Contestaţie la tabelul preliminar

Dreptul de regres al subdobânditorului de bună-credinţă al unui imobil pentru preţul efectiv plătit, în cazul anulării atât a actelor iniţiale de înstrăinare, cât şi a actelor subsecvente. Răspunderea vânzătorului din actul subsecvent  pentru evicţiune.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2013 reclamanta CA a formulat contestație la tabelul suplimentar al creditorilor debitoarei A S 2005 SRL, întocmit de lichidatorul judiciar, temeiul de drept fiind art.83 al.2 si 85 al.3 din legea insolventei.

Contestaţia nu este întemeiată, pentru următoarele motive:

Printr-o serie de contracte autentice succesive încheiate in 2008, debitoarea A S 2005 SRL a înstrăinat către S STD SRL cea mai mare parte a imobilelor din patrimoniul sau. Ulterior deschiderii procedurii insolventei, au fost promovate acțiuni in anularea acestor transferuri patrimoniale. Acțiunile au fost admise, iar hotărârile au rămas irevocabile. Intre timp, tot in cursul anului 2008, dobânditoarea S LTD SRL a înstrăinat la rândul sau imobilele către CA, aceasta având calitatea de subdobânditor, raportat la debitoare.

Contestatoarea a făcut dovada ca a plătit efectiv vânzătoarei S LTD SRL prețul convenit conform contractului. Constatările Gărzii Financiare sunt in sensul ca vânzătoarea S LTD a emis facturi, iar contravaloarea lor a fost virata integral prin banca. De asemenea, executorul judecătoresc a constatat in decembrie 2011 starea imobilelor debitoarei prin proces-verbal, acestea fiindu-i predate de CA si ceilalți moștenitori ai soțului ei, in cadrul executării silite a sent. civ. nr. 952/5.07.2011. Nu s-ar putea, așadar, imputa contestatoarei nici reaua-credința, nici întârzierea in predarea imobilelor.

Chestiunea care se impune a fi clarificata se refera la persoana fata de care contestatoare are drept de regres pentru sumele plătite ca preț al vânzărilor, urmare repunerii in situația anterioara.

Din acest punct de vedere instant retine ca nu exista niciun raport juridic intre contestatoare si debitoarea A S 2005 SRL. Dimpotrivă, urmare anularii actelor de vânzare subsecvente (dintre S LTD si CA) este evident ca S LTD SRL este cea care trebuie sa restituie preturile efectiv încasate de la contestatoare, chiar daca la rândul ei nu a obținut restituirea lor de la debitoare. Societatea debitoare nu are, in aceste împrejurări, nicio obligație de plata către contestatoare.

Confuzia este generate de exprimarea defectuoasa a textelor de lege.

Astfel, art.83 al.2 si 3 se refera la “terțul dobânditor”, care in cazul de fata este S LTD SRL. Cum in cadrul acțiunilor in anulare s-a dovedit ca nu a acceptat transferurile patrimoniale cu buna-credința, acesta a pierdut creanța rezultata din repunerea in situația anterioara in favoarea averii debitorului. Altfel spus, deși este obligat sa restituie debitoarei imobilele, nu este îndreptățit si la recuperarea prețului. Aceste texte legale nu se refera la subdobânditor (CA), pentru care se aplica art.84 si 85 din lege. In cazul subdobânditorului, prezumția relativa de frauda in dauna creditorilor, instituita pentru debitor si primul dobânditor (denumit de lege terț dobânditor), nu se extinde si in privința sa. Regula e menționata la art.85 al.3, invocat corect si de către contestatoare.

Art.84 reglementează însa excepția, constând in  aceea ca administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat, ipoteze care nu sunt îndeplinite în cauză. Legăturile de rudenie sunt nerelevante pentru soluționarea spetei, deoarece ele ar exista intre administratorul S LTD SRL si cumpărătorii C, iar nu intre aceștia din urma si debitor, așa cum prevede legea. Nicio prezumție de frauda fata de debitoare sau creditorii acesteia nu poate fi reținuta in sarcina contestatoarei. Opinia instanței este in sensul ca prezumția prevăzuta de art.84 nu se aplica in prezenta cauza.

Cu toate acestea, contestația este neîntemeiata pentru simplul fapt ca, prin repunerea in situația anterioara ca urmare a anularii transferului patrimonial, CA nu poate pretinde prețul decât de la vânzătoarea S LTD SRL, ea fiind in realitate evinsa de către un terț, A S 2005 SRL, iar răspunderea aparține exclusiv vânzătorului. Contestatoarea nu poate cere prețul plătit debitoarei , neexistând nici un raport juridic intre ei si nici nu se poate substitui vânzătorului S LTD SRL pentru aceasta. In consecința, neavând o creanța împotriva debitoarei, nu se impune înscrierea acesteia in tabelul suplimentar.

Domenii speta

Spete similare