Uzucapiune

Tip speţă: sentinta civila nr.351

Titlu: uzucapiune

Data speţă: 11.04.2011

Prin cererea înregistrată sub nr.465/199/20.05.2009 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamanţii L.A. şi L.C., au chemat în judecată pe pârâta Comuna Blăgeşti, prin primar, solicitând ca instanţa, pe baza probelor ce se vor administra să constate că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune, asupra casei în suprafaţă de 90 mp, construită în anul 1966, a unui şopru cu două camere şi un hol, din cărămidă, construite în anul 1974 şi a unor anexe la casă în suprafaţă de 130 mp şi terenul aferent imobilului în suprafaţă de 1500 mp.

În motivarea cererii se arată că soţul său L. C (decedat la 03.12.1983) a început construcţia în anul 1966 şi apoi după căsătorie, finalizând împreună cu acesta doar două camere din casa de locuit descrisă mai sus. După decesul acesteia a finalizat şi celelalte două camere şi anexele aferente. Menţionează că la decesul soţului său L. C. imobilul nu era tencuit şi finisat la partea exterioară.

Arată că din anul 1963, de la data decesului soţului său, a întreţinut din veniturile proprii casa, şoprul, împrejmuirile şi anexele fără ca ceilalţi moştenitori să aibă vreun aport la aceste cheltuieli până în anul 2005. De asemenea, în anul 2005 a înlocuit acoperişul imobilului cu unul nou din tablă.

Începând cu anul 2005, i-a cedat două camere şi anexele în suprafaţă de 130 mp fiului său L.C., care începând cu această dată a contribuit la cheltuielile pentru întreţinerea imobilului. În ianuarie 2009, fiul său  împreună cu soţia lui au făcut reparaţii capitale şi recompartimentarea celor două camere, înlocuirea tâmplăriei vechi cu tâmplărie PVC şi geam termopan, precum şi reabilitarea termică a întregului imobil şi reparaţii capitale la anexe.

Acest imobil l-a construit pe suprafaţa de 1500 mp, teren situat în intravilanul satului Valea lui Ion, com.Blăgeşti, jud.Bacău, teren pe care l-a primit moştenire de la părinţii soţului său.

Moştenitorii după defunctul L. C. au rămas, ea în calitate de soţie supravieţuitoare şi fii ai defunctului. Nu au fost tulburaţi în posesie, au achitat impozitele aferente pe casă şi teren şi s-au comportat ca adevăraţi proprietari. Menţionează că acest teren a fost îngrădit de peste 30 de ani, anterior construirii casei.

În dovedirea acţiunii au solicitat proba  cu acte şi martori.

Cererea a fost legal timbrată cu 55 lei taxă de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate actele de stare civilă ale părţilor, certificat de atestare fiscală, certificat de atestare posesie, anexa 24 după defunctul  L. C..

Legal citat, pârâtul nu a fost reprezentat şi nu a depus întâmpinare dar a solicitat judecata în lipsă.

Reclamanta L. A., a depus completare la acţiune, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta UAT Blăgeşti prin primar să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă în suprafaţă de 90 mp, şi anexelor acesteia şi a suprafeţei de 1500 mp teren.

În motivarea cererii completatoare, reclamanta a arătat că stăpâneşte terenul din anul 1966, când a început construcţia casei de locuit şi a anexelor împreună cu soţul său (decedat la 03.12.1983). Aici, a locuit împreună cu acesta, iar după deces, singură s-a ocupat de cheltuielile legate de întreţinerea imobilului(impozite, taxe, reparaţii etc). Din anul 1966 şi până în prezent, au avut posesia utilă a acestui imobil, exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.

În dovedirea acţiunii, a solicitat orice mijloc de probă.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.111 Cod pr.civilă şi 1890 Cod civil.

La termenul din 29.06.2009, reclamantul L.C. a arătat că renunţă la acţiune.

Reclamanta a solicitat proba cu martori şi expertiză topo cadastru şi construcţii.

Instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului L. C., respectiv pe pârâtul L. C., L.M., R. M.şi R. M..

Legal citaţi pârâţii nu s-au prezentat la instanţă.

Pârâtele R. M.şi L. M. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

În motivarea întâmpinării se arată că: bunurile imobile asupra cărora reclamanta invocă prescripţia achizitivă de lungă durată, descrise printr-o casă în suprafaţă de 90 mp construită în 1966, un şopron cu două camere şi un hol construite în anul 1974, anexe în suprafaţă de 130 mp şi un teren aferent acestora de 1500 mp, sunt bunuri ce constituie masele succesorale rămase după defuncţii L.L. şi L. C..

Succesiunea după L.L. s-a deschis la data de 24.12.2008, în urma ei rămânând ca moştenitori nepoţii de fiu predecedat L. C., respectiv pârâţii din cauză.

Dintre aceştia au formulat declaraţie de acceptare expresă în termenul de şase luni de la deschiderea succesiunii  R. M. prin declaraţia autentificată la nr.987/17.04.2009 în cadrul BNP T. L. şi L. M.prin declaraţia autentificată la nr.988/17.04.2009. Masa succesorală a defunctei L. L. se compune în principal din TP nr.153228/06.03.1995 ce conţine printre altele reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1500 mp situat în com.Blăgeşti, asupra căruia reclamanta doreşte să i se constate dreptul de proprietate.

În aceeaşi masă succesorală intră şi imobilul casă construit în anul 1966, moştenit de la mama sa R. N.C., pentru care aceasta din urmă a obţinut autorizaţie de construcţie la data de 22.12.1966. Casa a fost construită cu ajutorul defunctului L. C., însă ca şi proprietara se prezumă din cate a fi defuncta R. N.C., transmisă prin succesiune fiicei sale L.L.. Moştenirea acesteia din urmă a rămas până în momentul de faţă nedezbătută.

În ceea ce priveşte succesiunea după L. C., aceasta s-a deschis ladata de 03.12.1983, rămânând ca moştenitori pârâţii. Masa succesorală rămasă după acesta se compune din cota de ? din şopron şi anexe pentru care defunctul a obţinut autorizaţie de construcţie la data de 20.03.1973. Moştenirea, ca şi în cazul defunctei L.L.a rămas nedezbătută până în prezent.

Argumentele pornesc de la condiţiile esenţiale cerute de lege prin art.1874 pentru a invoca uzucapiunea de 30 de ani, şi anume exercitarea unei posesii utile, continue, neîntrerupte, publice şi sub nume de proprietar. Condiţiile arătate trebuie în mod firesc să fie îndeplinite cumulativ.

Primul aspect care conduce la respingerea acţiunii promovată de reclamantă este vicierea utilităţii posesiei imobilelor prin echivocitate şi discontinuitate.

Echivocitatea este exemplificată în doctrină prin cazul coindivizarului care efectuează acte de folosinţă cu privire la întregul bun aflat în indiviziune. Astfel, în speţa noastră L. A., în calitatea sa de soţie supravieţuitoare după L. C., nu poate opune descendenţilor acestuia utilitatea posesiei în vederea dobândirii bunurilor imobile pentru că aceasta este viciată, toţi aceştia venind să culeagă moştenirea după tatăl lor, decedat în anul 1983.

Excepţia de la regula echivocităţii, exemplificată în doctrină prin invertirea precarităţii posesiei comune în posesie utilă nu îşi poate produce efectele în cazul nostru, motivat de faptul că este interzisă prin  art.1853 Cod civil, care prevede că „actele ce le exercităm asupra unui lucru comun nu constituie o posesie sub nume de proprietar”.

Referitor la discontinuitatea posesiei bunului, instanţa va observa că însăşi reclamanta arată prin acţiunea introductivă că în anul 2005 i-a cedat unuia dintre fii săi două camere şi anexele construcţiei, fapt ce denotă pe lângă argumentul discontinuităţii şi lipsa posesiei reclamantei „sub nume de proprietar”. Pe lângă aceasta, situaţia relatată aduce şi precaritatea, motivat de faptul că reclamanta recunoaşte că a posedat imobilul şi pentru ceilalţi proprietari şi nu numai pentru sine.

Totodată, termenul de prescripţie astfel cum a fost invocat de reclamantă nu este îndeplinit. Astfel, L. C., a stăpânit imobilul alături de reclamantă, până la data de 03.12.1983, când acesta a decedat, iar pentru a putea discuta o uzucapiune de 30 de ani de la această dată acţiunea ar fi trebuit introdusă în anul 2013, în momentul de faţă fiind prematură. Motivul derivă din lege şi se înţelege prin suspendarea prescripţiei achizitive între soţi pe durata căsătoriei acestora.

Nu în ultimul rând au arătat că L. L. este moştenitoare acceptantă după R. N.C., care până la proba contrară a fost proprietara imobilului în discuţie. În acest sens, reinterează instanţei faptul că L.L. a decedat în anul 2008, dată până la care a locuit în anexele ce compun bunul imobil asupra căruia reclamanta doreşte să i se constate prescripţia achizitivă, comportându-se astfel ca un adevărat proprietar.

Dreptul de proprietate asupra terenului de sub casă a fost reconstituit defunctei L. L. în anul 1995, moment în care aceasta a devenit conform Lg.18/1991 proprietara terenului.

Totodată, reclamanta recunoaşte prin acţiune, că tenul în suprafaţă de 1500 mp a aparţinut părinţilor soţului, respectiv lui L.L. şi L.I.. De menţionat, că la moştenirea acestora, reclamanta nu avea vocaţie succesorală la averea celor doi socri, soţul său fiind predecedat acestora.

În acest sens, reclamanta nu poate solicita constatarea dreptului de proprietate pe motivul uzucapiunii de lungă durată asupra unui teren care i-a fost reconstituit în mod public defunctei L. L., mai mult, L. L. a făcut acte de dispoziţie cu privire la întreaga sa avere printr-un testament datat 26.05.1987, prin care lasă întreaga sa avere către nepoţii din fiu predecedat, pârâţii în cauză. Practic, parte din universalitatea de bunuri rămase după L. L. fac obiectul cererii reclamantei, în mod evident nefondate.

În dovedirea susţinerilor lor, au solicitat proba cu acte.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115-118 Cod pr.civilă şi 1846 şi următoarele Cod civil.

Întâmpinării i-au fost anexate e acte.

În temeiul art.242 al.2 Cod pr.civilă au solicitat judecata în lipsă.

Reclamanta, a depus precizări la acţiune, solicitând ca instanţa să constate că a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii dar pentru imobilul casă în suprafaţă de 105 mp compus din 4 camere, 2 bucătării, baie, hol, construite în anul 1966 din cărămidă, acoperit cu tablă, aşa cum a fost identificat în expertiza construcţii.

Nu solicită instanţei să constate că ar fi uzucapat şi celelalte construcţii identificate şi evaluate de expert.

La termenul din 31.01.2011, reclamanta, prin apărător a precizat că-şi restrânge acţiunea asupra imobilului casă în suprafaţă de 105 mp şi a terenului curţi construcţii în suprafaţă de 1092 mp.

Întrucât, prin întâmpinare pârâtele au invocat excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa, după punerea în discuţie a unit excepţia cu fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât termenul de prescripţie de 30 de ani nu este împlinit, instanţa reţine că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Art.1881 Cod civil şi art.14 al.3 din Decretul 167/58 se referă la suspendarea cursului termenului de prescripţie numai dacă un soţ ar uzucapa bunurile celuilalt soţ şi nu în situaţia în care unul dintre ei sau amândoi uzucapează bunurile unor terţi.

Instanţa reţine că termenul de prescriăţie achizitivă nu a fost suspendat în ceea ce o priveşte pe reclamantă întrucât bunurile nu au fost proprietatea soţului ei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge excepţia prematurităţii acţiunii.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

În anul 1966, bunica soţului reclamantei R. C., cunoscută şi sub numele de Ioana, a obţinut autorizaţia nr.2203/22.12.1966 pentru construirea unei case. Întrucât R. C. avea vârsta de 77  de ani, de construcţia casei s-a ocupat L.C., soţul reclamantei, iar după ce s-a căsătorit, la 05.07.1971 şi împreună cu reclamanta.

R. C. a dorit să locuiască împreună cu reclamanta şi soţul său, cărora urma să le lase casa şi terenul aferent iar după decesul acesteia reclamanta şi soţul său au continuat să locuiască în casă, au finalizat construcţia casei începută în anul 1966, şi au mai edificat în aceeaşi curte şi un şopron cu două camere şi hol (aşa cum rezultă din expertiza construcţii.

În anul 1983 L. C. a decedat, reclamanta rămânând în posesia casei şi terenului aferent, pe care le stăpâneşte şi în prezent, nefiind tulburată de nimeni. Reclamanta, mai construieşte pe acest teren o altă anexă(în 2009) aşa cum se precizează în raportul de expertiză.

De menţionat este faptul că R.C. a avut o singură fiică L. L., însă acesta nu a împiedicat-o pe reclamantă să posede în continuare casa şi terenul aparţinând mamei sale.

La data de 25.12.2008 a decedat L.L., rămânând ca moştenitori pârâţii.

Din adresa U.A.T. com.Blăgeşti 523/2001, rezultă că R. C. este una şi aceeaşi persoană cu R. I..

Instanţa reţine că potrivit art.1847 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă neîntreruptă publică şi sub nume de proprietar.

Potrivit art.1848, „ posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale”.

Art.1849 Cod civil prevede că „posesiunea este întreruptă prin modurile şi după regulile prescrise în art.1863-1873”.

De asemenea art.1851 Cod civil prevede că „posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.

Posesiunea  este „clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască” potrivit art.1852 Cod civil.

Coroborând aceste dispoziţiile legale cu probele administrate în cauză rezultă că posesia reclamantei întruneşte condiţiile cerute de lege, aceasta a stăpânit casa şi întregul teren în mod continuu, neîntrerupt, public şi netulburat încă din 1971, când s-a căsătorit , aceasta locuind neîntrerupt în imobil. De asemenea, posesia a fost publică, reclamanta înscriind proprietatea în evidenţele primăriei.

Reclamanta, a exercitat posesia pentru  ea în nume propriu. Astfel, reclamanta a stăpânit casa şi terenul împreună cu soţul său în perioada 1972.1983, dar nu ei erau ca proprietarii acestor bunuri. Rezultă că reclamanta a stăpânit casa şi terenul în nume de proprietar, începând din 1972 când a decedat R. C.având conştiinţa că stăpâneşte casa ca adevărat proprietar.

Martorra E. C., a relatat că L. L. nu a avut nici o pretenţie de la reclamantă, după decesul fiului ei şi nici după mama ei. Deşi casa a fost edificată pe numele R. C., în sat se ştia că a fost construită de reclamantă şi soţul său.

Având cunoştinţă că proprietatea îi aparţine, aceasta a construit un alt imobil în anul 1974 şi a mai construit li al III lea corp de clădire, finalizat în anul 2009.

De asemenea, a renovat casa construită în anul 1966. Instanţa apreciază că termenul de 30 de ani pentru prescripţia achizitivă (prevăzut de art.1890 Cod civil) s-a împlinit.

În ceea ce priveşte întâmpinarea, deşi pârâtele au susţinut că bunurile fac parte din masa succesorală după L. L. şi L. C., instanţa apreciază că L. L. fiica C. R., deşi era moştenitoare legală a acesteia din urmă nu a împiedicat-o pe reclamantă să uzucapeze casa.

Cu privire la teren, acesta (aşa cum rezultă din expertiza topo cadastru) nu face parte din titlul de proprietate 153228/06.03.1995, emis pe numele defunctei L. L. în calitate de moştenitoare a mamei sale R. I. şi nici din alt titlu. De altfel, din titlul de proprietate 153228/1995 nu reiese că s-ar fi restituit numitei L.L. teren curţi construcţii, după R. I.C..

Din adresa nr.1473/2011 a U.A.T.Comuna Blăgeşti prin primar, reiese că terenul aferent construcţiilor face parte din domeniul privat al comunei Blăgeşti, pentru care nu s-au înregistrat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.

În ceea ce priveşte celelalte construcţii edificate de L. C. după decesul numitei R. C. reclamanta a renunţat la acţiune.

Deşi pârâţii au susţinut că nu este îndeplinită condiţia posesiei sub nume de proprietar, instanţa reţine că imobilul casă nu este proprietatea comună a soţilor L.

Chiar dacă reclamanta a susţinut iniţial prin acţiune, că i-a cedat pârâtului L.C. (fiul său) 2 camere din casă, nu echivalează cu lipsa posesiei, întrucât reclamanta s-a comportat ca adevărat proprietar când i-a permis acestuia să folosească cele două camere; mai mult nu se poate vorbi de pierderea posesiei, fiul având calitate de tolerant, care posedă tot pe reclamantă nu pe el.

De altfel, în anul 2005, terenul de 30 de ani pentru prescripţia achizitivă era împlinit.

Art.1864 Cod civil, prevede posibilitatea de a uzucapa chiar şi în situaţia în care posesia a fost exercitată prin intermediul altei persoane.

Referitor la susţinerea pârâtelor, prin întâmpinare, că în anul 1983 prin decesul tatălui lor L.C., cursul prescripţiei a fost suspendat, instanţa reţine că art.1881 Cod civil şi 14 al.3 din D.167/1958, se referă la suspendarea termenului de prescripţie în cazul în care un soţ ar uzucapa bunurile celuilalt soţ nu şi în cazul de faţă, când se uzucapează bunurile unor terţi.

Aşadar, instanţa constatând întemeiată acţiunea reclamantei, o va admite aşa cum a fost restrânsă şi va constata că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra casei în suprafaţă de 105 mp situat în com.Blăgeşti, sat Valea lui Ion, jud.Bacău, compusă din 4 camere, 2 bucătării, baie, 3 holuri, conform raportului de expertiză construcţii,  şi a schiţei plan casă, precum şi asupra suprafeţei de 1092 mp, teren curţi construcţii, situat în satul Valea lui Ion, com.Blăgeşti, jud.Bacău, conform raportului de expertiză topo-cadastru, şi a schiţei anexă, care fac parte integrantă din hotărâre.

În temeiul art.274 şi 129 al.6 Cod pr.civilă, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Red.PA 11.04.2011

1

Domenii speta

Spete similare