Libera exprimare

Exerciţiul dreptului constituţional la libera exprimare nu poate fi discreţionar, ci este limitat de obligativitatea  respectării  altor drepturi fundamentale, ocrotite în egală măsură de legiuitor, în considerarea unor valori esenţiale, precum onoarea, reputaţia, intimitatea, aşa cum prevede chiar textul constituţional, în art. 30 alin. 6. 

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei TJ, reclamanta SL.M. a chemat în judecată pe pârâţii SC SMP SRL, IN şi DP, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale, ca urmare a prejudiciului cauzat prin publicarea în săptămânalul de anchetă şi investigaţii „ Scandal de Gorj" nr. 332( 432 ), din perioada 14-20 februarie 2012 a articolului „ Sarcină, miliardarul holtei" şi obligarea pârâţilor la publicarea în săptămânalul „ Scandal de Gorj " a sentinţei ce se va pronunţa în acest dosar, în ipoteza în care reclamanta va avea câştig de cauză. Reclamanta a arătat că, prin publicarea articolului, pârâţii au săvârşit un abuz grav, asociind numele şi imaginea sa unei chestiuni legate de viaţa sa privată, fără a se informa în prealabil. Reclamanta a precizat că este căsătorită cu NS, deşi în articolul de presă respectiv se preciza că cei doi soţi au divorţat, ceea ce a afectat imaginea reclamantei în mediul în care trăieşte şi munceşte, iar acest articol a produs un impact în viaţa sa, atât la nivelul strict personal, cât şi în privinţa copiilor săi şi a tatălui său, care este bolnav,  imaginea fiicei sale pe prima pagină a unui editorial fiind de natură să-1 impresioneze negativ, fotografia sa fiind publicată, fără acordul său. Reclamanta a mai precizat că, la locul său de muncă, au existat comentarii pe seama acestui articol, iar cele apărute pe internet, în legătură cu acest articol, au fost acide, reprezentând o gravă afectare a vieţii sale intime, private. Reclamanta a precizat că lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât este magistrat, astfel încât imaginea sa fiind afectată prin acest articol, are de suferit şi credibilitatea sa profesională. Prin Sentinţa civilă nr. 8405/05.06.2012, acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă,  instanţa reţinând că articolul se referă la un eveniment petrecut în anul 2009 şi nu viza starea actuală, nu a fost publicul informat că în prezent dl. Sarcină este divorţat, ci doar că la un moment dat, pe parcursul vieţii, a divorţat de două ori, de două soţii, într-un interval scurt, de nouă luni, fiecare soţie dorind să păstreze numele dobândit prin căsătorie.În acest context, instanţa aminteşte că în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în mod constant că atunci când o persoană intră de bună voie în arena publică, trebuie să dea dovadă de un mai mare grad de toleranţă cu privire la publicarea informaţilor şi a fotografiilor care o privesc ( Cauza Wirtschafts - Trend Zeitschriften -Verlagsgesellschaft). Astfel, reclamanta nu trebuia să se simtă lezată de o informaţie ce privea un eveniment trecut, prezentat fără intenţia de a face rău, intenţie ce transpare din termenii folosiţi, din întregul ton al articolului respectiv, ci trebuia să îl perceapă aşa cum este, un articol la rubrica mondenă şi, dacă ar fi simţit nevoia uneia reparări morale, ar fi fost oportun să solicite, respectiv să accepte în cursul procesului, oferta de a publica un drept la replică. În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1357 Cod civil, pentru a se atrage în sarcina unui subiect de drept răspunderea civilă delictuală. Împotriva acestei sentinţe civile reclamanta a formulat recurs, iar instanţa de control judiciar a admis apelul, a modificat hotărârea apelată şi a dispus obligarea pârâta SC SMP SRL  la plata sumei de 13.500 lei, cu titlu de daune morale. În motivare, instanţa de control judiciar a reţinut existenţa faptei cauzatoare de prejudiciu, existenţa unui prejudiciu, considerând că dreptul la propria imagine, apărat de art. 73 Cod civil, art. 26 din Constituţie şi art. 8 CEDO, este un drept nepatrimonial, un drept subiectiv absolut, opozabil erga omnes, căruia îi corespunde obligaţia corelativă opozabilă erga omnes de abţinere de la orice acte care ar putea aduce atingere acestui drept. Instanţa avut în vedere concluziile CEDO, prezentate în cuprinsul hotărârilor von Hannover/Germania, Sciacca/Italia, KroneVerlag GmbH&Co/Austria, Dalban/România, Ieremeiov/Ro, Liviu Petrina/Ro, Dichand/Austria şi Company v Diez/Spaniei), arătând că CEDO, în decizii de speţă (Ieremeiov contra României, Liviu Petrina contra României), a stabilit că o ingerinţă în dreptul la viaţa privată poate fi acceptată numai dacă exprimă adevărul şi dacă se referă la circumstanţe de ordine publică. S-a menţionat că CEDO a constatat  (von Hannover versus Germania, Sciacca versus Italia) că publicarea  fotografiei unei persoane constituie o ingerinţă în dreptul acesteia la viaţa privată. Curtea a considerat că ingerinţa este un atât mai semnificativă cu cât reclamanta din cauza ,,Sciacca contra Italia,,  nu este o persoană cunoscută de către public. Totodată, instanţa a constatat că prejudiciul moral, produs prin articole de presă, trebuie evaluat în contextul libertăţii presei şi al libertăţii de exprimare, garantate atât prin art. 30 alin. 1-5 din Constituţie, cât şi prin art. 10 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, potrivit cărora, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Instanţa a apreciat că, în acest sens, libertatea jurnalistică acoperă posibilitatea recurgerii la un anumit grad de exagerare sau chiar de provocarea, iar cauza "Dalban contra României", prin Hotărârea din 28.09.1999, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat ca o inexactitate parţială a faptel0r prezentate nu exclude protecţia art. 10 din Convenţie, în situaţia în care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua-credinţă nu este dovedită. S-a invocat practica judecătorească, inclusiv jurisprudenţa CEDO, potrivit cărora limitele criticii admisibile sunt mai largi în privinţa unui om politic, care acţionează în calitatea sa de personaj public, decât în privinţa unui particular, cel dintâi expunându-se, în mod inevitabil şi conştient unui atent control al faptelor şi gesturilor sale, atât din partea mijloacelor de informare în masă, cât şi a marelui public şi că ziariştii nu se pot prevala de dreptul constituţional la libera exprimare, întrucât exerciţiul acestui drept nu poate fi discreţionar, ci este limitat de obligativitatea  respectării  altor drepturi fundamentale, ocrotite în egală măsură de legiuitor, în considerarea unor valori esenţiale, precum onoarea, reputaţia, intimitatea, aşa cum prevede chiar textul constituţional, în art. 30 alin. 6. S-a reţinut că demersul jurnalistic nu priveşte subiecte de interes public, nu se referă la o persoană publică, conţine informaţii neconforme cu realitatea (jurnalistul având obligaţia de a verifica aceste informaţii, constată că fapta  de a publica poza reclamantei pe prima şi a şasea pagină a ziarului şi fapta de a prezenta o informaţie neadevărată legată de viaţa sa privată. În legătură  cu natura daunelor morale, s-a apreciat că nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când  existenţa lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităţilor materiale şi întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar şi nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanţei în cunoaşterea  sufletului uman şi a reacţiilor sale.

Domenii speta

Spete similare