Contestatie la executare

Prin decizia civilă nr. 166/02.05.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare AJFP T.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A la data de 19.09.2013, sub nr. 4526/740/2013, contestatoarea AJFP T a formulat, în contradictoriu cu intimaţii BEJ ADIC şi MNS, contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 16/2013, emisă de BEJ ADIC şi înregistrată la Trezoreria A sub nr. 7900/30.08.2013, solicitând:  - în baza art. 711 alin. 1 şi 2 C. proc. civ., anularea actelor de executare silită prin care s-a declanşat executarea împotriva contestatoarei, în dosarul de executare nr. 16/2013, prin dispoziţia de înfiinţare a popririi FN din 30.08.2013, pentru suma de 3 631,30 lei, reprezentând dobândă calculată de executorul judecătoresc la suma de 6714 lei; - să se constate inadmisibilitatea executării silite pornite împotriva AJFP T, întrucât pentru restituirea sumelor care reprezintă obligaţii băneşti stabilite prin hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti pe teritoriul Statului Român, există procedura executării voluntare, reglementată de art. 622 alin. 1 din C. proc. civilă;  - în baza art. 718 alin. 1 din C. proc. civ., suspendarea executării silite.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost chemată în judecată de reclamantul MNS, solicitând restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 6 714 lei şi a dobânzii legale, pronunţându-se asupra acestui aspect Tribunalul T, prin admiterea acţiunii reclamantului şi obligarea AJFP T la plata sumei de 6 714 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare şi la plata sumei de 2 039 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,  soluţia Tribunalului T fiind menţinută de CAB.

A mai arătat că intimatul MNS a apelat la serviciile executorului judecătoresc, în loc să facă uz de prevederile legale în materie care reglementează executarea voluntară, având în vedere că există o procedură specială de recuperarea a unei creanţe împotriva statului român, prin formularea unei cereri scrise către MFP, iar în baza acestei cereri se constituie o documentaţie de plată, care se înaintează Direcţiei Generale Juridice din cadrul MFP, împreună cu referatul de instrumentare a cauzei, în vederea solicitării avizului favorabil privind plata creanţei. După aprobarea de către ministrul finanţelor publice urmează să se facă plată propriu-zisă, care operează în condiţiile procedurii operaţionale – PO - 05.02., aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2626/02.11.2010.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., solicitându-se şi judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 C. proc. civ..

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.

La data de 11.10.2013, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinarea formulată de BEJ ADIC, prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, cu motivarea că executorul judecătoresc este organul învestit cu autoritatea de stat pentru a putea impune debitorului sau/şi terţilor ce deţin bunuri, obligaţia de a executa dispoziţiile din titlul executor, în condiţiile legii.

Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, arătându-se că fiind legală  cererea de executare formulată de creditorul MNS, a fost încuviinţată de Judecătoria A prin încheierea din 29.01.2013, în dosarul 574/740/2013, executorul respectând procedura prevăzută de art. 2 şi 4 din O.G. nr. 22/2002, fiind emisă somaţia 16/12.02.2013, către debitor, prin care i s-a pus în vedere acestuia din urmă să facă toate demersurile necesare pentru a-şi asigura în buget suma de 13 393,75 lei, reprezentând debit, penalităţi conform titlului executor, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare.

Toate actele efectuate de debitor şi anexate contestaţiei au fost ulterioare primirii somaţiei şi, în mod evident, ca urmare a acestei somaţii s-a efectuat de către debitor în cursul lunii martie 2013 plata doar a sumei de 10 010 lei, plată parţială, faţă de dispoziţiile titlului executor.

S-a mai arătat că, în mod nereal, debitorul a afirmat că suma de 3 631,30 lei ar reprezenta dobândă la suma de 6714 lei, prevăzută în titlul executor, întrucât întreaga structură a sumei este detaliată în procesul-verbal nr. 16/2013/30.08.2013.

Referitor la susţinerea contestatoarei că pentru neplata sumei datorate culpa ar aparţine creditorului, care nu ar fi respectat o normă internă numită „procedură operaţională – PO – 05.02, s-a arătat că îndeplinirea obligaţiei de plată ce-i revenea potrivit titlului executor a fost condiţionată de contestatoare de îndeplinirea de către creditor a unor demersuri, în baza unor norme interne ce nu sunt opozabile altor persoane în afara celor din structura internă a contestatoarei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următ. din vechiul cod de procedură civilă, art. 3715 lit. a V. C. proc. civ., art. 563 alin. 1 V. C. proc. civ. şi art. 37 din Legea nr. 188/2000.

A fost anexat, în copie, dosarul execuţional nr. 16/2013 (f. 37-80).

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ ADIC instanţa s-a pronunţat în şedinţă publică, pe care a admis-o, potrivit motivării reţinute în practicaua prezentei şi, în consecinţă, a respins contestaţia la executare în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, instanţa a analizat contestaţia la executare în considerarea cadrului procesual creat între contestatoarea AJFP T şi intimatul-creditor MNS.

Legal citat, intimatul-creditor MNS nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecarea cauzei.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru contestatoare proba cu înscrisurile ataşate dosarului.

Prin sentinţa civilă nr. 602 din 20.02.2014 a Judecătoriei A s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată, contestatoarea AJFP T a contestat executarea silită declanşată, sub aspectul dispoziţiei de înfiinţare a popririi FN din data de 30.08.2013  (fila 58 D.E. 16/2013), în ce priveşte plata  sumei de  3 631,30 lei, reprezentând rest cheltuieli de executare silită.

Prin această dispoziţie, emisă de BEJ ADIC, contestatoarea  a fost înştiinţată că a datorat suma de 13 393,75 lei, reprezentând debit în favoarea creditorului intimat MNS, din care a fost achitată suma de 10 010 lei, executarea iniţiată în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 221/01.03.2012 a Tribunalului T, precum şi  decizia civilă nr. 2649/18.10.2012 a CAB  continuând  până la concurenţa creanţei de 3 631,30 lei, reprezentând cheltuieli de executare, stabilite potrivit titlului executoriu –proces-verbal nr. 16/30.08.2013 întocmit de BEJ  ADIC.

 Examinând actele din dosarul execuţional, faţă de disp. art. 399 C. proc. civ. 1865 (aplicabil faţă de disp. art. 3 Legea nr. 76/2012 repub.), instanţa  de fond a reţinut că obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă, în esenţă, cenzurarea neregularităţilor procedurale săvârşite cu prilejul executării silite, contestatorul fiind îndreptăţit ca, sub rezerva respectării termenelor procedurale şi a justificării interesului precizat de prevederile art. 399 Cod procedură civilă, să solicite instanţei de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu.

Aşa fiind, instanţa a reţinut că natura juridică a contestaţiei la executare este aceea a unei acţiuni civile de tip special, întrucât nu urmăreşte recunoaşterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale şi prejudiciabile intervenite în faza executării silite a procesului civil.

Faţă de considerentele relevate anterior şi analizând poziţia procesuală a contestatoarei care a solicitat anularea dispoziţiei de înfiinţare a popririi FN din data de 30.08.2013 , sub aspectul plăţii  sumei de 3 631,30 lei, reprezentând rest cheltuieli de executare silită, emise de BEJ ADIC raportat la proces-verbal nr. 16/30.08.2013, criticându-le  pentru nelegalitate, instanţa a mai reţinut că, în cadrul executării silite începute, au fost comunicate contestatoarei, faţă de disp. art. 388 C. proc. civ.,  actele de executare menţionate, la data de 05.09.2013, cu referire la încheierea nr. 353/29.01.2013 privind încuviinţarea executării silite, pronunţată de Judecătoria A, încheiere ce respectă rigorile prev. art. 373 ind. 1 C. proc. civ.

Instanţa a apreciat caracterul legal al actelor de executare întocmite de intimată împotriva contestatoarei şi faptul că  executarea silită însăşi se desfăşoară în baza unui titlu executoriu valabil şi cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 372 şi urm.  C. proc. civ., aşa încât a respins  contestaţia la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul MNS, ca neîntemeiată, inclusiv sub aspectul capătului de cerere privind suspendarea executării silite, în lipsa dovedirii unor motive temeinice, adecvate şi rezonabile de natură a crea o  îndoială serioasă în privinţa legalităţii titlului executoriu, textul art. 403  C. proc. civ. nereglementând o obligaţie ce incumbă instanţei în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, contestatoarea care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeincie,  solicitând, modificarea hotărârii, în sensul, admiterii contestaţiei formulate.

A motivat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, executarea contestată având ca temei un raport juridic guvernat de o lege specială, respectiv, OUG nr. 50/2008, astfel încât acesta este guvernat de legea specială sub toate aspectele, aplicându-se procedura de restituire prevăzută aprobată prin Ordinul MFP nr. 2626/2010.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a mai arătat că, în temeiul art. 373 alin.1 ind. 3 C. proc. civ., în cauzele având ca obiect restituirea taxei auto se aplică procedurile speciale şi nu dreptul comun în materia executării silite, astfel încât, ignorarea procedurii ce prevede executarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti şi apelarea  la executorul judecătoresc, atrag nelegalitatea hotărârii instanţei de fond.

Sub acelaşi aspect, a mai menţionat că obţinerea executării silite nu implică ignorarea legii speciale aplicabile unui raport juridic născut în temeiul acesteia.

Recurenta a mai criticat şi respingerea cererii privind suspendarea executării silite, menţionând că hotărârea instanţei de fond este sumar motivată sub acest aspect.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile şi apărările formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.

În privinţa primei critici formulate, instanţa de recurs, nu a constatat incident niciun temei de drept care să-l oblige pe intimatul creditor de a  urma o altă procedură decât cea reglementată de normele procedurale civile privind punerea în executare a unui titlu executoriu. Procedura internă la care face trimitere recurenta nu poate fi reţinută în cauză, în lipsa unui text de lege.

O dată stabilită calitatea de debitor a unei instituţii a statului,  aceasta nu are alte drepturi decât cele ale oricărui alt debitor, adică poate de bunăvoie să procedeze la executare sau poate fi supus executării silite. Creanţa creditorului intimat a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, aşa încât recurenta avea cunoştinţă de aceasta,  fiindu-i opozabilă.

Cum recurenta debitoare nu a înţeles să execute creanţa benevol, în mod legal şi temeinic, intimatul creditor a cerut punerea în executare.

Se mai reţine că, protecţia dreptului subiectiv al creditoarei îşi are izvorul atât în disp. art. 6 C.E.D.O., cât şi în art. 1 Protocolul 1 la Convenţie, jurisprudenţa C E.D.O,. fiind constantă în a admite că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătoreşti s-ar putea admite în circumstanţe excepţionale, din lipsă de fonduri băneşti, fără a aduce atingere termenului rezonabil şi caracterului practic şi efectiv al dreptului consacrat de prevederile convenţionale.

De asemenea, nu se poate reţine  critica potrivit căreia,  instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile OUG nr. 50/2008, atâta vreme cât acest act normativ era abrogat la data formulării contestaţiei la executare şi acesta privea numai procedura de stabilite, contestare a taxei e poluare şi nu executarea silită, după obţinerea titlului.

În ce priveşte ultimul motiv de recurs, instanţa apreciază asupra justeţei acestuia în sensul că deşi învestită a se pronunţa asupra suspendării executării silite, instanţa a omis  acest capăt de cerere, însă, faţă de caracterul provizoriu al acestei măsuri, aceasta producându-şi efectele numai până la soluţionarea contestaţiei şi având în vedere soluţia de respingere a celorlalte critici, instanţa constată  lipsa de efect a unei asemenea critici în ce priveşte legalitatea sentinţei atacate şi faţă de  considerentele expuse,  a respins recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare