Prin ”domiciliu”, în sens procesual, se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte.

Prin ”domiciliu”, în sens procesual, se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte. Instanţa de fond avea îndatorirea de a dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul avea efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamanta. Nelegala citare a pârâtului în faţa instanţei de fond reprezintă un motiv de anulare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Analizând sentinţa apelata prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza finală C.proc.civ., Tribunalul a reţinut că apelul declarat este fondat, judecata desfăşurându-se în condiţiile nelegalei citări a apelantului, aspect imputabil intimatei-reclamante, care nu a comunicat instanţei de fond domiciliul in fapt al apelantului-pârât, dar si primei instante.

Instanta de apel a reţinut ca citarea părţilor în cazul proceselor de divorţ, se face potrivit reglementărilor generale cuprinse în art. 86 - 100 C.pr.civ.,dar si ale dispozitiilor speciale prevazute de art. 6161 C.pr.civ.

Aşa cum rezultă din dovezile de indeplinire a procedurii de citare din dosarul de fond, judecata s-a desfăşurat cu citarea apelantului-parat la domiciliul sau legal, din Galati, str. Bxx, nr. x, bl. B 1x, ap. 8x, domiciliul rezultat din verificarile efectuate in programul DEPABD.

Cu ocazia indeplinirii procedurii de citare in fata instantei de fond apelantul-parat nu a fost gasit la domiciliu, dovada de indeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 2x.0x.201x fiind afisata pe usa locuintei, iar pentru termenele din 1x.0x.201x si 0x.1x.201x a fost semnata de mama apelantului-parat.

Prin cererea de chemare in judecata intimata-reclamanta nu a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a locuit împreună cu apelantul-pârât in Italia de mai multi ani, dar aceste informatii au fost aduse la cunostinta instantei prin referatul de ancheta sociala.

De altfel, reclamanta a depus la dosar procura prin care il imputernicea pe aparatorul sau ales sa o reprezinte in dosar, intrucat era plecata in Italia, depunand si o copie a cartii de identitate eliberate in 2007 de Comuna Oppida Mamertina si prelungite pana in 2017, in care este indicata ca resedinta aceeasi cu cea indicata in cererea de apel de apelantul-parat, respectiv V. P., nr. 3.

În prezenta cauză, aşa cum rezultă din cele retinute in considerentele anterioare, intimata-reclamanta cunoştea fără îndoială faptul că apelantul-parat locuia în fapt in Italia, nu in Romania, unde avea doar domiciliul legal. În acest sens, instanta de apel retine ca prin ”domiciliu”, în sens procesual, se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare.

Cu toate acestea, reclamanta nu a comunicat această adresă instanţei de fond în vederea realizării procedurii de citare cu paratul la acest domiciliu, iar instanta de fond nu si-a indeplinit rolul activ prevazut de art. 6161 Cod pr.civ. care cuprind o normă derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte citarea părţilor în procesul de divorţ.

Astfel, in cazul neprezentării pârâtului citat prin afişare, cum a fost cazul pentru termenul din 2x.0x.2013, instanţa avea îndatorirea de a dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul avea efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamanta.

Norma derogatorie îşi are temeiul în necesitatea încunoştinţării reale a pârâtului în ceea ce priveşte soluţionarea unei cauze ce are o importanţă covârşitoare pentru existenţa sa, mai ales că, pe lângă divorţul propriu-zis, instanţa se pronunţă şi asupra capetelor de cerere accesorii ce vizează copiii minori şi folosinţa locuinţei.

De aceea, este imperios necesar ca procedura de citare să se bucure de o atenţie deosebită din partea instanţei mai ales că, în procesele de divorţ de multe ori, conduita soţului reclamant este în defavoarea soţului pârât, frizând de multe ori, limitele adevărului, legalităţii şi ale bunei-credinţe.

În lipsa unor demersuri reale ale instanţei de judecată în sensul dispoziţiilor art. 6161 cod pr.civ., procedura de citare a pârâtului este viciată.

În analiza legalei îndepliniri a procedurii de citare in procesul de divort nu au relevanţă motivele pentru care reclamanta-intimata a omis să comunice adresa apelantului-parat din străinătate pe care o cunoştea sau faptul ca pentru doua termene de judecata dovada de indeplinire a procedurii de citare a fost semnata de mama acestuia.

Dispoziţiile legale privitoare la citare au scopul de a asigura părţilor dreptul de a se apăra în proces, ca drept fundamental, căci numai atunci când acestora li s-au adus la cunoştinţă, cu respectarea exigenţelor legale, existenţa procesului şi termenele de judecată stabilite ori sunt prezente în instanţă, ele îşi pot construi apărarea potrivit calităţii în proces a fiecăreia.

Este evident, aşadar, că legala citare a părţilor reprezintă o condiţie indispensabilă unui proces echitabil, în acord cu prevederile art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Reţinând că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinita in fata instantei de fond, în condiţiile în care reclamanta, deşi cunoştea domiciliul paratului din Italia nu l-a comunicat instanţei de fond, iar aceasta nu a facut demersuri pentru a afla domiciliul in fapt al paratului, Tribunalul, în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ., va admite apelul declarat, va anula sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare