Inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce ca nelegal aplicata, atunci cand nu este mentionata in procesul verbal de contraventie distinct

Asupra cauzei de faţă:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul EV a solicitat, în termen legal, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Poliţie şi IC şi cu asigurătorul SC EUROINS S.A., anularea procesului verbal, prin care, în temeiul art. 101 alin. 3 lit. a şi a art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/ 2002, a fost sancţionat cu avertisment, întrucât la data respectivă, la ora 07.50, a condus autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare …. pe DJ 203 D, iar la ieşirea din loc. Maxenu, a efectuat depăşirea autoturismului marca DAEWOO cu numărul de înmatriculare …. şi nu a păstrat o distanţă laterală suficientă şi datorită neadaptării la condiţiile meteo de ninsoare a tamponat autoturismul depăşit în partea lateral stânga. Totodată, petentul a solicitat şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a invocat că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realităţii, iar textele legale invocate nu sunt aplicabile în raport de situaţia de fapt. A arătat că în faţa sa avusese loc un accident provocat de autoturismul DAEWOO, iar în timp ce el se apropia de locul respectiv, respectivul autoturism a intrat pe sensul său de mers. Acest autoturism era avariat în proporţie de 30 %, avea parbrizul spart şi vizibilitatea redusă şi se deplasa foarte încet, aproape de axa drumului. În această situaţie, petentul a efectuat o depăşire, ducându-se spre marginea drumului, unde se afla un şanţ în asfalt, care la acel moment era acoperit cu zăpadă, astfel încât a derapat, s-a învârtit pe loc şi a lovit în uşa laterală stânga celălalt autoturism. A mai arătat că acest autoturism se răsturnase din cauza aceluiaşi şanţ, iar dacă petentul nu efectua manevra de depăşire în acel punct, însemna să meargă în urma respectivei maşini cu viteza de 10 km/ oră până în Buzău, întrucât era numai linie continuă.

A precizat că există o discrepanţă între sancţiunea principală a avertismentului, care este foarte uşoară şi cea complementară a reţinerii permisului. În acest sens, întrucât prin încălcarea normelor rutiere nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei, nu se justifică reţinerea permisului.

Chiar dacă s-a făcut aplicarea art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/ 2006 şi a art. 101 alin. 1 lit. g din O.U.G. nr. 195/ 2002, situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu are legătură cu aceste texte legale, neconstatându-se că petentul ar fi avut o viteză mai mare decât cea prevăzută în art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/ 2006.

În dovedirea plângerii, petentul a depus o planşă fotografică şi a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul BM, care a fost admisă de instanţă, însă la care a renunţat la termenul de judecată din 22.05.2009.

Acţiunea a fost scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 118 şi următoarele din  O.U.G. nr. 195/ 2002.

Fiind legal citat, intimatul IPJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că la data respectivă, în timp ce petentul conducea autovehiculul în loc. Maxenu, din direcţia Smeeni către Buzău, s-a angajat în depăşirea celuilalt autoturism, fără a păstra o distanţă laterală suficientă, acroşându-l.

Petentul a fost sancţionat cu 6 puncte amendă, conform 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/ 2002 şi ca măsură complementară i s-a reţinut dovada înlocuitoare a permisului de conducere.

În dovedirea întâmpinării, intimatul a depus, în fotocopii, declaraţiile celor doi conducători auto şi raportul agentului constatator.

În drept, intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115 şi art. 118 C. pr. civ.

Prin adresa nr., la solicitarea instanţei, intimatul IPJ a comunicat că petentului i-a fost aplicată măsură complementară de reţinere a permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile conform 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/ 2002.

Fiind legal citat, intimatul IC nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanţă, dar nu a solicitat administrarea de probe.

Fiind legal citat, asigurătorul SC EUROINS S.A. nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat administrarea de probe.

Instanţa de judecată, în baza rolului activ, a luat interogatoriu intimatului IC şi a obţinut de la Consiliul Judeţean adresa nr. .., însoţită de planşă fotografică.

La dosarul cauzei a fost anexat în fotocopie procesul verbal.

Petentul a înaintat la dosar şi concluzii scrise, prin care a reiterat solicitările din cuprinsul plângerii contravenţionale. Totodată, a arătat că din probele administrate a reieşit că tamponarea celuilalt autovehicul nu s-a produs prin efectuarea manevrei de depăşire, ci întrucât a derapat din cauza unui şanţ acoperit cu zăpadă, iar la acel moment se deplasa cu o viteză adaptată condiţiilor meteo.

A arătat că intimatul IPJ a aplicat ca măsură complementară reţinerea permisului, măsură care nu există, legea prevăzând măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, ce nu se putea aplica, de vreme ce nu au fost încălcate regulile privind depăşirea. De asemenea, sancţiunea punctelor amendă nu poate fi aplicată cât timp sancţiunea principală a fost avertismentul.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal, petentul EV a fost sancţionat cu avertisment, întrucât la data respectivă, la ora 07.50, a condus autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare … pe DJ 203 D, iar la ieşirea din loc. Maxenu, a efectuat depăşirea autoturismului marca DAEWOO cu numărul de înmatriculare … şi nu a păstrat o distanţă laterală suficientă şi datorită neadaptării la condiţiile meteo de ninsoare a tamponat autoturismul depăşit în partea lateral stânga.

Conform art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/ 2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament.

Art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede obligaţia conducătorului de vehicul de a circula cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi sau 50 km/h în afara localităţilor, pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare.

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/ 2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă şi cu sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind depăşirea, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care a rezultat avarierea unui vehicul.

Art. 118 lit. c din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede obligaţia conducătorului de vehicul care efectuează depăşirea de a păstra în timpul acestei manevre o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit.

Analizând procesul verbal din punct de vedere al legalităţii, instanţa constată că acesta respectă condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 din OG 2/ 2001.

Cu toate acestea, sancţiunea principală a aplicării unui număr de 6 puncte de amendă şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile au fost aplicate în mod nelegal, motiv pentru care instanţa le va înlătura, din considerentele expuse mai jos.

Conform art. 10 alin. 1 şi 2 din OG 2/ 2001, dacă o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare dintre ele, iar dacă sunt constatate prin acelaşi proces verbal, se cumulează. Deşi în procesul verbal nu au fost individualizate ambele sancţiuni principale, din conţinutul întâmpinării ( dosar fila 14 ) se deduce că sancţiunea aplicării celor 6 puncte de amendă s-a făcut pentru contravenţia prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/ 2002, rezultând astfel că avertismentul s-a aplicat pentru contravenţia prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/ 2002.

Conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. Alin. 2 lit. b prevede, în categoria acestui tip de sancţiuni, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.

Potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001 contravenţia se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

În acest sens, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră. De asemenea, potrivit alin. 7, în cazul prevăzut la alin. 6 – când se poate achita pe loc jumătate din minimul amenzii - agentul constatator eliberează contravenientului chitanţa reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menţionează data, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, numele, prenumele şi semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei dacă nu se dispune şi o sancţiune contravenţională complementară.

Art. 118 alin. 1 stipulează că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

În aceeaşi măsură, art. 177 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei Române. Conform alin. 2 poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române

De asemenea, potrivit art. 180 alin. 1, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora şi locul unde este încheiat; gradul profesional, numele şi prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa contravenientului, numărul şi seria actului de identitate ori, în cazul cetăţenilor străini, al persoanelor fără cetăţenie sau al cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent; descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; numărul punctelor-amendă aplicate şi valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator şi unitatea de poliţie la care se depune plângerea.

Totodată, conform art. 210 alin. 2, când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulaţie, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancţiunii contravenţionale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că regimul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale, atât principale, cât şi complementare, este strict reglementat. În acest sens, competenţa de a aplica sancţiunile revine exclusiv poliţiştilor care au calitatea de poliţişti rutieri, iar despre fiecare sancţiune aplicată trebuie să se facă menţiune în cuprinsul procesului verbal întocmit de aceştia, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere împotriva acestuia, instanţa să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea şi temeinicia lor.

Examinând cuprinsul procesului verbal ( dosar fila 4 ), instanţa constată că în acesta s-au făcut menţiuni despre sancţiunea principală aplicată – avertisment şi despre măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere, fără a se preciza dacă s-a dispus şi sancţiunea principală a aplicării unui număr de 6 puncte de amendă şi cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. De asemenea, chiar în cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator ( dosar fila 17 ) acesta a arătat că, prin procesul verbal, ca măsură complementară, i s-a reţinut petentului permisul de conducere. Se observă astfel că agentul constatator a făcut confuzie între sancţiunile complementare, printre care figurează şi cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, conform art. 96 alin 2 lit. b din O.U.G. nr. 195/ 2002 şi măsurile tehnico – administrative, printre care figurează şi cea a reţinerii permisului de conducere, conform art. 97 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/ 2002.

În aceeaşi măsură, prin întâmpinare ( dosar fila 14 ), intimatul I.P.J. a comunicat că petentului i s-au aplicat 6 puncte amendă, iar ca măsură complementară i s-a reţinut dovada înlocuitoare a permisului de conducere. Ori, şi în această situaţie, instanţa constată că, la rândul său, intimatul I.P.J. face confuzie între sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce şi măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere.

Aceeaşi confuzie a persistat şi în cuprinsul adresei nr. … ( dosar fila 43 ).

În aceste condiţii, instanţa constată că, în contradicţie cu dispoziţiile imperative ale legii, sancţiunea principală a aplicării unui număr de 6 puncte de amendă şi cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nu au fost aplicate petentului prin procesul verbal de contravenţie, de către agentul constatator, care avea calitatea de poliţist rutier.

Mai mult, din informaţiile comunicate de către intimat, prin cererea de reexaminare a încheierii din şedinţa de judecată de la 20.03.2009 ( dosar filele 32 – 33 ), reiese că, propriu-zis, nu a fost întocmit nici un act administrativ prin care să se fi aplicat sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce, singura menţiune fiind făcută cu privire la măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere.

Ori, în această situaţie, instanţa este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalităţii respectivele sancţiuni, în sensul dacă au fost aplicate de către un poliţist care să fi avut calitatea de poliţist rutier. Prin neaplicarea sancţiunilor de către agentul constatator şi nemenţionarea lor în cuprinsul procesului verbal, practic, amenda contravenţională şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce rămân la latitudinea unor angajaţi ai intimatului, a căror calitate de agent constatator nu poate fi verificată şi care nu întocmesc niciun act administrativ prin care aplică sancţiunile, punând instanţa în imposibilitatea de a verifica legalitatea lor.

O astfel de aplicare aleatorie a dispoziţiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent, de a obţine analizarea de către o instanţă de judecată a sancţiunilor aplicate, situaţie de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune şi accesul efectiv la o instanţă.

În ceea ce priveşte susţinerile intimatului din cuprinsul cererii de reexaminare, instanţa reţine că ele nu sunt de natură să ducă la altă concluzie. Astfel, cu toate că art. 111 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/ 2002 prevede că, la reţinerea permisului de circulaţie în cazul acestui gen de contravenţii, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pe o perioadă de 15 zile, iar potrivit art. 118 alin. 2, plângerea contravenţională suspendă executarea amenzilor şi sancţiunilor contravenţionale complementare ( printre care şi suspendarea dreptului de a conduce ), de la data înregistrării şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, aceste dispoziţii legale nu lipsesc de efecte juridice celelalte prevederi enumerate mai sus. O interpretare a textelor legale în modalitatea prezentată de intimat este lipsită de logică, întrucât ar conduce la situaţia paradoxală în care, norme din cuprinsul unui act normativ, ar deveni inaplicabile, prin lipsirea lor de efecte juridice de către dispoziţii din cuprinsul aceleiaşi legi.

Ori, din interpretarea de ansamblu a tuturor articolelor pertinente prezentate, rezultă că, odată cu întocmirea procesului verbal, în cuprinsul căruia trebuie menţionate sancţiunea principală a aplicării punctelor amendă, sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cât şi măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere, agentul constatator eliberează dovada  înlocuitoare cu drept de circulaţie pe o perioadă de 15 zile. În cazul în care, în acest interval, se formulează plângere contravenţională, se suspendă executarea atât a sancţiunii principale a amnezii, cât şi a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. Dar, acest efect suspensiv de executare pe care îl are plângerea contravenţională, nu echivalează cu exonerarea agentului constatator de la obligaţia de a aplica, prin procesul verbal, atât sancţiunile principale, cât şi cele complementare.

Spre exemplificare, deşi în situaţia formulării plângerii contravenţionale se suspendă şi executarea sancţiunii complementare a aplicării punctelor de penalizare, în baza aceluiaşi text legal, agenţii constatatori ai intimatului consemnează în cuprinsul proceselor verbale aplicarea respectivei sancţiuni.

Totodată, deşi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu mai este lăsată la aprecierea şefului poliţiei rutiere, în continuare sunt în vigoare dispoziţiile legale care impun agenţilor constatatori aplicarea sa în mod direct, prin procesul verbal de contravenţie.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că sancţiunea principală a aplicării unui număr de 6 puncte de amendă şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile au fost luate faţă de petent fără a se respecta dispoziţiile legale cu caracter imperativ, ceea ce impune înlăturarea lor.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că, din probele administrate rezultă că plângerea contravenţională este, în parte, întemeiată.

În acest sens, potrivit declaraţiei date de intimatul IC la organele de poliţie şi a interogatoriului luat acestuia de către instanţă ( dosar filele 15, 46 ), la data de 16.02.2009, deplasându-se pe DJ 203 D, cu autoturismul marca DAEWOO cu numărul de înmatriculare …, din direcţia Maxenu către Buzău, la ieşirea din loc. Maxenu nu a adaptat viteza la condiţiile meteorologice nefavorabile, respectiv ninsoare normală, care se aşternuse pe carosabil în strat moale şi nu a observat că drumul era denivelat din cauza urmelor lăsate în carosabil de autovehiculele de mare tonaj, condiţii în care a derapat, ieşind în afara părţii carosabile, pe sensul opus, unde s-a răsturnat. În urma accidentului, i s-a desprins oglinda interioară şi parbrizul i s-a spart. Anunţând organele de poliţie, acestea s-au deplasat la faţa locului, ocazie cu care intimatul a readus autoturismul pe carosabil şi a efectuat manevra de întoarcere a sa pe direcţia iniţială de deplasare, după care a oprit. La acel moment, în jurul orei 07.40, din urma sa a venit autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare …, condus de petentul EV, care s-a angajat în depăşirea sa şi la rândul său a derapat, răsucindu-se şi tamponându-se în portiera stânga faţă a autovehiculul intimatului. A precizat intimatul că petentul se deplasa cu o viteză redusă pe care nu a putut-o aproxima.

Pe versoul declaraţiei date la organele de poliţie, intimatul a consemnat că accidentul s-a produs pe un sector de drum în aliniament, cu o bandă pe sens, în timpul zilei, pe ninsoare, carosabilul, din îmbrăcăminte asfaltică, fiind acoperit cu zăpadă.

Totodată, agentul constatator a notat, ca avarii la autovehiculul intimatului, semiaripa şi portiera stânga faţă, plafonul şi parbrizul.

Din declaraţia petentului EV dată la organele de poliţie ( dosar fila 16 ) a rezultat că la data şi ora respective, conducând autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare …, la ieşirea din loc. Maxenu, a vrut să depăşească autoturismul condus de intimatul IC, iar când a ajuns în dreptul portierei din stânga a acestuia, nu a mai putut redresa autoturismul pe care îl conducea, lovind cu partea dreapta portiera stânga a celuilalt autovehicul.

Pe versoul declaraţiei date la organele de poliţie, petentul a consemnat că accidentul s-a produs pe un sector de drum în aliniament, cu o bandă pe sens, în timpul zilei, pe ninsoare, carosabilul, din îmbrăcăminte asfaltică, fiind acoperit cu zăpadă.

Totodată, agentul constatator a notat, ca avarii la autovehiculul petentului, portiera dreapta faţă.

Potrivit raportului agentului constatator ( dosar fila 17 ), la data respectivă, din cauza neadaptării vitezei la condiţiile meteo, autoturismul condus de intimatul IC s-a răsturnat în afara părţii carosabile, după care a fost readus pe drum. După ce autoturismul condus de intimat parcursese o anumită distanţă, a fost depăşit de autovehiculul condus de petent, care a intrat în derapaj din cauza neadaptării vitezei la condiţiile de drum, întrucât partea carosabilă era acoperită cu zăpadă şi ningea abundent, lovind portiera stânga faţă a autoturismului depăşit.

Din adresa nr. …, însoţită de planşă fotografică, emisă de Consiliul Judeţean rezultă că, în urma reviziei ce a fost făcute pe sectorul respectiv de drum, s-au constatat defecţiuni ale părţii carosabile şi au fost montate indicatoare de avertizare a pericolului cu mult timp anterior datei producerii accidentului, din direcţia de deplasare a petentului fiind amplasat indicator cu semnificaţia „Drum cu denivelări”, cât şi „Limitare de viteză la 20 km/h”, acesta din urmă fiind furat.

În ceea ce priveşte săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/ 2002 constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenţie. Totodată, art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede că în situaţia în care fapta a fost constatată cu un astfel de mijloc tehnic, se întocmeşte un proces verbal după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

Potrivit Ordinului nr. 301/ 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021 – 05, art. 3.5.1, înregistrările cinemometrelor trebuie să cuprindă data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare.

În aceste condiţii instanţa apreciază că fapta contravenţională, care impune anumite limite de viteză, prin modul specific de constatare, în baza unui mijloc tehnic, nu poate fi dovedită prin alte mijloace de probă decât prin înregistrări video sau planşe foto obţinute de la un astfel de aparat.

Ori, în lipsa unor astfel de probe, nu se poate verifica dacă la constatarea faptei s-au respectat prevederile legale cuprinse în norma de metrologie legală.

Pe de altă parte, chiar intimatul IC, în interogatoriul luat de instanţă, a susţinut că petentul se deplasa cu o viteză redusă.

Mai mult, modul în care a fost descrisă fapta în cuprinsul actului contestat, respectiv neadaptarea vitezei la condiţiile meteo de ninsoare, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile în care se impune respectarea limitelor de viteză, enumerate de art. 123 din H.G. nr. 1391/ 2006.

În acest sens, lit. e prevede cazul în care partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă. Ori, potrivit interogatoriului intimatului IC ninsoarea se aşternuse pe carosabil în strat moale.

De asemenea, lit. j prevede situaţia în care vizibilitatea este sub 100 m în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale sau ninsori abundente. Însă, din nicio probă nu a reieşit că vizibilitatea ar fi fost redusă într-o astfel de măsură, iar deşi în raportul agentului constatator s-a menţionat că la acel moment ningea abundent, atât petentul, cât şi intimatul, în declaraţiile date şi respectiv interogatoriul luat, au arătat că ningea normal, formularele de declaraţii de la organele de poliţie având şi rubrică pentru „ninsoare abundentă”, care însă  nu a fost bifată de aceştia.

În aceeaşi măsură, deşi în cuprinsul procesului verbal s-a făcut trimitere la art. 123 lit. f din H.G. nr. 1391/ 2006, care impune respectarea limitelor de viteză pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, iar din probele administrate a rezultat că în zona respectivă existau astfel de indicatoare, instanţa constată că la descrierea faptei din actul contestat nu s-a făcut nicio menţiune despre o astfel de încălcare a normelor legale care să fi fost avută în vedere la momentul sancţionării petentului. Ori, temeiurile de fapt ale sancţiunii contravenţionale trebuie să se găsească în cuprinsul procesului verbal, iar nu să fie dovedite cu alte mijloace de probă ulterioare, procesul verbal trebuind să facă dovadă prin el însuşi.

Pentru aceste considerente, se impune anularea procesului verbal cu privire la săvârşirea de către petent a acestei contravenţii şi înlăturarea sancţiunii avertismentului aplicată faţă de acesta

În ceea ce priveşte săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa reţine următoarele:

Din probele administrate a rezultat faptul că tamponarea dintre cele două vehicule s-a produs pe fondul efectuării de către petent a manevrei de depăşire a autovehiculului condus de intimat, ca urmare a derapării autoturismului într-o zonă în care carosabilul prezenta denivelări şi era acoperit cu zăpadă. Ori, în condiţiile în care anterior sectorului de drum respectiv era amplasat un indicator de avertizare cu semnificaţia „Drum cu denivelări”, instanţa constată că numai petentul poate fi reţinut culpabil cu privire la faptul că nu a adaptat viteza de deplasare şi manevrele specifice efectuării unei depăşiri la condiţiile meteorologice şi de drum de care avea cunoştinţă şi a ajuns astfel să derapeze şi să nu mai păstreze distanţa laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit, tamponându-l. A da relevanţă apărărilor sale, ar însemna să se poată accepta ca partea să-şi invoce propria turpitudine pentru a obţine exonerarea sa de răspundere, ceea ce ar contraveni astfel principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Totodată, nu pot fi reţinute susţinerile acestuia formulate în cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că accidentul nu s-ar fi produs pe fondul unei manevre de depăşire, în condiţiile în care chiar în declaraţia dată de el la organele de poliţie şi în plângerea contravenţională, a arătat că, anterior derapării, se angajase în depăşirea autoturismului condus de intimatul IC.

Din cele expuse reiese că petentul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, prin aceea că, prin nerespectarea regulilor privind depăşirea, a produs un accident de circulaţie, din care a rezultat avarierea unui vehicul, astfel încât cele consemnate în acest sens în cuprinsul procesului verbal sunt reale.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite, în parte, plângerea contravenţională formulată de petentul EV împotriva procesului verbal, va anula, în parte, procesul verbal, cu privire la săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, va înlătura sancţiunea avertismentului aplicată faţă de acesta, menţinând celelalte dispoziţii din cuprinsul procesului verbal şi va înlătura sancţiunea principală a aplicării unui număr de 6 puncte de amendă şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, ca nelegal aplicate.

Totodată, conform art. 274 C.pr. civ., având în vedere şi principiul disponibilităţii procesului civil, va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte restituirea permisului de conducere, conform art. 219 alin. 2 din H.G. nr. 1391/ 2006, această măsură se dispune de şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive, prin care procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat. Ori, pentru a se aduce la îndeplinire această măsură administrativă, rămâne ca petentul să acţioneze în consecinţă.

5

Domenii speta

Spete similare