Contestaţie în anulare

JUDECĂTORIA BUHUŞI

.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 608

Şedinţa publică de la 08 August 2011

Prin cererea înregistrată sub nr. 770/199/16.06.2011 la Judecătoria Buhuşi, debitoarea SC M. E. SRL Bacău, a formulat contestaţie în anularea s. c. nr. 492/31.05.2011 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a admis cererea pentru emiterea ordonanţei de plată şi a fost somată debitoarea să achite creditoarei suma de 1593,61 lei, reprezentând debit neachitat, precum şi dobânda legală în sumă de 40,25 lei.

Cererea a fost legal timbrată, cu 1,50 lei timbru judiciar şi 20 lei taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii, debitoarea arată în esenţă, că ea nu recunoaşte factura emisă de creditoarea SC CD & L .SRL Bucureşti, aceasta nefiind semnată şi ştampilată de către debitoare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 119/2007.  Mai arată debitoarea că între debitor şi creditor ar fi trebuit să existe un raport comercial reprezentând efectuarea unui transport de marfă, conform comandă transport nr. 1/19.10.2010, transport ce nu a mai avut loc, din motivele invocate în comanda transport, deoarece prin înscrisul şi conform discuţiei telefonice acute între creditor şi debitor comanda se consideră nulă, nemaifiind confirmată după 30 de minute de la emiterea acesteia.

În subsidiar, debitoarea solicită ca instanţa să constate că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa teritorială, întrucât conform clauzei de la punctul 7 din comanda de transport nr. 1/19.10.2010, creditorul doreşte ca orice litigiu nesoluţionat pe cale amiabilă să fie de competenţa Tribunalului Bucureşti.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ.

Părţile au fost legal citate, prezentându-se în instanţă doar societatea debitoare, prin consilier juridic, acesta din urmă precizând că obiectul cererii formulate este „cerere în anulare”.

În cauză s-a dispus ataşarea dosarului nr. 648/199/2011 al Judecătoriei Buhuşi, corespunzător sentinţei contestate.

Din actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin s. c. nr. 492/31.05.2011 a Judecătoriei Buhuşi, s-a admis cererea pentru emiterea ordonanţei de plată şi a fost somată debitoarea să achite creditoarei suma de 1593,61 lei, reprezentând debit neachitat, precum şi dobânda legală în sumă de 40,25 lei. 

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, între părţi au existat raporturi contractuale privind efectuarea  de creditoare a unor transporturi  către debitoare. Factura fiscală nr. seria CDL nr. 01237 din 11.11.2010 în valoare de 1.593,61 lei a fost primită la plată de către debitoare, însă ulterior nu a fost achitată.

S-a reţinut de asemenea că în cauză sunt îndeplinite cerinţele enumerate de art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, respectiv creanţa este certă (existenţa ei rezultă din factura asumată), este lichidă (câtimea ei este determinată prin factura fiscală acceptată de debitoare), este exigibilă (termenul de scadenţă s-a împlinit) şi este însuşită de către debitoare.

 Privitor la dobânda legală,  s-a reţinut că aceasta e stabilita conform OG 9/2000 în materie comerciala la nivelul dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, nivelul acestei dobânzi în funcţie de care se stabileşte dobânda legala este cel din prima zi lucrătoare a semestrului, iar nivelul dobânzii legale este valabil pentru întregul semestru in curs.

Prin urmare, in vederea determinării nivelului semestrial al dobânzii legale, BNR publica oficial nivelul dobânzii de referinţa pentru prima zi lucrătoare a fiecărui semestru cel mai târziu in prima zi calendaristica a  primului semestru.

Studiind actele depuse de părţi la dosarul de fond, instanţa constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:

Între părţi au existat raporturi contractuale rezultând din comanda de transport emisă de societatea creditoare, respectiv de  SC CD & L P. SRL Bucureşti şi semnată de societatea debitoare SC M. E. SRL Bacău. Potrivit acestei comenzi, a cărei copie se află la fila 6 în dosarul de fond, în caz de neprezentare la încărcare, din vina transportatorului, acesta se va penaliza cu 300 euro+TVA.

Împrejurarea că nu s-a prezentat la încărcare, nu a fost contestată de debitoare. Susţinerea potrivit căreia comanda a fost anulată întrucât nu a fost confirmată după 30 de minute, nu corespunde realităţii, întrucât copia comenzii aflată la fila 6 în dosarul de fond este tocmai o copie a faxului de confirmare, trimis de către debitoare creditoarei în aceeaşi zi.

Ca urmare a neprezentării la încărcare, potrivit comenzii de transport, societatea creditoare a emis factura cuprinzând penalităţile stipulate, în sumă de 1593,61 lei (fila 8 în dosarul de fond), notificând debitoarea în acest sens prin somaţia nr. 1/23.11.2010. Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Art. 2 din OUG nr. 119/2007 prevede că actul normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, fără a prevedea faptul că factura ce cuprinde debitul trebuie să fie recunoscută şi confirmată de către debitor.

Potrivit art. 3 al aceleiaşi ordonanţe, creanţele sunt producătoare de dobânzi, astfel încât în mod justificat prima instanţă a admis cererea privind obligarea debitoarei şi la plata dobânzii legale.

În ce priveşte competenţa teritorială a instanţei, într-adevăr comanda de transport cuprinde o clauză potrivit căreia litigiile între părţi vor fi soluţionate de Tribunalul Bucureşti, dar această competenţă convenţională are caracter relativ, iar debitoarea putea cere declinarea competenţei doar până la prima zi de înfăţişare. Competenţa convenţională fiind stipulată în favoarea creditoarei, aceasta are opţiunea de a sesiza sau instanţa stabilită în mod convenţional sau pe cea competentă potrivit legii. Mai mult decât atât, alegerea instanţei de la sediul debitoarei, a fost făcută în favoarea acesteia din urmă, astfel încât debitoarea nu a fost prejudiciată în vreun fel.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 13 al. 5 din OUG nr. 119/2007, instanţa urmează a respinge cererea în anulare.

Red. CAM – 15.09.2011

Domenii speta

Spete similare