. 58 se arată că personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu dispoziţiile Codului muncii; în măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel.

Potrivit art. 1 alin 1 din OUG nr.59/2000 personalul silvic, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii.

Potrivit art. 4  din acelaşi act normativ personalul silvic se diferenţiază, în funcţie de nivelul pregătirii profesionale, în următoarele categorii: a) personal silvic cu pregătire superioară, format din absolvenţi ai facultăţii de silvicultură şi ai cursurilor de scurtă durată; b) personal silvic cu pregătire medie, format din absolvenţi ai liceului silvic şi ai şcolii tehnice silvice postliceale; c) personal silvic cu pregătire de bază, format din absolvenţi ai şcolii profesionale silvice.

Iar potrivit art. 7 alin 1 lit. d din OUG nr. 59/2000,  gradele profesionale ale personalului silvic pentru absolvenţii liceelor sau şcolilor profesionale silvice: pădurar debutant şi pădurar, respectiv brigadier silvic debutant şi brigadier silvic.

Potrivit art. 58 alin 1 din OUG nr. 59/2000 personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici în măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel, iar potrivit alineatului 2,  pentru categoriile de personal silvic care are şi calitatea de funcţionar public corelarea gradelor profesionale prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă cu categoriile, gradele, clasele şi treptele aferente carierei funcţionarilor publici, prevăzute în Legea nr. 188/1999, se face prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Având în vedere dispoziţiile art. 58 alin 2 din OUG nr. 59/2000 coroborate cu prevederile HG nr. 1009/2000, rezultă că personalul silvic cu atribuţii de pază a pădurilor având gradul profesional de pădurar debutant şi pădurar nu are calitatea de funcţionar public.

Personalul silvic care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă având atribuţii de pază a vegetaţiei forestiere şi gradul profesional de pădurar nu îndeplineşte o funcţie publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999.

Potrivit art. 6 alin 1 din  OUG nr. 85/2006, pentru pagubele produse vegetaţiei forestiere prin tăieri ilegale de arbori, personalul  cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial în conformitate cu prevederile Capitolului III al Titlului XI din  legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.

Aşadar obiectul dedus judecăţii îl constituie o acţiune în răspundere patrimonială, având ca finalitate răspunderea civilă a pârâtului care are calitatea de pădurar pentru prejudiciile cauzate  ca urmare a tăierilor ilegale de material lemnos în gestiunea pe care o are în pază.

În consecinţă, raportul juridic dedus judecăţii este de dreptul muncii, situaţie în care competenţă de soluţionare a cauzei aparţine Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj.

În acest sens sunt şi considerentele reţinute de ÎCCJ în decizia nr. 3 din 12 mai 2014, dată în dosarul nr. 1/2014, aceasta statuând că voinţa legiuitorului exprimată în cuprinsul art. 6 alin. 1 din OUG nr. 85/2006 a fost aceea de a crea o situaţia mai favorabilă personalului cu atribuţii de pază a pădurilor prin instituirea răspunderii patrimoniale reglementată de codul muncii, comparativ cu răspunderea civilă, reglementată de Legea nr. 188/1999 aplicabilă funcţionarului public.

Aceeaşi instanţă a statuat că odată calificat raportul juridic dedus judecăţii ca fiind de dreptul muncii şi determinată pe cale de consecinţă instanţa competentă ca fiind instanţa de  conflicte de muncă, soluţia care se impune în ipoteza sesizării unei instanţe necompetente este aceea de trimiterea dosarului de îndată instanţei competente, care va judeca litigiul potrivit principiilor răspunderii patrimoniale reglementat de codul muncii.

De altfel, prin decizia nr.  3 din 12 mai 2014 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii s-a decis că în interpretarea şi aplicarea disp. art. 6 alin 1 din OUG nr. 85/2006  privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007 coroborate cu disp. art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,  prin raportare la prevederile art. 58 alin. 1 din OUG nr. 59/2000 privind statutul  personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări  prin legea nr. 427/2001 cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva  personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază în condiţiile art. 1 lit. a din OUG nr. 85/2006,  sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj sub nr. 2143/95/2012**, iar prin încheierea din 01.09.2014 pronunţată în dosarul nr. 2143/95/2012**, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj şi cauza având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta R.N.P. R. - D.S.G., în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe., a fost transpusă la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Gorj, spre competentă soluţionare.

În esenţă s-a reţinut că decizia în interesul legii nr. 3 pronunţată în dosarul nr. 1/2014 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzelor privind  acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, a fost pronunţată ulterior hotărârii de fond pronunţată în cauza de faţă, de către Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal şi respectiv ulterior deciziei de casare în care s-a dispus trimiterea cauzei de faţă spre rejudecare la  Tribunalul Gorj, secţia CAF.

Or, potrivit art. 315 alin 1 din C pr Civ în vigoare la data introducerii acţiunii, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecarea fondului, iar în conformitate cu prevederile alin 3, după casare, instanţa de fond va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâri a fost casate.

Aşadar, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 2143/95/2012*** cu prim termen de judecată la data de 03.10.2014.

Din actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05 Martie 2012, sub nr. 2143/95/2012, reclamanta R.N.P. R.-D.S.G. a chemat în judecată pârâtul M.Ghe., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat  să plătească suma de 112520,14 lei, ce reprezintă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plăţii din momentul înaintării în instanţă a acestei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că, în fapt, pârâtul M.Ghe. a fost angajatul D.S. Gorj- OS Tg-Jiu în funcţie de pădurar, iar cu ocazia unor controale efectuate în cantonul nr. 36 Băleşti aflat în gospodărirea acestuia s-a constatat lipsa unui volum de 578,894 mc masă lemnoasă cu o valoare totală de 112520,14 lei.

Lipsa de masă lemnoasă menţionată mai sus reiese în mod cert din actele de control ce au fost anexate la prezenta acţiune.

Prin actele de control menţionate s-a constatat de către reprezentanţii RNP R. că paguba în cuantum de 112520,14 lei este produsă din vina angajatului şi în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile art. 270 alin. 1 din Legea 53/2003.

Astfel, potrivit art.270 alin.1 din Codul Muncii, salariaţii răspuns patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale produse angajatorului, din vina şi în legătura cu munca lor.

Cu privire la modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art.164 alin.2 din Codul Muncii prevede că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Pârâtul M.Ghe. în calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Tg – Jiu - D.S.G. a avut în gestiune Cantonul nr. 36 Băleşti, iar prin actul de control efectuat în perioada 16 -24.01.2012, s-au identificat un număr de 1801 cioate tăiate ilegal, reprezentând un volum de 5788,894 m. c nejustificaţi, valoarea prejudiciului fiind de 112.520,14 lei, aşa cum a fost stabilită prin actul de control  menţionat şi prin adresa nr. 385/2012 emisă de Ocolul Silvic Tg – Jiu ( filele 6,7, 8 dosar nr. 2143/95/2012).

Din actele înaintate de către Ocolul Silvic Tg – Jiu, cu privire la suprafaţa de teren aflată în gestiunea pârâtului M.Ghe., rezultă că acesta a avut în pază o suprafaţă de 428 ha, suprafaţă reprezentând Cantonul nr. 36 Băleşti, iar în perioada 2008-2011 au fost efectuate mai multe controale parţiale, sau de fond, cu privire la gestiunea acestuia.

Astfel, din actul de control de fond nr. 1/2517/2011, efectuat în data de 31.05.2011 în UA 1-10, 184-190, 191-193, 174-176, privind Cantonul în suprafaţă de 428 ha, aflat în gestiunea pârâtului M.Ghe., nu au fost identificate cioate nejustificate ( fila 46 dosar 2143/95/2012*).

În mod similar a fost efectuat un act de control parţial cu nr. 1442/1 din 30.03.2011 în care au fost identificate un număr de 25 de cioate nejustificate, controlul fiind efectuat cu privire la o suprafaţă de 3 ha aflat în gestiunea pârâtului.

Un alt control de fond efectuat în cantonul în suprafaţă de 428 ha aflat în gestiunea pârâtului M.Ghe. a fost efectuat în perioada 20.10 – 29.10.2010, în care s-au constatat un număr de 19 cioate nejustificate în valoare 652,71 lei( fila 49 dosar nr. 2143/95/2012*) şi în mod similar un act de control de fond cu nr. 1F/2118 din 03.05.2010, în urma căruia au fost identificate 28 de cioate nejustificate în cuantum de 1240,46 lei.

Acelaşi canton în suprafaţă de 428 ha a mai făcut obiectul unor acte de control de fond, înregistrate sub nr. 1F/2421/18 06.2009, 3F/4696 din 20.11.2009, dar şi a unui act de control parţial cu nr. 2P/3159 din 20.08.2009, în care nu s-au constatat  prejudicii.

De menţionat este că ultimul control de fond cu privire la cantonul Băleşti aflat în gestiunea pârâtului M.Ghe., înainte de controlul în baza căruia a fost stabilit prejudiciul în sarcina sa, a fost efectuat în perioada 27.09.2011-28.09.2011, fiind înregistrat cu nr. 3( fila 48 din dosar nr. 2143/95/2012*), în care s-au constatat existenţa unui număr de 11 cioate nejustificate în valoare de 446,23 lei.

Astfel, deşi în perioada 27-28.09.2011, cu prilejul controlului de fond efectuat în Cantonul Băleşti, aflat în gestiunea pârâtului M.Ghe. au fost identificate doar 11 cioate nejustificate aşa cum se arăta mai sus, la un interval de timp de trei luni şi jumătate (până la data de 16.01.2012, când a debutat controlul care stă la baza  formulării acţiunii de către reclamantă în vederea recuperării prejudiciului pretins), ar fi trebuit să fie tăiate în delict un număr de 1801 cioate  având un volum de 578,894 m. c. şi în valoare de 115.087,4 lei aşa cum rezultă din actul de control aflat la fila 7 dosar nr. 2143/95/2012.

Or, din moment ce în perioada 2009 – 27.09.2011 au fost efectuate mai multe controale parţiale şi de fond privind cantonul Băleşti gestionat de pârâtul M.Ghe., în urma cărora au fost identificate un număr  redus de cioate tăiate în delict, valoarea prejudiciului fiind estimat până la 1240 lei, se poate aprecia că este imposibil ca un interval de numai trei luni şi jumătate din gestiunea pârâtului să  se fi tăiat în delict un număr de 1801 cioate, în valoare de 115.087,4 lei ( se are în vedere perioada 28.09.2011 data ultimului control de fond – 16.01.2012 începutul ultimului control de fond în ceea ce priveşte gestiunea pârâtului).

Mai mult, din actele şi lucrările dosarului, respectiv procesele verbale existente la filele 31-45 dosar 2143/95/2012*, rezultă că în mod periodic ( 25.05.2011, 14.10.2011, 15.10.2011,17.10.2011,31.10.2011,01.11.2011,15.11.2011,17.11.2011,26.11.201130.11.2011), au fost efectuate controale în cantonul silvic gestionat de pârâtul M.Ghe., nefiind constatate nereguli în sensul sustragerii ilegale de material lemnos, în acest sens fiind ataşat şi graficul de control al circulaţiei materialului lemnos pe raza Ocolului Silvic Tg – Jiu pentru perioada iulie 2009 – decembrie 2011 din care  rezultă că în mod constant pârâtul M.Ghe. a efectuat activitatea de pază împreună cu alţi salariaţi din cadrul ocolului Silvic Tg – Jiu în vederea depistării unor eventuale sustrageri de material lemnos, în urma cărora au fost întocmite şi procese verbale în sensul celor arătate mai sus, nefiind constatate nereguli.

Totodată, din registrul de evidenţă al contravenţiilor şi infracţiunilor rezultă că pârâtul M.Ghe. a întocmit acte de contravenţie sau de infracţiune în data de 04.01.2011-21.07.2011, 25.11.2011, 29.11.2011, 3.11.2011 ( filele 88, 89 dosar nr. 2143/95/2012*).

Aşadar, având în vedere aspectele menţionate mai sus se poate concluziona că cele 1801 cioate reţinute a fi tăiate în delict şi având o valoare de 115.087,4 lei,  stabilit prin actul de control încheiat în perioada 16-24.01.2012, nu pot proveni din perioada 28.09.2011( când a fost efectuat ultimul control de fond al gestiunii pârâtului) – 16.01.2012, în condiţiile în care au fost efectuate în mod constant patrule în vederea depistării eventualelor  tăieri şi sustrageri ilegale de material lemnos, şi în  condiţiile în care pe o perioadă de doi ani, respectiv 2009-2011, nu au fost identificate în urma controalelor parţiale şi de fond, prejudicii semnificative în gestiunea pârâtului, aşa cum s-a arătat mai sus.

În cauză a fost efectuată o expertiză judiciară în specialitate silvicultură, care a concluzionat că valoarea prejudiciului reţinut în urma controlului efectuat în perioada 16-24.01.2012, este în cuantum de 103.124,35 lei, varianta fără limitare a răspunderii patrimoniale şi respectiv 52.688,93 lei, varianta cu limitarea răspunderii patrimoniale ( filele 40-43 dosar nr. 2143/95/2012).

Cu toate acestea, în completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, nu s-a putut stabili vechimea cioatelor care fac obiectul actului de control de fond întocmit cu ocazia verificării cantonului 36 Băleşti, control efectuat în perioada 16-24.01.2012.

Mai mult, nu s-au putut efectua măsurători ale cioatelor ce au fost identificate în perioada 16.10.2012-24.01.2012, în urma controlului efectuat în cantonul gestionat de pârât, ca urmare a distrugerii reperelor iniţiale de identificare a acestora.

Or, de esenţa angajării răspunderii patrimoniale, contractuale,  este existenţa unei culpe a funcţionarului public în cauza de faţă a pârâtului M.Ghe. şi a unei fapte ilicite ce urmează a fi reţinut în sarcina sa pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia.

Având în vedere că din actele de control încheiate în perioada iunie 2009 -28.09.2011, nu au fost constatate pagube semnificative, ci prejudicii reduse de maxim de 1240 lei aşa cum s-a arătat mai sus, este puţin plauzibilă ipoteza că într-o perioadă de trei luni şi jumătate( 28.09.2011 – 16.01.2012), au putut fi tăiate 1801 cioate în delict, cu o valoare 115,087, 4 lei în condiţiile în care au fost efectuate în mod periodic controale în teren pe linia sustragerii de material lemnos, atât de pârât cât şi  de acesta împreună cu alți angajaţi ai Ocolului Silvic Tg – Jiu fiind ataşate în acest sens procese verbale inclusiv pentru perioada sept 2009 – decembrie 2011, când nu s-au constatat nereguli în acest sens şi mai mult au fost încheiat acte de contravenţie şi de infracţiune de către pârât.

Toate aceste aspecte alături de faptul că prin expertiza tehnică judiciară specialitate silvicultură, în urma căreia nu s-a putut stabili vechimea cioatelor, creează un puternic dubiu în sensul că cele 1801 cioate reţinute a fi tăiate în delict ca urmare a conduitei culpabile a pârâtului, au putut fi tăiate în perioada 28.09.2011-16.01.2012, din moment ce la ultimul control de fond înaintea celui în urma căruia s-a stabilit prejudiciul în sarcina pârâtului, nu au fost identificate decât un număr de 11 cioate nejustificate în gestiunea pârâtului M.Ghe..

Aşadar, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că, prejudiciul în cuantum de 112.520, 14 lei imputat pârâtului, ar fi cauzat de o faptă ilicită a acestuia, constând în neexercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu în materie de pază a fondului forestier aflat în gestiunea sa.

Faţă de considerentele enunţate mai sus urmează a fi respinsă acţiunea formulată de reclamanta RNP R. - D.S.G., în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta RNP R. - D.S.G. cu sediul în Tg – Jiu, str. …. jud. Gorj, cod fiscal R 1590120,  în contradictoriu cu pârâtul M.Ghe. domiciliat în comuna Băleşti, …, Jud. Gorj, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10.10.2014 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare