Condiţiile exercitării dreptului de deducere a tva de către persoana impozabilă.

Condiţiile exercitării dreptului de deducere a TVA de către persoana impozabilă.

Pentru a beneficia de dreptul de ducere a TVA, persoana impozabilă trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informaţiile prevăzute la art.155 alin.5 din Codul fiscal, iar în conformitate cu prevederile art. 145 alin.2 lit. a  din Codul fiscal, dreptul de deducere este condiţionat de justificarea achiziţiilor cu documente şi utilizarea bunurilor achiziţionate în folosul operaţiunilor taxabile.

În cauză, reclamanta a prezentat ca documente justificative doar  facturile fiscale, iar în acest caz, contrar opiniei expertului contabil şi a instanţei de fond, Curtea apreciază că doar aceste documente nu îndeplinesc condiţiile de documente justificative, cum ar fi situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie sau alte documente care să ateste stadiul de realizare şi recepţia serviciilor şi lucrărilor prestate, prin care să se facă dovada că prestaţiile sunt reale şi nu pot servi în consecinţă la deducerea TVA.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 7812/17 noiembrie 2014

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.10289/85/2012 reclamanta R.P. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S. ca prin hotărârea  ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă, cu obligarea acesteia  la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum şi plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat faptul că în perioada 1.01.2006 - 31.12.2010 a efectuat operaţiuni care intră în sfera de aplicare  a TVA, drept pentru care la data de 8.09.2011 a fost înregistrată din oficiu ca plătitor de TVA atribuindu-se cod de identificare fiscală RO 29081917.

Ulterior acestor operaţiuni respectiv în anul 2011, a solicitat prin decontul de TVA aferent trimestrului IV, rambursarea sumei de 55157 lei reprezentând TVA aferentă facturilor de servicii şi material achiziţionate în scopul realizării activităţii de construire pentru vânzare aferente anului 2008.

Deşi organul fiscal a recunoscut provenienţa sumei solicitate, respectiv c/val TVA-ului din facturile privind „ prestare servicii de zidit şi finisaje în cuantum de 14.250 lei şi TVA-ul aferent acestora în cuantum de 40.907 lei, a respins cererea de decontare a TVA-ului cu motivarea că nu există contract de prestări servicii şi furnizare de materiale iar firma care a facturat şi încasat c/val serviciilor a fi inactivă.

Prin întâmpinarea depusă la fila … dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că, potrivit art.156 alin 1 din Legea nr.571/2003, pentru justificarea achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă trebuie ţinute evidenţe ale operaţiunilor efectuate  în desfăşurarea activităţii lor economice. Reclamanta nu a prezentat însă documentele din care să rezulte că pretinsele servicii au fost prestate şi că materialele au fost utilizate pentru identificarea imobilelor care au fost vândute pentru obţinerea de venituri.

Prin sentinţa nr. 1143/2014 Tribunalul Sibiu acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta  R.P. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S.  şi în consecinţă:

A dispus anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă.

A obligat pârâta la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum şi plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.

Pentru a  pronunţa această soluţie, a reţinut următoarele:

În baza Raportului de inspecţie fiscală nr.1706/16.02.2012 (fila… dosar) pârâta a emis Decizia de impunere nr.110/11.05.2012 ( fila…  dosar) prin care s-a respins cererea de rambursare a TVA-ului în valoare de 55.157 lei din decontul privind TVA aferent trimestrului IV 2011 deoarece persoana impozabilă R.P. nu a putut justifica cu documente că acestea sunt destinate în folosul operaţiunilor sale taxabile.

Împotriva acestei decizii reclamanta formulat contestaţie care a fost respinsă, ca neîntemeiată prin Decizia nr.110/11.05.2012 depusă la fila… dosar.

Deşi  pârâta a respins cererea de rambursare a TVA în valoare de 55157 lei motivat de faptul că persoana impozabilă nu poate justifica cu documente operaţiunile taxabile efectuate, prin concluziile la Raportul de expertiză contabilă judiciară, depus la fila 101 dosar, s-a reţinut că reclamanta a pus la dispoziţia expertului un contract de prestări servicii încheiat cu SC G.G. SRL, devize, situaţii de lucrări, etc.  precum şi rezultatul controlului încrucişat efectuat de organul de control din care a rezultat că furnizorul nu a raportat TVA aferent facturilor emise. De asemenea, din analiza facturilor de prestare servicii zidărie plus finisaj a rezultat că acestea conţin menţiunile referitoare la suprafeţele executate şi tariful pe mp, astfel că nu mai era imperativ necesar un deviz suplimentar. Pe de altă parte, nu este relevantă nici susţinerea că societatea nu a avut salariaţi întrucât asociaţii au posibilitatea să desfăşoare activitate proprie în cadrul societăţii lor.

Pentru identificarea făcută de organul de control privind declararea furnizorului inactiv ca urmare  a nedepunerii în termen a raportărilor fiscale sau a depunerii acestora non conforme, în ipoteza că furnizorul nu şi-a condus evidenţa contabilă, nu este responsabilă reclamanta şi deci nu i se poate imputa acest fapt cumpărătorului.

Pe cale de consecinţă, reclamanta este îndreptăţită la deducerea TVA în baza facturilor de achiziţii (materiale şi servicii destinate construcţiei în regie proprie a imobilelor în cauză) în sumă de 55.157 lei, cu menţiunea că, în conformitate cu Directiva 112/2006 a UE, pentru respectarea principiului neutralităţii reclamanta avea dreptul chiar în lipsa facturilor de deducere TVA la valoarea minimă de cost din expertiza Camerei Notarilor publici.

Având în vedere considerentele expuse mai sus instanţa va admite acţiunea aşa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă va dispune anularea Deciziei nr.110/11.05.2012, a Deciziei de impunere nr.1705/16.02.2012 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr.1706/16.02.2012 emise de pârâtă, cu obligarea acesteia  la emiterea unui act administrativ privind admiterea cererii de deducere a TVA-ului în favoarea reclamantei, precum şi plata sumei de 55.157 lei cu titlu de TVA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.  prin AJFP S.,  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 În motivarea căii de atac, pârâta a arătat în esenţă următoarele:

Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.127, art.145 din Codul Fiscal motiv de modificare prevăzut de art.309 pct.8 Cod procedură civilă.

Apreciază că se impunea admiterea recursului şi modificarea hotărârii greşite cât timp motivele hotărârii sunt contradictorii când a validat concluziile expertizei, motive contradictorii şi netemeinice.

Instanţa a valorificat numai în parte concluziile expertizei în sensul că a înţeles doar justificarea deducerii TVA dar nu a reţinut şi faptul că intimata reclamantă nu trebuia să fie înregistrată ca persoană impozabilă deoarece activitatea economică efectuată s-a desfăşurat în perioada 2006-2008.

Învederează că numai persoana impozabilă are dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată în temeiul dispoziţiilor art.145, alin.2 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Se mai susţine că a rezultat fără niciun dubiu din verificarea încrucişată că prestatoarea SC „G.G.” SRL, este inactivă începând din data de 07.10.2010 ca urmare a neîndepliniri obligaţiilor declarative, şi a fost radiată cu data de 01.07.2011. Din verificarea perioadei pentru care s-a solicitat rambursarea s-a mai constatat că, în anul 2007 când societatea a emis facturi către persoanele fizice R.P. şi R.E., societatea nu avea angajaţi, iar cifra de afaceri, veniturile totale şi cheltuielile totale sunt zero, potrivit bilanţului depus pentru anul fiscal 2007, aşa că rezultă că aceasta nu a desfăşurat niciun fel de activitate economică, aşa că nu putea să emită facturile pretinse de intimata reclamantă.

Menţionează că pentru justificarea TVA de rambursat s-a solicitat reclamantei să prezinte şi contractul de prestări servicii încheiat cu SC „G.G.” SRL din care să rezulte: obiectul contractului, imobilul la care s-au prestat serviciile, valoarea serviciilor executate, modul de decontare, termenul de plată şi dacă valoarea contractului cuprinde sau nu valoarea materialelor încorporate, precum şi devizele şi situațiile de lucrări, procese verbale pe faze de lucrări sau finale încheiate cu prestatoarea, în vederea justificării cantitative a materialelor de construcţii încorporate în edificarea imobilului, dar reclamanta a arătat că nu deţine astfel de documente şi că nu are alte dovezi din care să rezulte cantitatea de materiale de construcţie pretinse a fi utilizate în edificarea construcţiilor.

Arată că se reţine de către expert faptul că intimata a realizat în regie proprie imobilele vândute motiv pentru care nu mai avea nevoie de alte justificări dintre cele prevăzute de Codul fiscal, dar explica clar că reclamanta nu era persoană impozabilă, aşa că nu se impunea ca să exercite dreptul de deducere al TVA cât timp nu îndeplinea condiţiile de persoană impozabilă.

 În drept, a invocat dispoziţiile art.145 Cod fiscal, art.1169 Cod civil, art.304, art.3041 Cod procedură civilă.

Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând  respingerea ca nefondat a recursului pârâtei şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

În motivare, a arătat că după ce reclamanta a fost înregistrată din oficiu ca plătitoare de TVA, ANAF a omis faptul că, în conformitate cu art.145 alin.1 lit.a Cod fiscal „dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile”.

Conform expertizei contabile, Curtea Europeană de Justiţie în Cauza 385/2009 Nidera Handelscompagnie, punctul 42 s-a pronunţat, în contextul sistemului de taxare inversă, în sensul că principiul fundamental al neutralităţii TVA – ului impune deducerea TVA – ului aferent intrărilor, deducerea să fie acordată dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerinţe de formă au fost omise de către persoanele impozabile.

 Menţionează că reclamanta a făcut achiziţii de la un singur furnizor, facturile au fost achitate integral şi îndeplinesc condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de către dispoziţiile art.155 din Codul fiscal.

 Susţine că pentru a putea exercita dreptul de deducere, Codul fiscal prevede obligaţia cumpărătorului „să deţină o factură care să cuprindă informaţiile prevăzute de art.155 alin.5”.

Raportul de expertiză contabilă concluzionează că „toate bunurile şi serviciile au fost destinate construcţiei în regie proprie a imobilelor vândute, situaţia faţă de care reclamanta a solicitat şi a procedat în conformitate cu prevederile legale, dreptul de deducere a TVA aferent achiziţiilor de bunuri şi servicii, fapt ce nu a fost contestat nici de organul de control”.

În drept, a invocat dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr.571/2003, art.274 Cod procedură civilă.

Analizând sentinţa atacată sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 Cod procedură civilă, cât şi prin prisma criticilor formulate prin recurs, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat  pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Reclamanta care a desfăşurat activităţi economice de edificare şi vânzare de imobile în perioada 01.01.2006 - 31.12.2010 şi care au intrat în sfera de aplicare a TVA, a fost înregistrată din oficiu ca plătitoare de TVA la data de 08.09.2011.

Prin decontul de TVA aferent trimestrului IV din anul 2011,  înregistrat la AJFP S.  sub nr. 32746/2012, reclamanta  a solicitat rambursarea sumei de 55.157 lei reprezentând  TVA aferentă facturilor de servicii şi materiale achiziţionate în scopul realizării de construcţii în vederea vânzării aferente anului 2008.

În urma verificării modului de fundamentare a cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA rezultată din decontul menţionat anterior, organele de inspecţie fiscală au întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr.1706/16.02.2012, concluzionând că se respinge la rambursare TVA-ul solicitat de reclamantă, întrucât nu poate justifica cu documente că acestea sunt destinate în folosul operaţiunilor taxabile.

Drept urmare, s-a emis Decizia de impunere nr.1705/16.02.2012, contestaţia împotriva acesteia fiind respinsă ca neîntemeiată de către  fosta DGFP S.,  în prezent DGRFP B.  prin Decizia nr.110/2012.

Raportat la aceste împrejurări de fapt, problematica dedusă judecăţii este de a stabili dacă reclamanta are dreptul la rambursarea TVA în sumă de 55.157 lei.

Potrivit Raportului de inspecţie fiscală întocmit în cauză, această sumă provine din TVA în sumă totală de 14.250 lei, înscrisă în factura nr.140/2007 şi nr.161/2007 emise de SC G.G. SRL, reprezentând  „prestări servicii zidit + finisat”, şi respectiv TVA în sumă totală de 40.907 lei, înscrisă în facturile nr. 121/2007, 114/2007, 113/2007, 110/2007, 108/2007, 107/2007, 106/2007, 148/2007, 131/2007, 129/2007, 163/2007, 166/2007 şi 170/2007 emise de SC G.G. SRL, reprezentând materiale de construcţii: blocuri ceramice, ciment, beton, ţiglă, cherestea, grinzi, uşi intrare, geamuri.

Organele fiscale au reţinut că pentru justificarea TVA aferentă achiziţiilor de materiale şi prestărilor de servicii rezultate din facturile menţionate, persoana impozabilă nu a prezentat un contract de prestări servicii cu SC G.G. SRL, devize, situaţii de lucrări, procese verbale pe faze de lucrări sau finale încheiate cu SC G.G. SRL în vederea justificării cantitative a materialelor de construcţie încorporate în edificarea imobilului.

În drept, potrivit art.145 alin.2 lit.a  din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile, iar în conformitate cu art. 134 ind.1 alin.7, prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.

Prin urmare, Curtea reţine că pentru a beneficia de dreptul de ducere a TVA, persoana impozabilă trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informaţiile prevăzute la art.155 alin.5 din Codul fiscal, iar în conformitate cu prevederile art. 145 alin.2 lit. a  din Codul fiscal, dreptul de deducere este condiţionat de justificarea achiziţiilor cu documente şi utilizarea bunurilor achiziţionate în folosul operaţiunilor taxabile.

În cauză, reclamanta a prezentat ca documente justificative doar  facturile fiscale, iar în acest caz, contrar opiniei expertului contabil şi a instanţei de fond care la rândul ei  a preluat concluziile expertizei contabile, Curtea apreciază că doar aceste documente nu îndeplinesc condiţiile de documente justificative, cum ar fi situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie sau alte documente care să ateste stadiul de realizare şi recepţia serviciilor şi lucrărilor prestate, prin care să se facă dovada că prestaţiile sunt reale şi nu pot servi în consecinţă la deducerea TVA.

Raportat la aceste împrejurări şi în acord cu poziţia CJUE exprimată în cauza 385/2009 Nidera Handelscompagnie la care face referire expertul contabil, potrivit căreia principiul fundamental al neutralităţii TVA- ului impune ca deducerea TVA-ului aferent intrărilor să fie acordată dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite chiar dacă anumite cerinţe de formă au fost omise de către persoanele impozabile, Curtea reţine că în prezenta cauză nu pot fi considerate îndeplinite cerinţele de fond pentru ca reclamanta să beneficieze de deducerea TVA.

În ceea ce priveşte facturile de achiziţie de materiale de construcţii, emise toate de către aceeaşi societate SC G.G.  SRL în anul 2007,  se reţine că  doar pe baza acestor facturi şi în lipsa altor documente justificative, organul fiscal nu a putut identifica imobilul vândut în anul 2008 şi în care reclamanta susţine că au fost încorporate aceste materiale de construcţii, iar pe de altă parte, societatea în cauză avea ca obiect principal de activitate „baruri”, iar ca alte activităţi: fabricarea de produse chimice de bază a îngrăşămintelor şi a produselor azotoase” şi „exploatarea forestieră”.

Este adevărat că nu i se poate imputa reclamantei faptul că SC G.G. SRL este inactivă din data de 07.10.2010, fiind în prezent radiată, că în anul 2007 când a emis facturile în cauză avea cifra de afaceri, veniturile totale şi cheltuielile zero, că aceasta nu a colectat TVA aferentă facturilor emise către reclamantă, însă aceste aspecte sunt lipsite de relevanţă în condiţiile în care reclamanta nu deţine alte documente din care să rezulte că pretinsele servicii au fost prestate, iar materialele au fost utilizate pentru edificarea imobilelor ulterior vândute pentru obţinerea de venituri.

Pentru cele ce preced, au fost  înlăturate concluziile expertizei contabile efectuate la fond, iar în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304  pct.9,  văzând că sentinţa atacată este dată cu greşita aplicare  a legii, a fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. prin AJFP cu consecinţa modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Domenii speta

Spete similare