Revizuire penală

revizuire penală

SENTINŢA PENALĂ Nr.53

 Şedinţa din Camera de Consiliu din 16.08.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.P.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1132/199/2012, revizuentul B. ,a solicitat revizuirea sentinţei penale pronunţate în dosarul nr. 1197/199/2011  al Judecătoriei B., pe care o consideră netemeinică.

În motivarea cererii revizuentul a arătat că  a formulat numeroase plângeri  , iar în dosarul penal nu s-au citat toate părţile, şi nu s-au administrat probe pentru aflarea adevărului fiind necesară continuarea cercetărilor faţă de persoanele reclamate de el

Parchetul de pe lângă Judecătoria B. după efectuarea cercetării prealabile conform art. 399 C.p.p. a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că potrivit  deciziei Î.C.C.J” cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pronunţată în temeiul art.278/1 al.8 lit a cod pr. pen. este inadmisibilă..”

Instanţa , analizând în principiu cererea şi actele existente la dosar, reţine  următoarele :

Potrivit art.394 cod pr. pen. revizuirea poate fi cerută în cazurile expres şi limitativ  prevăzute de lege .

Conform art. 403 al. 1 cod pr. pen., aşa cum a fost modificat „admisibilitatea în principiu se examinează de instanţă în camera de consiliu ,fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

Instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admisibilitatea în principiu.”

Prin decizia nr.XVII /2007 Î.C.C.J. a stabilit  că „ cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art.278/1 al.8 lit. a c.pr.pen.este inadmisibilă.”

Pentru a decide astfel instanţa supremă a reţinut că potrivit art.393 al.1”hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.”

În  art. 394 al.1 din c.pr.pen.sunt reglementate cazurile în care se poate formula o astfel de cerere .

Astfel, „revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.”

Mai mult, prin art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

Tot astfel, prin art. 394 alin. 3 din Codul de procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea "constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia", s-a prevăzut, în art. 394 alin. 4 din Codul de procedură penală, că "toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".

Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă, aşadar,că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, faţă de soluţiile ce pot fi pronunţare în temeiul art.278/1 c.pr.pen.de judecătorii care examinează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului, nu se poate considera că într-o astfel de etapă se rezolvă fondul cauzei  ,întrucât nici una dintre soluţiilede mai sus nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea art.345 c.pr.pen.

Pe de altă parte,atât timp cât nu este reglementată posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare  a revizuirii şi împotriva hotărârilor  pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art.278/1 c.pr.pen., o atare cale de atac este inadmisibilă ,iar în caz contrar, ar încălca principiul prevăzut în art.129  din Constituţia României.

Faţă de cele ce preced ,având în vedere şi decizia XVII a Î.C.C.J,  instanţa va respinge cererea revizuentului  ca inadmisibilă, conform art. 403 al.3 din c.pr.pen. ,coroborat cu art.394 c.pr.pen.

Domenii speta

Spete similare