Fond funciar

Prin decizia civilă nr. 231/13.08.2014, tribunalul a respins recursul declarat de recurentul-pârât CLFFI.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.138/329/2013 la data de 19 ianuarie 2013, reclamanta  DST, a chemat în judecată pe pârâţii BV, CM, CD şi BLL, moştenitori ai defunctului CM, CLI şi CJT, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută titlului de proprietate nr.300447 din 27.10.2003 pentru suprafaţa de 3900 mp şi a procesului verbal de punere în posesie a lui CM emis de CL, anularea hotărârii de validare emisă de comisia judeţeană, să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinaţie forestieră, în suprafaţă de 3900 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4,  cu vecinătăţile : : N – râul Olt, E – CI, S – dig Olt, V – CF, conform planului parcelar, teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300447 a cărui nulitate absolută solicită să fie constatată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele CM, s-a făcut pe terenul aparţinând OS TM, teren situat tarlaua 98, actual tarla 99/4, conform Amenajamentului silvic din 1986 şi în acelaşi condiţii au fost emise şi alte 41 titluri de proprietate, ce însumează toate o suprafaţă de 26,9 ha.

Prin urmare, reclamanta a susţinut că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pentru o persoană neîndreptăţită şi că reconstituirea s-a făcut din terenul neproductiv, cu destinaţie forestieră, proprietatea RNP- ROMSILVA, administrată de DST - OSTM.

Reclamanta a mai arătat că prin Decretul prezidenţial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier naţional a unei suprafeţe de aproximativ 360 ha, la nivelul judeţului T, pentru realizarea Complexului hidroenergetic TM - Nicopole, iar, în conformitate cu prevederile art.4 al acestui act normativ, terenurile ce au fost preluate s-au recuperat din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al judeţului T.

Astfel, prin decizia nr.308/29.10.1985, Consiliul Popular al judeţului T a transmis OSTM, în compensare, suprafaţa de 223 ha teren neproductiv, destinat împăduririi, din care suprafaţa de 56,95 ha teren în extravilanul comunei I.

Compensarea menţionată a fost cuprinsă în amenajamentul silvic, privind delimitarea fondului forestier şi stabilirea suprafeţelor aflate în administrarea OSTM, încheindu-se în acest sens, procesul verbal nr.816/22.04.1986.

În acest mod, la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafaţa de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele CM, era teren cu destinaţie forestieră, aparţinând domeniului public al statului şi aflat în administrarea DST - OSTM, în conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986.

În prezent, terenul ce face obiectul titlului de proprietate este situat în tarlaua 99/4  fostă tarla 98, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T, în care se menţionează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.

Reclamanta a precizat că totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoile de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor sau pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 01.01.1990, sunt terenuri care aparţin RNP Romsilva şi subunităţilor sale.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991, Codului Silvic,  legii nr.213/1998, Legii nr.241/2003 şi HG nr.1105/2003.

A anexat acţiunii (în copie) înscrisuri.

Primăria comunei I, jud. T, la data de 6 martie 2013 a solicitat să se constate perimarea acţiunii privind constatarea dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului de 3900 mp, (fila 154) respectiv al anulării titlului de proprietate, existând deja o hotărâre în acest sens în dosar nr.1942/329/2011, soluţionat la Judecătoria TM, prin care a fost respinsă cererea DST asupra anulării unui număr de 42 titluri de proprietate, motivat de excepţia perimării invocate din oficiu de instanţă.

La data de 9 mai 2013 Comisia locală de fond funciar, comunică că pârâtul CM nu a deţinut nicio suprafaţă de pădure, conform registrului agricol din anii 1959-1963, vol.IV, fila 120, în baza căruia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i reconstituită suprafaţa de 0,71 ha teren neproductiv conform anexei nr.2a neproductiv a satului Islaz, poziţia nr.245/694.  Precizează că titlul în litigiu a fost emis parţial pe suprafaţa de teren neproductiv şi nu de pădure, având la bază procesul verbal de punere în posesie şi schiţele aferente, care au fost înaintate la acea dată la OCPI T/Comisia Judeţeană de fond funciar, în vederea scrierii titlului de proprietate.

Anexează anexa nr.2a neproductiv şi copie registru agricol din anii 1959-1963, vol.IV, fila 120.

Primăria comunei I, jud. T, la data de 13 noiembrie 2013 comunică prin adresa nr.14374, extras din registrul de botez privind pe CM.

În şedinţa din 22 noiembrie 2013, instanţa dispune introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului.

La data de 29 noiembrie 2013 reclamanta DST formulează cerere precizatoare, prin care solicită chemarea în judecată a moştenitorilor defunctului, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută titlului de proprietate nr.300447 din 27.10.2003 pentru suprafaţa de 3900 mp şi a procesului verbal de punere în posesie a lui CM emis de Comisia Locală, anularea hotărârii de validare emisă de comisia judeţeană, să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinaţie forestieră, în suprafaţă de 3900 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4,  cu vecinătăţile :  N – râul Olt, E – CI, S – dig Olt, V – CF, conform planului parcelar, teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300447 a cărui nulitate absolută solicită să fie constatată.

În motivare aduce aceleaşi argumente din cererea principală.

Instanţa în temeiul dispoziţiilor art.248 alin.4  Cod procedură civilă, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. T.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unei expertize topografice ce a fost efectuată în cauză, de expert BM.

Prin sentinţa civilă  nr. 182 din  21 martie 2014, Judecătoria TM  a respins ca neîntemeiată excepţia invocată de pârâta CLI privind perimarea acţiunii.

A admis acţiunea civilă formulată de reclamanta DST, împotriva pârâţilor.

A constatat dreptul de administrare al reclamantei asupra terenului neproductiv, cu destinaţie forestieră, în suprafaţă de 9600 mp, situat în extravilanul comunei I, tarla 98, actual tarla 99/4 conform planului parcelar, având următoarele vecinătăţi : N – râul Olt, E – CI, S – dig Olt, V – CF. A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.300447 emis la data de 27.10.2003 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, pe baza propunerilor făcute de Comisia locală I, a procesului verbal de punere în posesie nr.245 emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, judeţul T şi a hotărârii care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.300447 emisă de Comisia Judeţeană T.

A obligat pe pârâta CLI, să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru  a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia privind perimarea acţiunii  este  neîntemeiată, fiind nerelevantă, sub  aspectul  excepţiei, împrejurarea  că  prin hotărârea dată în dosarul  nr. 1942/329/2011 s-a respins acţiunea reclamantei.

Pe fondul  pricinii,  a reţinut că suprafaţa de teren preluată în compensare, în baza deciziei fostului Consiliu Popular al Judeţului T, face parte din domeniul public iar, potrivit art.5 şi 35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 (cum este cazul în speţă) sunt proprietate de stat, fiind deci inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, astfel că acestea nu pot fi trecute în circuitul civil decât în baza unor legi speciale.

O astfel de lege specială, este Legea nr.18/1991, care permite restituirea unor terenuri ocupate cu păduri sau vegetaţie forestieră, ce constituie obiect al proprietăţii publice, dar cu respectarea legii, respectiv a dispoziţiilor art.45 din Legea nr.18/1991, ce au semnificaţia scoaterii prealabile a acestor terenuri din domeniul public.

Conform dispoziţiilor art. 45 alin.1 din Legea nr.18/1991, persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, stufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului, prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.

Din aceste dispoziţii legale reiese că o condiţie pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce fac parte din fondul forestier naţional este ca persoana solicitantă să facă dovada că ea sau autorul ei a deţinut în proprietate teren cu destinaţiile enumerate în art.45 alin.1din Legea 18/1991, şi că acestea au fost preluate de către stat.

A apreciat  că  din  înscrisurile aflate la dosar nu  rezultă  că  defunctul  CM ar  fi  deţinut în proprietate terenul în litigiu, respectiv,  că  suprafaţa de teren primită  în administrare de către reclamantă, ar fi  fost  preluată de  cooperativa agricolă  I.

A concluzionat  prima instanţă că  reconstituirea  dreptului  de proprietate pe numele  defunctului CM, ai  cărui  moştenitori sunt  pârâţii din cauză, s-a făcut cu  încălcarea dispoziţiilor legale, aşa încât acţiunea a fost  găsită întemeiată.

Faţă de  prevederile  art. 455 Cod Procedură Civilă, a reţinut culpa  procesuală a pârâtei Comisia  Locală I, pe care a obligat-o  la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel apelanta-pârâtă CLI, aceasta criticând sentinţa , ca netemeinică şi  nelegală.

În şedinţa publică  din data de 13 august 2014,  tribunalul  a stabilit, faţă de  data introducerii acţiunii: 19 ianuarie 2013 şi  dispoziţiile  art. 3 alin. (1) din Legea  nr. 76/ 2012, că  sunt aplicabile  dispoziţiile  Codului de Procedură Civilă 1865, respectiv, că  sentinţa atacată este supusă recursului,  faţă de obiectul pricinii şi  prevederile  Legii nr. 247/2005.

A motivat  recurenta-pârâtă  că, în mod  greşit, prima instanţă a  reţinut că  terenul  în litigiu face parte din  domeniul  public potrivit art. 5 şi  35 din Legea nr. 18/1991.

Sub acest aspect a susţinut că  la data de 1 ianuarie 1991, terenul defunctului CM, în suprafaţă de 3900 m.p. se afla în folosinţa cooperativei de producţie  I, sentinţa fiind dată cu  încălcarea  disp. art. 8 şi  11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

În fine, a motivat că,  în mod eronat  prima instanţă a constatat dreptul de administrare al intimatei-reclamante asupra terenului în suprafaţă de 9600m.p., deşi  titlul de proprietate a cărui  anulare  se solicită, a fost  emis pentru  suprafaţa de 3600m.p..

În drept, recursul  va fi încadrat în prevederile  art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Intimata-reclamantă  a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea recursului,  ca nefondat.

Tribunalul, analizând legalitatea şi  temeinicia hotărârii, constată  recursul  nefondat.

Cum a reţinut şi  prima instanţă, terenul  în litigiu aparţine  domeniului  public potrivit  art. 5 raportat la art. 35 din Legea nr. 18/1991.

Astfel, suplinind motivarea fondului, urmare a Decretului nr. 309/31.12.1983 al  fostului  Consiliu de Stat, prin Decizia nr. 308/29.10.1985 a  fostului  Consiliu Popular  al judeţului  T ( filele 8-9 Dosar fond vol. I), s-a transmis din administrarea  birourilor consiliilor  populare comunale, în administrarea Inspectoratului Silvic Judeţean T - Domeniul Silvic TM, suprafaţa totală de 223 ha teren, din care  56,95 ha  pe raza comunei I. Din  decizia nr. 308/29.10.1985 rezultă că  terenurile transmise în administrare au  fost  identificate conform planurilor parcelare.

Totodată, prin procesul-verbal  din data de 21.04.1986 (filele 30-36 Dosar fond vol.I), s-a delimitat  fondul  forestier, s-au  stabilit suprafeţele de teren date în administrare, pe baza planurilor  din dotarea  Ministerului  Silviculturii şi  a planurilor  cadastrale OCOTA, terenurile fiind înscrise în amenajamentele forestiere, cum rezultă din înscrisurile  aflate  la filele 11-12, 16-29, 97-99 Dosar fond vol. I.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză întocmit  în cauză (filele 27-32 Dosar fond vol. II) şi  la care părţile nu  au  formulat  obiecţiuni, terenul în suprafaţă de  3600m.p., pentru care s-a emis titlul  de proprietate nr. 300447/27.10.2003, este  cuprins în amenajamentele silvice şi,  ca atare,  face parte din terenul  primit în administrare de către  intimata-reclamantă.

Făcându-se dovada că  terenul este înregistrat  în  amenajamentele silvice, regimul  juridic al acestuia este stabilit de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, fiind teren proprietatea statului şi  nu  teren aflat  la dispoziţia  Comisiei locale, în vederea reconstituirii  dreptului de proprietate.

Ca atare, susţinerile apelantei-pârâte, potrivit cărora  reconstituirea dreptului de proprietate pe numele defunctului CM s-a făcut  cu  respectarea  dispoziţiilor art. 8 şi  11 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, sunt nefondate.

În ce priveşte menţiunea din dispozitivul sentinţei recurate referitoare la  suprafaţa de teren de 9600 m.p., aceasta reprezintă  o  eroare  materială ce poate fi  îndreptată în condiţiile art. 281 Cod Procedură Civilă, şi  nu  pe calea recursului.

Aceasta întrucât în minuta sentinţei (fila 41 Dosar fond) este  trecută  suprafaţa  de 3600 m.p., teren pentru care s-a eliberat  titlul de proprietate nr. 300447/27.10.2003 (fila 142 Dosar fond vol. I), a cărui  nulitate s-a  constatat. Şi  în  raportul de expertiză,  suprafaţa  menţionată de expert este tot de 3600 m.p.,  individualizată prin tarla şi  vecinătăţi ce se regăsesc şi  în dispozitivul  sentinţei.

În consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare