Clauza de neconcurenţă

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1920/23 aprilie  2013

Clauza de neconcurenţă, prev. de art. 21-art. 24 c. m., potrivit căreia salariatul este obligat ca, după încetarea contractului de muncă, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate ce se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare, pe care angajatorul trebuie să o plătească, pe toată perioada prevăzută pentru aplicarea acestei clauze, trebuie să fie prevăzută expres în contract şi nu subînţeleasă, fiind inadmisibilă pe perioada existenţei contractului individual de muncă, de vreme ce obligaţia legală de fidelitate, conf. art. 39 alin. 2 c. m. este inserată în contractul individual de muncă.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, reclamanta S.C H.E. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul T.S.M. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 602.599 lei, reprezentând prejudiciul suferit de către societate ca urmare a conduitei culpabile a pârâtului, sumă reprezentând contravaloarea Contractului nr…./12.10.2010 intervenit între pârât şi S.C. „U.G.C.” S.A., susţinându-se că temeiul pretenţiilor o reprezintă răspunderea materială a angajatului, fiind determinată de două cauze diferite - una având ca izvor încălcarea clauzei de confidenţialitate, iar altă cauză constând în încălcarea obligaţiilor de serviciu. Creanţa a fost defalcată în doua categorii, prima sumă fiind în cuantum de 461.559,60 lei, sumă pe care o solicită ca urmare a încălcării clauzei de confidenţialitate semnată şi asumată de către pârât, prin Actul Adiţional nr. l la Contractul individual de muncă. Reclamanta a susţinut, în esenţă, că această sumă reprezintă contravaloarea contractului pe care societatea putea să-l încheie cu S.C. „U.G.C.” S.A, dar pe care nu l-a încheiat, întrucât această societate a încheiat acest contract cu S.C „MS P.I.” S.R.L, al cărui asociat este pârâtul. S-a arătat că, astfel, pârâtul a prejudiciat societatea reclamantă, prejudiciu constând în privarea companiei, al cărei angajat a fost, de o lucrare de automatizare, pe care avea capacitatea de a o executa. Reclamanta a invocat prezumţia de vinovăţie a pârâtului, care există tocmai prin conduita culpabilă adoptată de acesta, conduită care este contrară dispoziţiilor clauzei de confidenţialitate, semnată şi asumată de către acesta, prin Actul Adiţional nr. l, la Contractul individual de muncă, prin însuşi faptul că, încă din timpul în care se afla angajat al societăţii, pârâtul a înţeles a înfiinţa două societăţi comerciale, una în care era el însuşi asociat - S.C „MS P.I.” S.R.L, iar alta, în care figura ca asociat, prin interpuşi, - S.C „G.D.T.” S.R.L., societăţi care au acelaşi obiect de activitate cu cel al S.C. „Hydro Engineering” S.A. S-a susţinut şi faptul că înfiinţarea acestor societăţi comerciale de către pârât, constituie un act de premeditare din partea acestuia, în vederea deturnării clienţilor S.C. „H.E.” S.A., clienţi cu care venea în contact direct şi nemijlocit, prin natura funcţiei pe care o avea, încălcând clauza de confidenţialitate. S-a arătat că, întrucât S.C „MS P.I.” S.R.L este societatea cu care S.C „U.G.C.” S.A a înţeles a contracta, în defavoarea reclamantei, prezumţia de culpă a pârâtului nu poate fi înlăturată decât prin proba contrară, ori pârâtul nu a făcut dovada contrară, această prezumţie nefiind răsturnată. Reclamanta a mai arătat că întreaga creanţă este constituită şi din suma de 141.039,70 lei, constând în prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării obligaţiilor de serviciu, pe care acesta le avea în calitate de director executiv, cu drept de semnătura în bancă, constând în dispunerea plăţii integrale a unei facturi către furnizorul S.C. „I.I.” S.R.L., pentru o lucrare care nu a fost finalizată, în conformitate cu contractul semnat între părţi.Tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinându-se că pârâtul, în calitate de „director general”, la data de 22.04.2009, pârâtul a semnat, cu societatea reclamantă, Actul adiţional nr. 1, la contractul său individual de muncă, prin s-a obligat la respectarea a două clauze, respectiv ca, pe toată durata validităţii contractului său individual de muncă, să nu constituie o societate comercială, cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al S.C. „H.E.” S.A., să nu devină asociat sau acţionar într-o asemenea societate ori să-şi asume funcţia de administrator, membru în consiliul de administraţie sau de cenzor, într-o altă societate comercială, cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societăţii reclamante, precum şi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, datelor şi documentelor, cu care a luat contact pe cale directă sau incidentală, în cursul executării contractului timp de 5 ani de la data încetării contractului individual de muncă,. Se constată că acest act adiţional prevede şi clauza potrivit căreia iar în cazul în care pârâtul, cu intenţie sau din culpă, divulgă informaţii, date sau documente confidenţiale, acesta este obligat să despăgubească societatea reclamantă, corespunzător prejudiciilor pe care le-a produs. Prin Dispoziţia nr. în baza art. 79 alin. 7 codul muncii, contractul individual de muncă al pârâtului, a încetat, începând cu data de 18.05.2011. Faţă de cele invocate de reclamantă cu privire la executarea necorespunzătoare a unor atribuţii de serviciu şi la încălcarea ,,clauzei de confidenţialitate,, de către pârât, instanţa reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite şi personale a pârâtului, a vinovăţiei pârâtului, în neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu, dar mai ales a prejudiciului, care nu este cert, după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, deci nu s-a făcut dovada îndepliniri cumulative a condiţiilor apte să conducă la atragerea unei răspunderi patrimoniale a pârâtului. Reclamanta a susţinut că pârâtul, în calitatea sa de director executiv, în cadrul societăţii reclamante, ca societate beneficiară, în derularea Contractului de furnizare nr…/…., încheiat cu S.C. I.I. S.R.L., ca societate executantă, a dispus plata integrală a unei facturi către acest furnizor, pentru o lucrare având ca obiectiv ….,lucrare care nu a fost finalizată, în conformitate cu contractul semnat între părţi şi că această plata s-a făcut prin emiterea unui Bilet la ordin, cu scadenţa în perioada …..,încălcând astfel prevederile contractuale şi aducând un grav prejudiciu companiei. S-a susţinut că această plată, în conformitate cu prevederile contractuale, trebuia efectuată astfel: 20% din suma datorată trebuia plătită în avans, iar diferenţa de 80% urmând a se plăti după livrarea şi punerea în funcţiune a echipamentelor, realizându-se totodată, şi reţinerea garanţiei de bună execuţie. Instanţa a procedat la interpretarea cauzelor contractuale, privind preţul stabilit de părţi şi modalitatea de plată a acestuia, şi a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 977-art. 985 c. civ., trebuie luat în considerare că toate clauzele contractuale se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg. Astfel, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 2.3, art. 6.1 şi art. 6.2 din Contract, executantul trebuia să efectueze, pentru beneficiara reclamantă, prestaţiile respective, privind cele trei obiective: …….în termen de 12 luni de la data semnării contractului, respectiv până la data de 01.11.2011. Conform art. 4.1 din Contract, preţul serviciilor asigurate de executant s-a ridicat, în ceea ce priveşte …., la suma de 33.400 euro, în echivalent la suma de 176.299,63 lei, cu t.v.a. Conform art. 5.1 din Contract acest preţ trebuia achitat, conform Anexei 3 la contract, potrivit căreia plata trebuia efectuată în două tranşe, respectiv: suma de 6.680 euro, la data de 30.11.2010 şi suma de 26.720 euro, la data de 15.01.2011. Totodată, potrivit art. 5.2 din Contract, plata trebuia efectuată de beneficiar, prin Bilet la Ordin, scadent în termen de 60 zile de la emiterea facturii de către executant. În consecinţă, conform clauzelor contractuale, se constată că părţile nu au prevăzut nicio clauză privind achitarea unui avans de 20% din valoarea contractului, precum şi a unei cote de 80% la finalizarea lucrărilor, după livrare, aşa cum a susţinut reclamanta. Într-adevăr, o astfel de modalitate de plată este prevăzută în Comanda nr. 4050/130/29.10.2010, întocmită de reclamantă către executantă, însă, acest înscris nu are valoare juridică între părţi, fiind întocmit anterior încheierii contractului. Dovadă că părţile au înţeles să modifice modalităţile de plată de execuţie, este şi faptul că executanta a emis prima factură şi unica, privind obiectivul MHC Repedea 3, abia la data de 10.02.2011, şi cu privire la întreaga sumă de 33.400 euro, sumă ce ar fi trebuit achită, conform clauzei contractule, în termen de 60 zile, prin Bilet la Ordin, dar care a fost achitată eşalonat, până la data de 01.06.2011. Această modalitate de plată eşalonată a fost acceptată de executant, iar susţinerea reclamantei, potrivit căreia la mai mult de 7 luni de la achitarea integrală a prestaţiei, executanta S.C. „I.I.” S.R.L. nu a livrat complet echipamentele, executând, parţial, lucrările, cu întârziere şi grave deficienţe, acestea fiind corectate prin avansarea altei sume de bani, în executarea contractului care a fost finalizat cu o altă societate, nu au suport legal, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens, motiv pentru care instanţa va înlătura aceste susţineri. Nu s-au accepta susţinerile reclamantei potrivit cărora pârâtul, în calitatea sa de director executiv, era desemnat a stabili care plăţi trebuie a fi efectuate, şi că biletele la Ordin emise de SC L. E. SRL, au fost emise la solicitarea pârâtului, fiind contrasemnate de către acesta, deoarece potrivit ,,Fişei specimenelor de semnătură,, depusă la fila 319 dos., pârâtul nu avea semnătură unică, ci semnătură primă, situaţie în care nu se puteau face transferuri fără a doua semnătură, care, în cauză, a avut-o reprezentanta societăţii S.C. L. E. S.R.L., cu care reclamanta avea relaţii contractuale privind activitatea financiară. A fost înlăturată susţinerea reclamantei, potrivit căreia pârâtul a efectuat plata fără a reţine garanţia de bună execuţie de 5% din valoarea contractului, se apreciază că reclamanta, potrivit clauzei contractuale inserate în art. 15.2 din Contract, pe un alt temei juridic, are o altă cale de recuperarea a unui eventual prejudiciu, cauzat de executarea necorespunzătoare a contractului, atâta timp cât părţile contractante au prevăzut responsabilităţi reciproce, condiţii de recepţie a lucrărilor, garanţii de execuţie a contractului, precum şi aplicarea de penalităţi şi daune interese. Chiar şi în condiţiile în care s-ar reţine culpa pârâtului în ,,nereţinerea,, garanţiei de bună execuţie, reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul pe care îl solicită, deoarece această creanţă trebuia restituită la finalizarea contractului, iar, în condiţiile nerespectării acestuia, reclamanta avea un alt temei de drept de recuperare a sumei respective. În concluzie, se reţine că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite şi personale a pârâtului, a vinovăţiei pârâtului, în neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu, dar mai ales a prejudiciului, care nu este cert, după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, deci nu s-a făcut dovada îndepliniri cumulative a condiţiilor apte să conducă la atragerea unei răspunderi patrimoniale a pârâtului. În ceea ce priveşte încălcarea ,,clauzei de confidenţialitate,, invocată de reclamantă, se reţine că prin Actul adiţional nr.1 la contractul individual de muncă, încheiat între părţi, la data de 28.04.2009, părţile au inclus două clauze potrivit cărora pârâtul se obliga ca, pe durata validităţii contractului, să nu constituie o societate comercială cu acelaşi obiect de activitate sau asemănător, să nu devină asociat la o astfel de societate, şi nici membru sau cenzor într-o astfel de societate. Totodată, părţile au convenit ca pârâtul timp de 5 ani de la data încetării contractului individual de muncă, să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, documentelor cu care a luat contact pe parcursul executării contractului. Analizând cuprinsul celor două clauze inserate în actul adiţional, se constată că prima clauză, în modalitatea în care a fost concepută, reprezintă o clauză de neconcurenţă, aşa cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 21-art. 24 codul muncii, potrivit căreia părţile pot negocia o clauză prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului de muncă, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate ce se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare, pe care angajatorul trebuie să o plătească, pe toată perioada prevăzută pentru aplicarea acestei clauze. Pentru a produce efecte această clauză trebuie să fie prevăzută expres în contract, şi nu subînţeleasă sau dedusă, fiind impetuos necesar a se menţiona: activităţile interzise salariatului, cuantumul indemnizaţiei plătite de către angajator, perioada pentru care clauza produce efecte, care nu poate fi mai mare de 2 ani, comercianţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în competiţie reală cu angajatorul. În consecinţă, rezultă că o clauză de neconcurenţă este inadmisibilă pe perioada existenţei contractului individual de muncă, de vreme ce obligaţia legală de fidelitate, aşa cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 39 alin. 2 codul muncii, a fost inserată în contractul individual de muncă. În cauză, reclamanta nu a invocat încălcarea obligaţiei legale de fidelitate, prevăzută la pct. M art. 2 lit.c din contractul individual de muncă, sens în care, instanţa apreciază că faptele săvârşite de pârât, aşa cum acestea au fost susţinute de reclamantă, ca o încălcare a unei ,,clauze de confidenţialitate,, nu reprezintă un fapt ilicit, apt să conducă la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului. În ceea ce priveşte clauza de confidenţialitate, aşa cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 26 codul muncii, şi constând în obligaţia pârâtului ca, pe o perioadă de 5 ani, de la data încetării contractului individual de muncă, să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, documentelor cu care a luat contact pe parcursul executării contractului, nu se poate reţine o ,,prezumţie de culpă,, a pârâtului, aşa cum a susţinut reclamanta, deoarece acesteia îi revine sarcina de a proba existenţa clauzei, lezarea dreptului său şi producerea pagubei, potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate. Ori, în cauză, reclamanta nici nu a invocat faptul că pârâtul ar fi divulgat anumite informaţii sau s-a folosit de anumite documente, şi nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens, motiv pentru care instanţa apreciază că, nici în această situaţie, pârâtul nu a săvârşit vreo faptă ilicită, care să atragă răspunderea patrimonială. 

Domenii speta

Spete similare