Contestaţie decizie concediere

Actul contestat nu este motivat în fapt, referirea cu titlu general la restructurarea postului neputând reprezenta o descriere completă a împrejurărilor care să confere caracter real, serios şi efectiv concedierii, lipsind orice elemente care ar putea permite exercitarea controlului judecătoresc cu privire la legalitatea sau temeinicia măsurii.

Secţia civilă, sentinţa nr. 1568 din 3 noiembrie 2014

Contestatorul DI a solicitat în contradictoriu cu intimata SC D R SRL, anularea deciziei de concediere, reintegrarea in activitate, precum si plata salariului din 12.12.2013 pana la finalizarea litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 1568 din 3 noiembrie 2014 s-a dispus anularea Deciziei nr. 174/12.12.2013, emisa de intimata, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, prin reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii, precum şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 14.01.2014, cand au incetat raporturile de munca, la expirarea preavizului, pana la reintegrarea efectiva.

S-a reţinut că potrivit art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conţină in mod obligatoriu:

  a)  motivele care determina concedierea;

  b)  durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;

d)  lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiţiile art. 64.

De asemenea, potrivit art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana acestuia (art. 65 alin. 1 Codul Muncii).

 Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art. 65 alin. 2 Codul Muncii).

 Desfiinţarea este efectivă, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.

S-a reţinut că actul contestat nu este motivat în fapt, referirea cu titlu general la restructurarea postului neputând reprezenta o descriere completă a împrejurărilor care să confere caracter real, serios şi efectiv concedierii, lipsind orice elemente care ar putea permite exercitarea controlului judecătoresc cu privire la legalitatea sau temeinicia măsurii.

Eventualele justificări invocate de intimata prin întâmpinare sau pe parcursul procesului nu pot fi avute în vedere, deoarece nu au fost indicate în chiar cuprinsul deciziei de concediere motivele care determinau restrângerea activităţii, fiind elemente exterioare ce nu pot fi avute în vedere la aprecierea realităţii şi a seriozităţii cauzei desfiinţării postului.

Mai mult, din probatoriul administrat rezulta ca in data de 01.12.2013, in Hotararea extraordinara a AGA societatii intimate s-a adoptat o hotarare prin care s-a decis restructurarea unui post de instalator, ca urmare a referatului contabilului sef.

Prin referatul respectiv, înregistrat sub nr. … /15.11.2013, contabilul sef al societatii intimate a aratat ca incepand cu luna septembrie vanzarile au scazut constant, diminuand cifra, ca se apropie perioada de iarna, in care vanzarea carburantilor auto scade semnificativ, iar cheltuielile cu utilitatile cresc considerabil, astfel incat a propus, printre altele, reducerea cheltuielilor cu salariile, prin restructurarea unui post de instalator incepand cu luna decembrie 2013, deoarece in perioada urmatoare nu se pot sustine cheltuielile aferente a doua posturi de instalator. S-a reţinut ca referatul respectiv contine aprecieri generale, nesustinute de date din contabilitatea societatii, precum ar fi ca in in perioada de iarna scad vanzarile de carburant, iar cheltuielile cu utilitatile cresc, precum si ca in decizia de concediere nu se face referire nici la Hotararea AGA din 01.12.2013, nici la acest referat, astfel incat nu se poate sti cu certitudine ca decizia de concediere a contestatorului a fost luata ca urmare a acestora.

A mai reţinut instanţa că in data de 07.11.2013, cu o saptamana inainte de referatul mai sus prezentat, a fost angajat pe postul de instalator numitul Ionita Ioan. Or, la acea data se cunostea ca vanzarile au scazut din luna septembrie si se poate presupune ca se stia ca aceasta tendinta urma sa se accentua in perioada urmatoare, de iarna. Prin urmare, in conditiile acestea s-a apreciat ca masura concedierii contestatorului nu a avut o cauză reală şi serioasă, angajarea unui instalator pe langa cel incadrat deja, urmata de restructurarea unui post de instalator, la nici o luna de la angajarea celui de-al doilea, si concedierea primului instalator angajat fiind de natura a crea convingerea ca s-a urmarit de fapt inlocuirea unui angajat cu altul, fara a se recurge la o concediere pentru motive imputabile salariatului.

Domenii speta

Spete similare