Pretenţii

Prin sentinţa civilă nr.2355 din 16 septembrie 2013 Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea civilă, având ca obiect  daune, formulată de reclamanta  S.C.” SERVICII COMUNALE” S.A. Rădăuţi,  în contradictoriu cu pârâta  S.C.M „22 DECEMBRIE”  Rădăuţi – prin preşedinte H. G..

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că:

Instanţa a constatat că între părţi s-a încheiat contractul de prestării servicii nr.145/2007, în care la rubrica servicii s-au completat rubricile aferente furnizării de apă potabilă, asigurarea serviciului de canalizare, precum şi preluare apelor pluviale, serviciu preluat de S.C. Acet S.A. Suceava şi colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor solide, fără a se încheia acest contract şi pentru furnizarea de energie termică pentru încălzire şi apă caldă menajeră.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de suma de 1657,21 lei, conform facturilor fiscale neachitate şi anexate în copie la filele nr.11-28.

Potrivit art.42 alin.1 lit. a din Legea nr. 51 din  8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice „Furnizarea/Prestarea unui serviciu de utilităţi publice se realizează… în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct”.

Conform prevederilor de la aliniatul nr.2 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilităţi publice.

În situaţia dată, reclamanta a emis facturile fiscale cuprinzând şi costul energiei termice, fără a avea încheiat cu pârâta un contract de furnizare sau prestare a acestui serviciu.

Instanţa a reţinut că prin adresa nr.13/03.02.102 s-a comunicat reclamantei că ţevile sunt izolate termic, iar spaţiile sunt încălzite cu centrală proprie pe gaz, fără a exista pierderi de căldură, iar reclamanta nu a făcut dovada existenţei unor spaţii comune pentru a factura 30% din energia termică ce intră în scara tuturor spaţiilor individuale, proporţional cu cota-parte indiviză ce îi revine, conform H.C.L. nr.167/2011.

Instanţa nu a putut reţine motivarea reclamantei, care a precizat în răspunsul la întâmpinare, pct.4-5, că spaţiul comun încălzit este doar subsolul, iar ulterior s-a scăzut contravaloarea ţevilor, după ce s-a comunicat că acestea sunt izolate, fiind evident că S.C. „Servicii Comunale” S.A. Rădăuţi a procedat direct la facturarea energiei termice, fără a efectua vreo verificare cu privire la imobilele pârâtei, cota indiviză a acesteia din spaţiile comune, situaţia energiei termice radiante sau existenţa instalaţiilor neizolate în spaţiile proprietatea S.C.M. „22 Decembrie” Rădăuţi.

Instanţa a constatat că reclamanta a emis facturile fiscale în cauză, fără respectarea prevederilor contractului nr.145/2007 şi fără respectarea prevederilor Legii nr. 51/2006, motiv pentru care a respins acţiunea ca nefondată. 

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC Servicii Comunale SA, susţinând că instanţa de fond, în mod eronat, a respins cererea, pe motiv că în contractul de prestări servicii existent între părţi nu a fost stipulat serviciul de furnizare a energiei termică.

În motivare, apelanta a arătat că, în urma verificării efectuate în data de 27.02.2007, la sediul societăţii apelante s-a constatat de faţă, cu prezentatul pârâtei dl.H., că aceasta beneficia de serviciul în cauză.

Deci, în deplină cunoştinţă de cauză, pârâta a acceptat şi a plătit căldura ce a avut-o în spaţiile respective, ca şi chiriaşul pârâtei din perioada 01.05.2007 – 01.03.2009, pe al cărui contract se poate constata că a beneficiat de agent termic, a cărui contravaloare acesta a şi achitat-o.

A mai susţinut că, recunoaşterea pârâtei derivă şi din răspunsul dat prin întâmpinare, unde a arătat că  la punctul IV, faptul că a fost debranşată la ambele spaţii în anul 2006, respectiv 2008.

A mai susţinut că, odată cu montarea repartitoarelor de costuri, începând cu 01.01.2012 conform art. 9 din Ordinul 343/2010 s-a calculat cota parte pentru spaţiile aflate în proprietatea indiviză, funcţie de înregistrarea repartitorului martor de la subsol.

Apelanta – reclamantă a mai susţinut că, referitor la contestarea de către pârâtă a faptului că nu există spaţii comune cu  locatarii din bloc, care achită toţi contravaloarea agentului termic pentru aceste spaţii comune, spaţiul societăţii SCM 22 Decembrie nu se află în afara construcţiei multietajate a condomoniului, ci este inclusă în corpul clădire respectiv şi conform legii locuinţei, a Legii 325/2006  şi a Ordinului ministrului economiei nr. 343/2010, este normal ca toţi ceilalţi proprietari de spaţii să achite contravaloarea cotei părţi indivize din energie termică consumată pentru încălzirea spaţiilor comune iar  pârâta trebuia să se conformeze.

A mai susţinut că în momentul în care s-a adus la cunoştinţa firmei care citeşte  repartitoarele, faptul că ţevile din spaţiile pârâtei sunt izolate, s-a scăzut contravaloarea lor ce revenea din calculul detaliat făcut de aceasta.

Societatea apelantă, a susţinut că facturează acel consum de agent termic înregistrat la branşament de aparatul de măsură.

Având în vedere cele precizate, solicită admiterea apelului, anularea sentinţei civile nr. 2355/16.09.2013, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată de obligare a pârâtei la plata restanţelor acumulate, ca fiind întemeiată şi legală.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 466 alin. 1  din Noul Cod de procedură civilă.

În dovedire a depus la dosar, în copii, proces verbal încheiat astăzi, 27.02.2007, factura nr. 3429 din 17.03.2010, chitanţa nr. 0004200 din 30.04.2010, factura fiscală nr. 10167 din 30.04.2010, chitanţa nr. 0005079 din 28.05.2010, contract de prestări servicii nr. 435/2007, Hotărârea nr. 167/27.10.21011, privind obligativitatea proprietarilor de apartamente debranşate parţial din condominii şi care nu au montate repartitoare de costuri de a plăti consumul de energie termică pentru întreaga suprafaţă locuibilă  şi tabel centralizator.

Legal citat, intimata – pârâtă SCM 22 Decembrie prin întâmpinare a arătat că în mod legal instanţa de fond a analizat corect şi cu obiectivitate acţiunea, a ţinut seama de toate înscrisurile depuse la dosar de părţi, constatând că reclamanta a emis facturi fiscale în cauză, fără prevederile contractului nr. 145/2007 şi fără respectarea prevederilor Legii nr. 51/2006, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

Faptul că pentru lunile noiembrie şi decembrie 2011 apelanta a adus la îndeplinire HCL 167/2011 a Primăriei Rădăuţi, nu este relevantă  şi nu îi este opozabilă întrucât aşa cum reiese din textul titlului Hotărârii se referă strict la „ apartamentele debranşate parţial din condomoniu şi stabilirea cotei părţi din cheltuielile cu energie termică consumată pentru spaţiile comune „ nu se referă la spaţiile comerciale şi de prestări servicii care nu au părţi comune cu apartamentele.

Intimata – pârâtă a mai invocat prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 167/2011 , art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/2006 şi art. 52 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind Asociaţiile de proprietari specifice spaţiilor comune respectiv: casa scării, culuare, uscătorii, subsoluri.

A mai precizat că, intimata – pârâtă că spaţiul său şi casa scării şi intrări separate, nu au spaţii comune cu apartamentele respectiv, casa scării, holuri, uscătorii, subsoluri şi nici acces la acelea, parte comună fiind doar plafoanele

Or, prevalarea de  contractul nr. 435/2007 al unui chiriaş şi a unui proces verbal de constatare din 2007 prin care a obligat-o pe intimata – pârâtă să achite facturile pe luna februarie, consideră că nu este un argument pentru facturarea ulterioară a consumurilor fictive în sarcina acesteia.

Faptul că în anul 2010 s-au achitat cele două facturi fără a se verifica veridicitatea lor de către conducerea societăţii pârâte nu este un argument să profite de naivitatea sau neatenţia cuiva.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile.

A anexat la dosar Hotărârea de Consiliu Local nr. 167/2011.

Analizând apelul de faţă, prin prisma probatoriului administrat raportat la criticile de nelegalitate  şi netemeinicie  şi susţinerile părţilor, Tribunalul reţine că apelul este nefondat.

Prima instanță a analizat în mod just și temeinic probatoriul administrat înlăturând ca neîntemeiate pretențiile reclamantei care nu au  la bază un contract de furnizare a energiei termice iar simpla plată a unei facturi vizând aceasta, alături de celelalte servicii precum apă, canalizare, colectare deșeuri, nu echivalează cu recunoașterea serviciului în speță. Mai mult, art. 993 vechiul Cod civil statuează că acela care din eroare a plătit o datorie are drept de repetițiune în contra debitorului.

În ceea ce privește HCL nr. 167/2011 și montarea repartitoarelor de costuri, tribunalul consideră că pretențiile reclamantei încalcă principiul egalității, nediscriminării și a concurenței loiale între furnizorii de energie termică.

Principiul egalității și nediscriminării constituie un element fundamental al dreptului internațional în materia drepturilor omului. Art. 1 al Declarației Universale a Drepturilor Omului proclamă: ”Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”. Constituția României a preluat acest acest element al dreptului internațional și prevede la art. 16: ”Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”. Mai mult, Protocolul nr. 12 al CEDO, ratificat de România la 1 noiembrie 2006, raportat la prevederile art. 14 din CEDO, garantează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării în materia drepturilor recunoscute de legislația internă, respectiv de Convenție.

Astfel, este de reținut că la construcția unităților locative cu mai multe apartamente (condominiu), datorită contextului socio-politic anterior anului 1989, nu exista decât o singură sursă de asigurare a energiei termice care se realiza prin intermediul unui sistem centralizat de producere și distribuire de profil prin unitatea reclamantă, reorganizată în societate după anul 1989. În consecință, apartementele din aceste construcții au beneficiat de un sistem de încălzire comună prin care caloriferele fiecărei unități locative erau conectate la un sistem comun de țevi care asigura transportul agentului termic.

După schimbarea regimului politic și a liberalizării pieței furnizorilor de sisteme de încălzire, respectiv o dată cu schimbarea titularului dreptului de proprietate când chiriașii au putut cumpăra de la stat locuința închiriată, unii dintre aceștia au preferat din motive de confort, independență sau constrângere financiară să renunțe sau să limiteze consumul de energie termică optând pentru sistemul individual de încălzire pe bază de gaze naturale, energie electrică sau alte asemenea sisteme.

 Această posibilitate de opțiune, strâns legată de exercitarea dreptului de proprietate asupra locuinței și de caracterul său absolut, respectiv de libertatea de a contracta în acord cu principiul consensualismului, este limitată de anumite obligații instituite în sarcina proprietarilor care doresc să se debanșeze de la sistemul central. Astfel, aceștia sunt datori să suporte pe propria cheltuială costurile de asigurare a debitului de gaz natural sau a energiei electrice prin instalarea unui sistem calibrat cerințelor tehnice specifice, fie până la nivelul locuinței proprii, fie pe întreaga scară a blocului, așa cum este cazul Municipiului Rădăuți, râmânând ca majoritatea celorlalți proprietari din condominiu să-și dea doar acordul (fără obligații pecuniare) pentru folosirea spațiilor comune în sensul efectuării lucrărilor de instalații, cabluri sau conducte.

Mai mult, în urma debranșării unui proprietar din condominiu de la sistemul central, în sarcina acestuia rămâne obligația de a suporta o servitute convențională legată de menținerea dreptului furnizorului de energie termică în sistem centralizat de a folosi țevile care traversează locuința celui debranșat. Fiind în situația unei servituți convenționale aparente, aceasta presupune drepturi și obligații pentru ambele părți. Conform art. 363 vechiul Cod civil titularii fondului dominant, în speță ceilalți coproprietari care doresc furnizarea energiei termice în sistem centralizat în nume propriu sau prin intermediul furnizorului, sunt obligați să ia toate măsurile necesare de întreținere, eventual chiar de izolare termică a țevilor, și evitare a producerii de pagube asupra fondului aservit.

Față de această situație de drept, Tribunalul consideră că ne aflăm în situația unei obligații de poziție dominantă în cazul furnizării de energie în sistem centralizat.

Astfel, dacă în cazul celorlalte servicii (internet, tv, telefonie, apă, etc) pentru proprietarii din condominiu care doresc să contracteze cu un alt furnizor, acesta efectuează pe propria cheltuială lucrările de instalare a serviciului până la limita proprietății fiecărui apartament luând toate măsurile necesare pentru a evita pierderi de natură să oblige beneficiarul a suporta costuri suplimentare, în cazul energiei termice are loc o dublă impunere nejustificată pentru cei dintâi. Pe de o parte, cel care nu dorește să utilizeze sistemul centralizat trebuie să suporte pe propria cheltuială lucrările, avizele și taxele pentru alimentarea cu energie până la limita proprietății sale, cât  și cota-parte din consumul înregistrat pe întreg condominiu reținut, conform susținerilor reclamantei-apelante, determinat de folosirea sau beneficierea la nivel de condominiu  de energia radiantă de la țevile comune. În aceste condiții, față de poziția dominantă a acesteia în raport de proprietarii debranșați de la sistemul central, se pune problema ca reclamanta-apelantă, înainte de a trece la facturarea acestui serviciu, să ia toate măsurile și să utilizeze mijloacele tehnice la îndemână pentru a asigura exclusiv utilizatorilor săi furnizarea de agent termic, fie renunțând la vechile sisteme de încălzire comună, fie asigurând izolarea termică a țevilor respective, fără a impune costuri nejustificate celor debanșați, la fel cum aceștia și-au asigurat accesul în mod exclusiv la rețelele de alimentare, fără a impune aceste costuri și celorlalți proprietari. Din situația de fapt și din probele administrate rezultă că țevile care traversează proprietatea pârâtei-intimate au fost izolate termic chiar de către aceasta iar societatea proprietară nu se bucură de folosința spațiilor comune din condomiu, având intrare separată. În plus, reclamanta-apelantă a emis facturi pentru energia termică fără a efectua verificări cu privire la imobilele pârâtei-intimate, situația energiei termice radiante sau existența instalațiilor neizolate de pe proprietatea SCM 22 Decembrie Rădăuți.

În consecință, reclamanta-pârâtă nu și-a executat obligația ce îi revenea în raport de calitatea sa dominantă, continuând să factureze un serviciu de care pârâta-intimată nu beneficiază și în raport de care nu există o convenție între părți.

Tribunalul nu contestă, însă, dreptul reclamantei-apelante de a solicita plata serviciilor sale pe baza unor contracte de furnizare, cât privește spațiile comune și sistemul de înregistrare cu repartitor martor. În plus, dacă există dovezi că, indiferent de metodele tehnice folosite, proprietarii debranșați din condominiu beneficiază de serviciul furnizat de către reclamantă, se poate pune în discuție plata contravalorii acestuia în limitele Ordinului nr. 343/2010, Legii nr. 325/2006 și H.C.L. nr. 167/2006, situație care nu există în speță. În caz contrar, prin obligarea proprietarilor debranșați la plata contravalorii unui serviciu de care nu benefiază se aduce atingere nu numai principiului potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat împotriva voinței sale printr-un contract la încheierea căruia nu și-a dat consimțământul, dar și libertății contractuale a persoanei și a dreptului de proprietate așa cum este el protejat prin normele constituționale și cele ale art. 1 Protocolul 1 din CEDO. Mai mult, s-ar ajunge la o situație discriminatorie și injustă în care cei care au ales un sistem alternativ de încalzire să fie obligați să suporte, pe lângă propriile costuri, și cele prevăzute pentru transportul energiei termice către ceilalți proprietari care nu sunt ținuți, la randul, lor, de a contribui la costurile aferente proprietarilor debranșați.

Față de cele expuse, văzând că nu există motive de nelegalitate de ordine publică iar cele invocate de către reclamanta-apelantă sunt nefondate și analizând considerentele hotărârii instanței de fond cu cele mai sus expuse, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a respinge apelul promovat ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare