Omorul calificat

Prin sentinţa penală nr.421 din 17 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. 299/108/2014, Tribunalul Arad, în baza art. 188 alin.1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal şi art.375 alin.4 şi art. 396 alin.10 Noul Cod Procedură Penală condamnă pe inculpatul M.G.D.,  la 13 ani închisoare şi în baza art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, e şi f Noul Cod Penal, pe o durată de 5 ani.

În baza art.65 Noul Cod Penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1, lit.a, b, d, e şi f Noul Cod Penal.

Menţine starea de arest a inculpatului M.G.D..

În baza art.397 alin.1 Noul Cod Procedură Penală şi art.25 Noul Cod procedură penală rap. la art. 19 alin.3 şi art.20 alin.1 şi 2 Noul Cod procedură penală admite acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru minorele lipsite de capacitate de exerciţiu – M.G.M., născută la  , M.C. D., născută la  , M.G.V., născută la 21.03.1999 şi în consecinţă:

În baza art. 1349, 1357 alin.1, 1381, 1391 alin.2 Noul Cod civil va obliga inculpatul să plătească suma de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale,  pentru fiecare parte civilă minoră respectiv M.G.M., M.C.D., M.G.V.,  prin reprezentant legal G.E..

În baza art. 1390, 1393 rap. al art.1387 alin.3 Noul Cod Civil obligă inculpatul să plătească prestaţii periodice lunare provizorii, pe seama minorelor în cuantum  de câte 141, 50 lei pentru fiecare minoră, începând cu data de 21.12.2013 şi până la stabilirea pensiei de urmaş corespunzătoare.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarea  stare de fapt:

Victima G.V. şi inculpatul M.G.D. s-au cunoscut în urmă cu 18 ani, trăind în concubinaj până în anul 2007 când s-au căsătorit. Din relaţia acestora s-au născut minorele M.G.V., la data de 1999, M.G.M., la data de 2006 şi M.C.D., la data de 2008.

Inculpatul M.G.D  a manifestat o atitudine violentă faţă de victimă şi faţă de cele trei minore, atitudine generată de consumul excesiv de alcool, ceea ce a determinat despărţirea lor în fapt în repetate rânduri.Victima a reluat de fiecare dată convieţuirea cu inculpatul datorită ameninţărilor şi violenţelor la care era supusă.

În ziua de 5 iulie 2013 victima G.V. a fost din nou agresată şi ameninţată cu moartea de către inculpat, împrejurarea care a determinat-o  pe  aceasta să părăsească domiciliul comun, mutându-se împreună cu cele trei minore la părinţii săi şi sesizând organele de cercetare penală.De asemenea, victima a depus la Judecătoria Ineu, o acţiune prin care a solicitat desfacerea căsătoriei şi încredinţarea celor trei minore. La data de 25 noiembrie 2013 Judecătoria Ineu prin sentinţa civilă nr.1298 a pronunţat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi încredinţarea exercitării autorităţii părinteşti către victima G.V..

Inculpatul M.G.D. a continuat să o ameninţe cu moartea şi să o agreseze pe victimă pentru a o determina să se întoarcă la domiciliul său. La data de 28 august 2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părinţilor victimei, provocând distrugeri şi vătămări corporale minorei M.G.V., victimei G.V., precum şi tatălui şi mamei victimei, G.W. şi G.E.. Pentru aceste fapte, inculpatul M.G.D. a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu sub aspectul comiterii infracţiunilor de vătămare corporală, loviri şi alte violenţe, distrugere şi violare de domiciliu, cauza având termen de judecată la Judecătoria Ineu la data de 28 ianuarie 2014.

În ziua de 21 decembrie 2013, în jurul orei 19, inculpatul M.G.D. a contactat-o telefonic pe victima G.V. solicitându-i să îi permită să discute cu fiicele sale. Întrucât victima nu a dat curs solicitării inculpatului motivând că momentan e ocupată, acesta, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un cuţit de dimensiuni mari (26 cm lungime, cu lama de 14 cm) şi a plecat în căutarea acesteia.

Observând-o pe victimă pe una din străzile localităţii Tauţ împreună cu două dintre fiicele lor, G.M., în vârstă de 7 ani şi M.C.D., în vârstă de 5 ani, inculpatul a  urmărit-o şi, ajungând-o din urmă, în dreptul imobilului cu nr. 588 din localitate, a atacat-o prin surprindere aplicându-i mai multe lovituri cu cuţitul în zona capului, braţelor, zona cervicală şi toracică.  Urmare a loviturilor primite, victima G.V.a căzut decedând pe loc.După comiterea faptei, inculpatul M.D.G. a fugit, lăsând-o pe victimă în stradă lângă fiicele lor, fiind urmărit de către martorii B.G.T.G. şi F.D.I., care au încercat să-l imobilizeze fără a reuşi.

Ulterior inculpatul s-a sustras urmăririi penale,  ascunzându-se în pădurea de la marginea localităţii Tauţ, unde a stat ascuns până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 2013, când datorită frigului, s-a întors acasă, fiind astfel depistat de organele de poliţie care, în executarea mandatului de aducere emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, l-au condus pe acesta în faţa organelor de anchetă. 

Din raportul medico-legal de necropsie nr.346/A3 din 13.01.2014 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că pe corpul victimei G.V. s-au evidenţiat 11 plăgi tăiate-înţepate, în regiunea frontală stângă, regiunea masetrină stângă (zona maxilarului), regiunea latero-cervicală stângă (plagă de profunzime 10 cm dispusă oblic descendent în formă de „coadă de rândunică”, ceea ce indică răsucirea cuţitului în rană), regiunea cervicală posterioară, regiunea hemitoracelui stâng, spaţiul 4 intercostal, regiunea hemitoracelui stâng, spaţiul 6 intercostal ( de mare profunzime, cu traiect descendent penetrând cavitatea toracică cu secţionarea globului pulmonar inferior, a diafragmei şi a pancreasului) precum şi alte plăgi  în zona braţului stâng, din care una transfixiantă (lama cuţitului a penetrat braţul stâng dinspre exterior spre interior, străpungând în totalitate muşchiul braţului până în torace, zona axială, ceea ce presupune o lovitură de mare intensitate).

Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea numitei G.V. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei(interne şi externe) asociată cu pneumototax stâng, consecutive unor multiple plăgi înţepate-tăiate(înjunghiate) localizate la nivelul regiunii cervicale posterioare stângi, la nivelul regiunii laterocervicale stângi, la nivelul hemitoracelui stâng(plăgi penetrante cu leziuni de organe toraco-abdominale) şi la nivelul braţului stâng (cu leziuni vasculare arteriale şi de nerv radial). 

Încadrarea juridică.

Fapta inculpatului M.G.D., astfel cum a fost descrisă mai sus, constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 al.1, art.175 al.1 lit.i Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art.5 Noul Cod Penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În raport de Noul Cod Penal tribunalul constată că fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal şi faţă de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune se constată că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatului.

Individualizarea pedepsei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului. În privinţa acesteia, tribunalul are în vedere faptul că, inculpatul a comis fapta asupra fostei soţii, în prezenţa a două dintre fiicele sale minore( de 5 şi respectiv 7 ani), aplicând multiple lovituri cu un cuţit, decesul survenind imediat, împrejurarea că a părăsit locul faptei şi s-a ascuns, nivelul de instruire şcolară ca absolvent a 10 clase, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei comise.

În limitele legale ale pedepselor, instanţa în baza art. 188 alin.1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal şi art.375 alin.4 şi art. 396 alin.10 Noul Cod Procedură Penală va condamna pe inculpatul M.G.D., la 13 ani închisoare pentru infracţiunea de omor.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, d, e şi f Noul Cod Penal, pe o durată de 5 ani.

În baza art.65 Noul Cod Penal va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1, lit.a, b, d, e şi f Noul Cod Penal.În privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă  în fiecare caz în parte. În această situaţie se impune examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. În cauză inculpatul a comis infracţiuni care aduc atingere unor relaţii sociale privind  protecţia juridică a dreptului la viaţă şi gravitatea acestora relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispoziţiile legale fiind sancţionat cu pedeapsa închisorii cu executare în detenţie se impune în mod rezonabil  concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţară şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare se consideră că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.

În privinţa pedepselor complementare  prevăzute de art. 66 lit. e şi f Noul Cod penal, în consens cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Gnahore c. Franţei din 16 septembrie 2000), se apreciază că acestea se pot aplica doar părinţilor şi raportat la infracţiunile comise de inculpat ( omor ) acesta este nedemn să mai exercite drepturile părinteşti o perioadă de timp şi nu prezintă garanţii morale să exercite drepturile prevăzute în Codul civil. 

Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lui viitoare pozitivă. 

Tribunalul apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat, privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, lăsarea sa în libertate ar crea un sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.Aşa fiind, în baza art. 399 alin.1 Noul Cod Procedură Penală va menţine starea de arest a inculpatului M.G.D..

În baza art. 72 alin.1 Noul Cod Penal va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 decembrie 2013 până la zi.

În baza art. 112 alin.1 lit. b Noul Cod Penal va confisca un cuţit de bucătărie cu lungime totală de 26 cm (lama cu lungimea de 14 cm iar mânerul cu lungimea de 12 cm), cu o lăţime de 2 cm, cu mâner de culoare galben cu dungi negre, aflat la Camera Corpuri delicte a Tribunalului Arad.

Acţiunea civilă.

În cauză partea civilă G.E. – mama victimei G.V., persoana care se ocupă cu creşterea şi educarea minorelor nu a formulat pretenţii împotriva inculpatului.

În şedinţa publică din 1 martie 2014, în condiţiile prevăzute de art.19 alin.3 şi art.20 alin.1 Cod procedură penală procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru părţile vătămate minore, lipsite de capacitate de exerciţiu – M.G., M.G.M. şi M.C.D. şi a solicitat obligarea inculpatului la câte 10000 lei daune morale pentru fiecare parte vătămată şi obligarea la plata pensiei de întreţinere pe seama acestora.

În şedinţa publică de astăzi reprezentantul  părţii civile a precizat că nu s-au făcut demersuri pentru obţinerea pensiei de urmaş pentru minore şi desemnarea unui tutore.

Tribunalul constată că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice cauzate părţilor vătămate ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului şi se apreciază că un cuantum de 10000 lei este suficient dar şi necesar reparării prejudiciului moral, având în vedere că pierderea mamei le-a cauzat acestora o traumă psihică greu de depăşit.Din acest punct de vedere, daunele morale se evaluează în manieră individuală, faţă de fiecare parte civilă, după cum individuală este şi încercarea sufletească a rudelor victimei unei fapte infracţionale.

Aşadar, în baza art.397 alin.1 Noul Cod Procedură Penală şi art.25 Noul Cod procedură penală rap. la art. 19 alin.3 şi art.20 alin.1 şi 2 Noul Cod procedură penală va admite acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru minorele lipsite de capacitate de exerciţiu – M.G.M., născută la 5.12.2006, M.C.D., născută la 28.11.2008, M.G.V., născută la 21.03.1999 şi în consecinţă:

În baza art. 1349, 1357 alin.1, 1381, 1391 alin.2 Noul Cod civil va obliga inculpatul să plătească suma de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale,  pentru fiecare parte civilă minoră respectiv M.G.M., M.C.D., M.G.V.,  prin reprezentant legal G.E..

Având în vedere că nu s-au efectuat demersuri pentru obţinerea pensiei de urmaş pentru minore şi împrejurarea că victima nu realiza venituri, se impune acordarea în mod provizoriu a pensiei de întreţinere la ½ din venitul minim pe economie, care este în sumă de 850 lei, începând din 1 ianuarie 2014.Astfel,  în baza art. 1390, 1393 rap. al art.1387 alin.3 Noul Cod Civil va obligă inculpatul să plătească prestaţii periodice lunare provizorii, pe seama minorelor în cuantum  de câte 141, 50 lei pentru fiecare minoră, începând cu data de 21.12.2013 şi până la stabilirea pensiei de urmaş corespunzătoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul Moise Genorian Dumitru şi în motivarea cererii de apel a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare pentru că nu este recidivist şi  şi-a recunoscut fapta. Solicită să se ţină  cont că are trei fetiţe minore pentru care a rămas singurul tutore. Mai  arată inculpatul că trebuie acuzat de omor din gelozie.

Prin decizia penală nr. 307/a din 7 aprilie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.G.D. împotriva sentinţei penale nr. 421 din 17 martie 2014 a Tribunalului Arad. Menţine sentinţa atacată.

În motivarea deciziei Curtea de Apel Timişoara a arătat că, starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale  şi în  cursul judecăţii.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în seara zilei de 21 decembrie 2013, în jurul orei 19, inculpatul M.G. D. a contactat-o telefonic pe victima G.V. solicitându-i să îi permită să discute cu fiicele sale. Întrucât victima nu a dat curs solicitării inculpatului motivând că momentan e ocupată, acesta, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un cuţit de dimensiuni mari (26 cm lungime, cu lama de 14 cm) şi a plecat în căutarea acesteia.

Observând-o pe victimă pe una din străzile localităţii Tauţ împreună cu două dintre fiicele lor, G.M., în vârstă de 7 ani şi M.C.D., în vârstă de 5 ani, inculpatul a urmărit-o şi, ajungând-o din urmă, în dreptul imobilului cu nr. 588 din localitate, a atacat-o prin surprindere aplicându-i mai multe lovituri cu cuţitul în zona capului, braţelor, zona cervicală şi toracică.  Urmare a loviturilor primite, victima G.V. a căzut decedând pe loc.După comiterea faptei, inculpatul M.D.G. a fugit, lăsând-o pe victimă în stradă lângă fiicele lor, fiind urmărit de către martorii B.G.T.G. şi F.D.I., care au încercat să-l imobilizeze fără a reuşi.

Din raportul medico-legal de necropsie nr.346/A3 din 13.01.2014 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că moartea numitei G.V. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei (interne şi externe) asociată cu pneumototax stâng, consecutive unor multiple plăgi înţepate-tăiate (înjunghiate) localizate la nivelul regiunii cervicale posterioare stângi, la nivelul regiunii laterocervicale stângi, la nivelul hemitoracelui stâng (plăgi penetrante cu leziuni de organe toraco-abdominale) şi la nivelul braţului stâng (cu leziuni vasculare arteriale şi de nerv radial). 

Trebuie menţionat că inculpatul şi victima  erau căsătoriţi din anul 2007, iar  în luna august 2013 au divorţat. Din relaţia acestora s-au născut minorele M.G.V., la data de 21 iulie 1999, M.G.M., la data de 5 decembrie 2006 şi M.C.D., la data de 28 noiembrie 2008.

Fapta inculpatului care în seara zilei de 21.12.2013, în jurul orelor 19,30, a urmărit-o pe victima G.V., care se deplasa pe o stradă din localitatea Tauţ, însoţită de două dintre fiicele sale, în vârstă de 5 şi respectiv 7 ani şi profitând de lăsarea întunericului, a atacat-o aplicându-i cu un cuţit trei lovituri în zona gâtului şi două în zona toracelui, în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i 1 Cod penal din 1969, respectiv ale infracţiunii de omor prev. de  art.  188 Cod penal.

Se observă că art. 189 Cod Penal nu mai prevede ca circumstanţă agravantă fapta de omor săvârşită în public, astfel că potrivit Noului Cod Penal, fapta reţinută în sarcina inculpatului îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu.

Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârşirii faptei şi cea din momentul judecării faptei) în raport de normele şi instituţiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecăţii. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluţia cea mai favorabilă pentru infractor.

Analizând modalitatea de săvârşire a infracţiunii, dispoziţiile  cuprinse în cele două legi penale care încrimiează  fapta şi în funcţie de împrejurările care  atenuează sau agravează pedepasa, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a identificat  legea penală mai favorabilă ca fiind Noul Codul Penal - art. 188 Cod penal, care prevede o pedeapsă de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Audiat fiind de instanţa de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen..

În ce priveşte cuantumul  pedepsei  aplicată inculpatului, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o individualizare corectă, ţinând cont de dispoziţiile  art. 74 Cod penal, care  arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârşite: inculpatul profitând de lăsarea întunericului, a atacat-o pe fosta soţie, în prezenţa a două dintre fiicele lor minore (de 5 şi respectiv 7 ani), aplicându-i cu un cuţit de 26 cm lungime, cu lama de 14 cm, mai multe lovituri în zona gâtului în zona toracelui, victima decedând pe loc în faţa fetelor, dar şi atitudinea procesuală a inculpatului, respectiv faptul că acesta a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal şi a colaborat cu organele de cercetare penală, precum şi  că  nu are  antecedente penale.

Pe de altă parte însă, periculozitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului este sporită, fiind suprimat cel mai important drept al persoanei care este dreptul la viaţă, şi cu atât mai mult cu cât fapta a fost comisă în prezenţa celor două fiice minore ale victimei şi inculpatului.

Instanţa de apel consideră că săvârşirea infracţiunii, în modalitatea reţinută prin rechizitoriu şi recunoscută de inculpat, sunt împrejurări care nu justifică reducerea pedepsei  aplicate.

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.

Astfel fiind, pedeapsa de 13 ani, închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 Cod penal  este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a individualizat şi pedepsele complementare, interzicând inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a,b,d,e şi f Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa complementară aplicată inculpatului, şi anume de interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a  fi tutore sau curator (art. 66 lit. e şi f C.pen.), cu începere, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripţia executării pedepsei, are caracter legal raportat la dispoziţiile art. 66 alin. 1 C.pen. si art. 8 din Convenţia E.D.O.

Potrivit normei penale naţionale, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, sub aspectul condiţiilor de fond, dacă instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesară.

Conform normei europene, o asemenea sancţiune a drepturilor civile enunţate constituie o ingerinţă în sfera dreptului la viaţa privată, iar dreptul naţional poate recurge la o atare ingerinţă, numai daca este prevăzută de lege si constituie o măsura necesara pentru apărarea valorilor enumerate de art. 8 pct. 2 din Convenţie.

În acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, (cauza Gnabore c. Franţei) se apreciază că restrângerea acestor drepturi  se pot aplica părinţilor şi raportat la infracţiunile de omor comise de aceştia, fiind nedemni să mai exercite drepturile părinteşti o perioadă de timp şi nu prezintă garanţii morale să exercite drepturile prevăzute în Codul civil. 

Şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege a fost corect aplicată de prima instanţă, având în vedere că inculpatul a comis o infracţiune prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale  privind dreptul la viaţă şi gravitatea acestor relaţii relevă faptul că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale.

Cu privire la acţiunea civilă, Curtea constată că instanţa de fond printr-o motivare corectă, având în vedere probele administrate în cauză, a stabilit în mod just cuantumul daunelor morale  şi pensia de întreţinere  în favoarea minorelor.

Domenii speta

Spete similare