Lovire sau alte violente

Prin rechizitoriul nr. 104/P/2104 din data de 28.08.2014, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T. M. şi înregistrat pe rolul Judecătoriei T. M. la data de 03.09.2014, sub nr. 1943/329/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B. G. C. și P. M. F, ambii pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

În rechizitoriu a fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt: în seara de 30.12.2013, aflându-se împreună în dreptul școlii generale din satul T. V., inculpații au agresat-o fizic pe persoana vătămată T. F, astfel: inculpatul B. G. C. prin lovire cu pumnul în zona feței, trântind-o la pământ, precum și cu piciorul în zona abdomenului și cu un lemn peste spate și corp, iar inculpatul P. M. F. cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare  aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: -plângere persoană vătămată .T. F.  (fila 16 d.u.p.); - certificatul medico-legal nr. 22/C/42 DIN 13.01.2014 eliberat de S.M.L. Teleorman (fila 17 d.u.p.), - declaraţie persoană vătămată (filele 18-20 d.u.p.), - declaraţie martor T. M. (filele 22-23 d.u.p.), - declaraţii martor D. C. (filele 24-28 d.u.p.), - declaraţii martor B. M. F. (filele 29-31 d.u.p.), - declaraţie martor B. G. C. (filele 32-33 d.u.p.), - declaraţie suspect B. G. C. (filele 35-36 d.u.p.), - declaraţie inculpat B. G. C. (filele 37-39 d.u.p.), - declaraţie suspect P. M. F. (filele 42-44 d.u.p.), - declaraţie inculpat P. M. F.( filele 45-47 d.u.p.), - convenție civilă de prestări servicii încheiată între Primăria S. și T. F. (fila 52 d.u.p.);

De asemenea, la dosarul de urmărire penală au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 41, 49).

Prin încheierea din data de 16.10.2014 a fost constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecaţii cu privire la inculpaţii B. G. C. și P. M. F..

Prin adresa nr. 8218/03.11.2014, Spitalul Municipal T. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 969,72 lei (fila 23).

La termenul de judecată din 09.12.2014 (filele 40-41), înainte de începerea cercetării judecătoreşti, la cererea şi după ascultarea inculpatului, instanţa a încuviinţat judecarea cauzei privind pe inculpatul P. M. F.  conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) C.pr.pen, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La acelaşi termen, persoana vătămată T. F., prezentă personal în instanţă, a declarat că îşi retrage plângerea prealabilă faţă de inculpatul B. G. C.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2014, instanţa a luat act de retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate T. F. faţă de inculpatul B. G. C. (filele 40-41).

Pe latura civilă a cauzei a fost administrată proba cu martorii M. T. (fila 63), C. V. (fila 64), Ţ. M. (fila 65) şi au fost depuse de către partea civilă Spitalul Municipal T. M., în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: act adiţional nr. 11/30.12.2013 la contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti 902/30.04.2013, foaie de observaţie clinică generală, fişă de circuit a pacientului, analize medicale, bilet de ieşire din spital, foaie de medicaţie îngrijire, foaie de evoluţie şi tratament (filele 48-61).

I. INCULPATUL B. G. C.

 În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. G. C., sub aspectul laturii penale, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (2) C.pen. retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, iar art. 16 C.pr.pen. enumeră printre cazurile în care exercitarea acţiunii penale este împiedicată, situaţia în care a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.

De asemenea, conform art. 158 alin. (1) C.pen. retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, iar art. 193 alin. (3) C.pen. prevede că  acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Astfel, apreciind, în raport de aceste exigenţe ale prevederilor legale, instanţa constată că prin manifestarea de voinţă a persoanei vătămate T. F.,  exprimată în faţa instanţei şi consemnată în încheierea din data de 09.12.2014 (filele 40-41), aceasta şi-a retras plângerea prealabilă cu privire la inculpatul B. G. C..

În consecinţă, în baza  art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C.pr.pen. încetează procesul penal față de inculpatul B. G. C. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

II. INCULPATUL P. M. F.

1. SITUAŢIA DE FAPT

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de dispoziţiile art. 374 alin. (4) C.pr.pen., instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

Aşa cum rezultă din declaraţiile persoanei vătămate T. F. (filele 19-21 d.u.p.), la data de 30.12.2013, în jurul orei 22.00, aceasta patrula pe raza satului T. V., în calitate de paznic, însoţit de martorul D. C.. Când a ajuns în dreptul fostei şcoli din sat i-a observat pe inculpatul P. M. F. şi pe inculpatul B. G. C. venind din spatele său cu bâte în mână, iar în momentul în care  a încercat să fugă a fost prins de inculpatul B. G. C. care l-a trântit la pământ. Ulterior, inculpatul P. M. F. a lovit-o pe persoana vătămată cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare.

Sub aceste aspecte declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu declaraţia martorilor B. M. F (filele 29-31) şi D. C. (filele 24-28).

Astfel, din declaraţia martorului B. M. F. (filele 29-31 d.u.p.)  rezultă că, în seara de 30.12.2013, în jurul orei 21.30, a plecat de la locuinţa inculpatului P. M. F. din satul T. V. împreună cu acesta şi cu inculpatul B. G. C. în sat, iar după ce au trecut prin curtea grădiniţei, au văzut-o pe persoana vătămată însoţită de martorul D. C., moment în care inculpatul P. M. F. şi B. G. C. s-au dus către persoana vătămată, iar acesta a fugit, fiind prinsă de inculpatul B. G. C., care a lovit-o şi a trantit-o la pământ. Ulterior, în timp ce persoana vătămată era căzută la pământ şi imobilizată de inculpatul B. G. C., inculpatul P. M. Fl. a lovit-o pe aceasta cu o bâtă de mai multe ori în zona capului şi a corpului.

De asemenea, conform declaraţiei martorului D. C. (filele 24-28 d.u.p.), aflându-se împreună cu persoana vătămată în executarea serviciului de pază pe raza satului T. V., a văzut că din curtea fostei şcoli din sat au ieşit trei bărbaţi, iar doi dintre aceştia au fugit după persoana vătămată T. F., iar în momentul în care au prins-o au lovit-o cu bâte în zona capului şi a întregului corp.

Totodată, prezintă relevanţă declaraţiile date în faza de urmărire penală de inculpatul B. G. C. (filele 35-39 d.u.p.) care a arătat că în timp ce el a imobilizat-o pe persoana vătămată, inculpatul P. M. F. a lovit-o pe aceasta cu o bâtă din lemn, atât în zona corpului, cât şi a feţei.

Declaraţiile personei vătămate şi ale martorilor B. M. F. şi D. C. sunt susţinute şi de certificatul medico-legal nr. 22/C/42 din 13.01.2014 eliberat de S.M.L. T. (fila 17 d.u.p.), în care s-a menţionat că persoana vătămată a fost internată la spital în perioada 30.12.2013 - 10.01.2014 cu diagnosticul traumatism cranio–cerebral acut cu plăci contuze occipitale, traumatism umăr şi regiunea scapulară stângă, fracturi C7, C8 stânga, reţinându-se că a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu şi de corp dur care pot data din data de 30.12.2014, necesitând aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale.

Iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul P. M. F. nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că în seara de 30.12.2013 nu a întâlnit-o pe persoana vătămată T. F., întrucât se afla în satul S., la un bar, unde a stat până în jurul orei 00.30, însă susţinerile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile persoanei vătămate, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor B. M. F. şi D. C. şi ale inculpatului B. G. C..

De altfel, prin declaraţia din 09.12.2014 (fila 38), dată în cursul judecăţii,  inculpatul P. M. F. a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu.

II. ÎNCADRAREA JURIDICǍ

Instanţa constată că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare  Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal (în continuare C.pen.)

Aşadar, în cauză, de la momentul săvârşirii infracţiunii (30.12.2013) şi până la judecarea definitivă a intervenit o succesiune de legi penale, devenind incidente dispoziţiile art. 5 C.pen., instanţa urmând să examineze comparativ cele două legi pentru a determina, în concret, legea penală mai favorabilă. Instanţa constată că Legea 286/2009 privind Codul penal simplifică reglementarea în cazul infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății. În ceea ce privește criteriul zilelor de îngrijiri medicale, legea nouă reține numai două trepte, renunțând la treptele intermediare de 20, respectiv de 60 de zile de îngrijiri medicale. Infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 din acest cod cuprinde atât lovirile care nu au determinat leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale dar și vătămările care au generat leziuni traumatice care necesită pentru vindecare până la 90 de zile de îngrijire medicală.

Având în vedere că potrivit certificatului medico-legal nr. nr. 22/C/42 din 13.01.2014  (fila 17 d.u.p.) leziunile persoanei vătămate au necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, instanţa constată că potrivit legii vechi, fapta ar fi încadrată la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. Pen. 1969 [6 luni – 5 ani] și potrivit legii noi, la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 [6 luni – 5 ani sau amendă]. Astfel cum va fi arătat la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa consideră că în prezenta cauză este necesară aplicarea unei amenzi penale inculpatului şi, prin urmare, legea mai favorabilă inculpatului este legea nouă, întrucât numai aceasta prevede posibilitatea aplicării amenzii penale

În drept, fapta inculpatului P. M. F., care în seara de 30.12.2013, aflându-se împreună cu B. G. C., în dreptul școlii generale din satul T. V.,  a agresat-o fizic pe persoana vătămată T. F., cu o bâtă în zona capului, peste corp și în zona membrelor superioare, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare  aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale întruneşte  elementele constitutive ale  infracţiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea de lovire a persoanei vătămate.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în cauzarea unor leziuni traumatice persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 25  de zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum şi de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acţiunea de lovire şi leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiţie care ar fi putut să întrerupă lanţul cauzal.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa apreciază că  inculpatul a acţionat în forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acţiunea sa şi urmărind producerea unei leziuni persoanei vătămate.

III. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen., întrucât fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune, instanţa dispune condamnarea inculpatului P. M. F..

IV. La individualizarea pedepsei principale, instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele şi dipoziţiile art. 74 C.pen., care prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte alegerea pedepsei penale ce urmează să fie aplicată inculpatului, instanţa reţine că în practica judiciară anterioară Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, pentru săvârşirea unor asemenea infracţiuni instanţele judecătoreşti aplicau pedepse cu închisoarea îndreptate spre minimul special cu supendarea condiţionată a executării. Prin noua legislaţie penală a fost adăugată posibilitatea aplicării amenzii penale pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Astfel, este oferită posibilitatea instanţelor, atunci când consideră că, faţă de gravitatea infracţiunii şi persoana inculpatului, nu este necesară stabilirea unui termen de supraveghere, să aplice pedeapsa amenzii penale cu executarea acesteia. Instanţa apreciază că o asemenea ipoteză se regăseşte în cauză, având în vedere urmările provocate persoanei vătămate - 25 de zile de îngrijiri medicale şi persoana inculpatului.

În continuare, la stabilirea cuantumului pedepsei amenzii penale, instanţa are în vedere limitele speciale ale zilelor-amendă prev. de art. 61 alin. 4 lit. c) C.pen. - 180 – 300 zile-amendă, reduse cu 1/4 - 135 – 225 zile-amendă şi criteriile generale de individualizare menţionate mai sus. În ceea ce priveşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, aceasta se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Astfel, se reţine că inculpatul  a avut de la început intenţia de a o lovi pe persoana vătămată  (intenţie iniţială), că nu a avut nicio reţinere în a ataca victima într-un loc public, însă pe timp de noapte, când posibilitatea victimei de a primi ajutor din partea altor persoane era redusă,  precum şi că violenţele au constat în lovire cu o bâtă în zona capului şi a corpului, aspecte ce denotă o  dezinhibiţie în săvârşirea unor fapte antisociale.

Cu privire la persoana inculpatului, se reţine că gradul de dezvoltare psihică şi intelectuală, prin prisma  vârstei  (35 ani), i-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptei, precum şi faptul că deşi este tânăr şi apt din punct de vedere fizic, inculpatul nu desfăşoară nicio activitate lucrativă.

Totodată, existenţa condamnărilor anterioare înlătură posibilitatea reţinerii conduitei bune a inculpatului, anterioară infracţiunii, iar în ceea ce priveşte conduita în cursul procesului penal, instanţa reţine că atitudinea de recunoaştere a faptei a fost deja valorificată prin aplicarea art.396 alin. (10) C.pr.pen. Deşi aplicarea acestui text nu exclude, în sine, şi reţinerea acestui criteriu de individualizare a pedepsei, în cauză, nu se impune acordarea unei relevanţe şi mai substanţiale poziţiei de recunoaştere, având în vedere că inculpatul  în cursul urmăririi penale nu a recunoscut fapta.

În consecinţă, având în vedere individualizarea judiciară realizată în cele ce preced, instanţa apreciază că pentru sancţionarea şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni este necesară stabilirea unui număr de zile-amendă îndreptat spre maximul special, respectiv 200 zile-amendă şi 20 de lei cuantumul unei zile-amendă, inculpatului urmând  să îi fie aplicată o amendă penală în cuantum de 4000 lei.

V. În ceea ce priveşte pedepsele complementare, conform art. 67 alin. 1 C.pen., instanţa are posibilitatea de a aplica pedeapsa complementară şi în cazurile în care pedeapsa principală este amenda penală.

În cauza de faţă, instanţa consideră că modalitatea de săvârşire a infracţiunii, prin violenţă faţă de un alt membru al societăţii, relevă o nedemnitate a inculpatului de a exercita funcţii publice sau care implică exercitarea autorităţii de stat. Faţă de acestea, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 1 (un) an după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

VI. LATURA CIVILĂ

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată faţă de inculpatul B. G. C., instanţa va lăsa nesoluţionată această acţiune, potrivit dispoziţiilor art.25 alin.(5) C.pr.pen., având în vedere că se va pronunţa o soluţie de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g).

De aceea, în continuare, instanţa va soluţiona acţiunea civilă numai cu privire la inculpatul P. M. F..

Astfel, cu privire la acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată T. F., instanţa reţine că aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 16.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale - 6000 lei şi morale - 10000 lei (încheierea de şedinţă din data de 09.12.2014 - fila 40)

Din analiza dispoziţiilor art.1357 C.civ., potrivit cărora „cel care cauzează un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”, se desprind condiţiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu și vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește îndeplinirea acestor condiții, în speță, instanța constată că, fapta ilicită este concretizează în săvârşirea de către inculpatul P. M. F. a infracţiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen cu vinovăţia în forma intenţiei directe, prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.

Sub aspectul prejudiciului material, constând în cheltuieli cu transportul, spitalizarea şi medicamentele, instanţa reţine că în perioada 30.12.2013 – 10.01.2014, partea civilă T. F.  a fost internată în Spitalul Municipal T. M.. Din decalaraţiile martorilor M. T. (fila 63) şi C. V. (fila 64) reiese că ulterior externării, partea civilă a continuat să se simtă rău - „se delasa greu; nici măcar nu se putea aşeza în pat”, astfel încât s-a deplasat la spital în vederea efectuării de controale medicale. În acest sens, martorul M. T. a relatat că a condus-o cu maşina personală pe persoana vătămată la spital, aceasta efectuând cheltuieli cu transportul de aproximativ 200 lei, iar martorul C. V. a arătat că ştie de la partea civilă că cheltuielile efectuate în vederea recuperării au fost de aproximativ 5000 lei, ţinând cont şi de deplasările de la domiciliu la spital.

De asemenea, martorul Ţ. M. a declarat că timp de o lună a mers de două ori pe zi pentru a-i face masaj părţii civile, iar aceasta l-a plătit cu 300-400 lei, precum şi faptul că ştie de la partea civilă că a cheltuit cu îngrijirile medicale aproximativ 8000 lei.

Instanţa constată că există contradicţii între declaraţiile martorilor în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor efectuate de partea civilă în vederea recuperării, însă aceste contradicţii sunt justificate de faptul că martorii nu au perceput în mod direct efectuarea cheltuielilor de către partea civlă, declarând ceea ce au auzit de la aceasta, în calitate de persoane apropiate. De altfel, în mod rezonabil, nu i se poate solicita părţii civile, vicitima unei infracţiuni, ca în perioada în care are nevoie de îngrijire medicală de specialitate, să fie preocupată să-şi procure dovezi ale cheltuielilor efectuate, astfel încât în asemenea situaţii poate să dovedeasca pretenţiile sale şi cu martori care, de cele mai multe ori, percep aceste aspecte legate de efectuaarea cheltuielilor în mod indirect.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului C. V. potrivit căreia partea civilă a dat bani la medic şi asistente, instanţa reţine că  nu va putea lua în calcul aceste relatări deoarece instanţa nu-şi poate fundamenta dispoziţia de acordare a despăgubirilor materiale pe un comportament situat în afara legii.

Totodată, instanţa nu poate ţine cont nici de depoziţia martorului M. T., în sensul că a auzit de la partea civilă că cheltuielile de deplasare ale echipajului SMURD vor fi efectuate de aceasta – 700 lei, întrucât partea civilă nu a precizat că a efectuat aceste cheltuieli.

Cu toate acestea, instanţa reţine că este de notorietate că leziunile suferite de către partea civilă presupun o serie de cheltuieli nu numai cu intervenţiile medicale, dar şi cu deplasarea membrilor familiei, alimentaţia specifică, medicamentaţia ce nu pot fi dovedite integral cu înscrisuri sau martori. Prin urmare, instanţa consideră că un cuantum de 5000 lei acordat cu titlu de daune materiale, este în măsură a reprezenta o reparaţie integrală a prejudiciului suferit, în lipsa administrării unor mijloace de probă care să justifice întreaga sumă solicitată de către partea civilă.

În ceea ce priveşte criteriile pentru stabilirea daunelor morale, potrivit art. 1391 alin.1  C. Civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Totodată, potrivit art. 253 alin. 4 C. Civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Instanţa reţine că despăgubirile pentru daunele morale nu se stabilesc pe bază de probe directe, ci pe baza evaluării instanţei de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei.

Faţă de acestea, având în vedere numărul de aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, precum şi leziunile suferite, menţionate în certificatul medico-legal, respectiv „traumatism cranio–cerebral acut cu plăci contuze occipitale, traumatism umăr şi regiunea scapulară stângă, fracturi C7, C8 stânga”, instanţa apreciază că agresiunea i-a provocat părţii civile suferinţe fizice şi psihice importante, fiindu-i, de asemenea, afectată acesteia posibilitatea de a desfăşura activităţi cotidiene şi prin urmare consideră că reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru aceste suferinţe suma de 5000 lei.

Cu privire la cuantumul prejudiciului la care va fi obligat inculpatul P. M. F., instanţa reţine că pentru comiterea faptei au fost trimise în judecată două persoane, iar cu privire la una dintre acestea - inculpatul B. G. C., se va pronunţa o soluţie de încetarea a procesului penal, astfel încât, aşa cum s-a arătat, va fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că întreg prejudiciul de 10000 lei (5000 lei daune materiale şi 5000 lei daune morale) constituie rezultatul direct al activităţii ilicite a inculpatului P. M. F. întrucât, deşi acesta a acţionat împreună cu o altă persoană în executarea activităţii infracţionale, fapta ilicită este unică, iar prejudiciul de asemenea, astfel încât din moment ce la comiterea ei au participat mai multe persoane, obligaţia de acoperi paguba revine fiecăruia pentru întreg prejudiciul.

Aşadar, relevant pentru modul de soluţionare a laturii civile nu este sancţionarea penală a tuturor participanţilor, ci stabilirea împrejurării că prejudiciul a fost cauzat de inculpatul P. M. F. împreună cu alte persoane, de vreme ce, în temeiul solidarităţii- art.1003 C.civ., oricare dintre autorii faptei ilicite este obligat să acopere întreg prejudiciul.

Pe de altă parte, soluţia contrară (a obligării numai la o parte din prejudiciu) ar face ca retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate cu privire la inculpatul B. G. C. să aducă atingere drepturilor părţii civile constând în beneficiul solidarităţii inculpaţilor.

Totodată, mai trebuie arătat că soluţia obligării în întregime la acoperirea prejudiciului nu conferă părţii civile vreun beneficiu injust şi nici nu este vătămătoare pentru inculpat. Astfel, obligarea în totalitate a inculpatului nu înseamnă că partea civilă ar putea obţine de mai multe ori repararea aceluiaşi prejudiciu întrucât, în situaţia în care aceasta ar introduce acţiune la instanţa civilă împotriva inculpatului cu privire la care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată, acesta din urmă va putea invoca eliberarea sa prin plata efectuată de celălalt inculpat (în civil, codebitor), iar, pe de altă parte, inculpatul care a plătit părţii civile întreg prejudiciul va putea regresa împotriva celuilalt inculpat, urmând ca în plan civil, desocotirea să se facă între aceştia.

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă Tîlmaciu Fănică şi, în consecinţă, va obliga inculpatul Puranu Milian Florin la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune materiale în cuantum de 5000 lei şi daune morale în cuantum de 5000 lei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de către Spitalul Municipal Turnu Măgurele (fila 23) conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a faptei de lovire s-au produs leziuni părţii vătămate, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin actul adiţional nr. 11/30.12.2013 la contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. 902/30.04.2013, foaia de observaţie clinică generală şi fişele de evoluţie şi tratament a victimei, reiese că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate şi vinovăţia inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 C.civ. coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal T. M. și, în consecință, va obliga inculpatul P.M. F. la plata sumei de 969, 72 lei, reprezentând daune materiale.

VII. CHELTUIELI JUDICIARE

Având în vedere soluţia de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) art. 275 alin. (4) C.pr.pen. va obliga inculpatul P. M. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 160 lei (60 lei – faza de urmărire penală + 100 lei –faza de judecată).

Faţă de soluţia de încetarea a procesului penal cu privire la inculpatul B. G. C., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2) lit. b), alin. (4) C.pr.pen. va obliga persoana vătămată T. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 160 lei (60 lei – faza de urmărire penală + 100 lei –faza de judecată).

În ceea ce priveşte cererea părţii civile T. F. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de către aceasta, instanţa constată că potrivit art. 276 alin. (1), în caz de condamnare […] inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judicare făcute de acestea, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.

Având în vedere activitatea prestată de către avocatul ales al părţii civile, instanţa urmează să admită cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi, în consecinţă, să-l oblige pe inculpatul P. M. F. la plata către partea civilă T. F. a sumei de 1500 lei, cu titlu de onorariu avocat avocat (chitanţele seria E nr. 21 şi seria E nr. 22 – filele 66-67).

Domenii speta

Spete similare