Plângere rezoluţie procuror

SENTINŢA PENALĂ NR. 103/30.05.2013 (plângere rezoluţie procuror)

Pe rol soluţionarea cauzei penale, având ca obiect plângere rezoluţie procuror,  formulată de petenul B.G., î împotriva  intimaţilor  F. T., F.A. şi F. C.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.05.2013 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 30.05.2013 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii penale de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.05.2013, petentul B. G. a formulat plângere împotriva Ordonanţei de respingere a plângerii formulate împotriva intimaţilor F. T., F.A. şi F. C., toţi cu domiciliul în comuna I. pronunţată la data de 16.04.2013 în dosarul nr.59/II/l/2013 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., solicitând admiterea plângerii şi trimiterea în judecată a intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p.

În motivarea plângerii, se arată că din întregul material de urmărire penală, rezultă că inculpatul F.N, împreună cu F. T., F. A. şi F. C., l-au lovit în ziua de 17.03.2012, cauzându-i leziuni care au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale şi deşi a formulat plângere împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., a apreciat în mod nelegal şi netemeinic că plângerea este nefondată, menţinând soluţia dată în cauză de procurorul de caz, reţinând că inculpatul F.N. a fost cel agresat fizic de către petent şi că numiţii F.A., F.C. şi F. T. au intervenit doar pentru a a-i despărţi, fără ca aceştia să îl lovească.

 Se arată că, din probatoriile administrate în cauză, rezultă că F.A., F.C. şi F. T. au participat efectiv la încăierarea ce a avut loc în ziua de 17.03.2012, l-au lovit pe petent, că numitul F.A. l-a lovit cu un băţ în zona capului şi toracelui, lovitura aplicată de acesta având un rol decisiv în crearea leziunilor descrise în certificatul medico-legal nr.750/A 11/108/24.07.2012, iar în urma acestei lovituri petentul a intrat în stare de inconştienţă, favorizând astfel loviturile pe care i le-au aplicat cu pumnii şi picioarele cele două femei.

Petentul arată că numita F. T. l-a imobilizat, apucându-l cu ambele mâini de pulovăr şi cămaşă, pe care i le-a rupt, lovindu-l în acelaşi timp cu pumnii şi picioarele în zona feţei şi trunchiului, iar numita F.C., l-a lovit cu pumnii şi picioarele pe corp, profitând de faptul că în urma loviturilor aplicate de F. A. cu un par din lemn şi de F. N. cu sticla de bere în zona feţei şi capului, nu a mai putut reacţiona şi nu s-a mai putut apăra şi aportul la săvârşirea infracţiunii de lovire a numiţilor F. T., F. A. şi F. C., este substanţial, egal cu cel al inculpatului F.N.şi că fără contribuţia acestora şi implicarea lor în săvârşirea infracţiunii de lovire, inculpatul F.N. nu ar fi avut posibilitatea să îl doboare cu lovitura aplicată în zona feţei cu sticla de bere.

În drept se invocă disp. art.2781 C.p.pen.

Analizând plângerea raportată la dosarul de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii invocate de procuror, se reţin următoarele:

LA DATA DE 20.03.2012, PETENTUL B.G., A FORMULAT PLÂNGERE solicitând a se efectua cercetări faţă de numiţii F. N., F. T., F. A. şi F. C. pe motiv că, în data de 17.03.2012 l-au agresat fizic, aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele în diferite zone ale corpului (numitul F. N. chiar şi cu sticla în cap).

Ulterior, partea vătămată a anexat dosarului cauzei certificatul medico-legal nr.750/A2/l08/24.07.2012 emis de către SML C., din care rezultă că, în urma „agresării exercitate a suferit leziuni (produse prin lovire cu corp dur) care necesită pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Prin rezoluţia din data 29.06.2012 s-a început urmărirea penală faţă de numiţii F. N., F. T., F. A. şi F. C, pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 180 al.1 Cp., iar prin Ordonanţa din 05.02.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.180 al.1 C.p. în art.180 al.2 C.p.

Prin Rechizitoriul din 06.03.2013 dat în dosarul nr.497/P/2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria L.G. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui F. T., F. A. şi F. C, pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 180 al.2 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârşită de aceştia.

Împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu a formulat plângere petentul, iar prin Ordonanţa din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., a respins plângerea.

Împotriva rezoluţiei date de procurorul ierarhic superior petentul a formulat prezenta plângere, astfel cum rezultă din petitul plângerii şi precizările avocatului ales cu ocazia concluziilor pe fond.

Analizând plângerea petentului astfel cum a fost precizată în temeiul principiului disponibilităţii, instanţa o apreciază ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma.

Potrivit art. 278¹ C.p.p. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C.p.p. împotriva rezoluţiei de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 şi art. 278 C.p.p. la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în prima instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Această normă legală vizeză controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală şi are rolul de a da eficienţă dispoziţiilor cuprinse în art. 21 al.1 din Constituţie potrivit căruia ,, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime”, precum şi dispoziţiilor cuprinse în art.13 din CEDO potrivit căruia ,,orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.

Din interpretarea textului menţionat rezultă că este supusă controlului judecătoresc în temeiul art. 278¹ C.p.pen. şi ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu, confirmată, ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii interesate prin art. 275-278 C.p.pen.

Potrivit art.275 C.p.p. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile şi orice persoane dacă prin măsurile şi actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.

Plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 278 al.1 C.p.p.)

Când măsurile sau actele sunt ale prim procurorului parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior(art. 278 al.2 C.p.p.)

Din dispoziţiile legale enunţate rezultă că petentul nemulţumit de soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu de procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. trebuie să parcurgă următoarele etape: mai întâi să se adreseze cu plângere prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. iar dacă plângerea i-a fost respinsă de acesta, să se adreseze cu plângere instanţei de judecată.

Însă în cauză Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. prin  Ordonanţa din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 a respins plângerea petentului.

Instanţa constată că petentul a parcurs etapa controlului la procurorul ierarhic superior, însă plângerea formulată în faţa instanţei este inadmisibilă întrucât acesta a atacat Ordonanţa din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. pe când obiectul plângerii vizat de art. 278¹ al.1 C.p.p îl constituie rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu şi nu actul prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea formulată potrivit art. 275-278 C.p.p..

Ori din plângerea astfel cum a fost precizată expres de avocatul ales al petentului rezultă că acesta a atacat şi a invocat motive de nelegalitate ale Ordonanţei din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013  de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art. 275-278 C.p.p. de către procurorul ierarhic superior constituie numai o condiţie prealabilă, obligatorie prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 2781 al.1 C.p.p. Prin urmare în procedura reglementată de art. 2781 al.1 C.p.p. se verifică numai legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată dată iniţial de procuror, în speţă dispoziţia de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriul din 06.03.2013 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. care constituie şi obiectul plângerii.

Faţă de considerentele ce preced instanţa apreciind plângerea formulată ca inadmisibilă în baza art. 278¹ al.8 lit. a C.p.pen. o va respinge pe cale de consecinţă şi va menţine dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu din 06.03.2013  dată de procurorul Parchetul de pe lângă Judecătoria L.G. în dosarul nr.497/P/2012.

Instanţa apreciază că orice altă interpretare a textului legal menţionat, este exclusă, în raport cu împrejurarea că normele legale care privesc desfăşurarea procesului penal, şi sesizarea instanţei, astfel cum sunt reglementate de legea procesual penală, art. 197 al.2 C.p.pen., sunt de ordine publică, astfel încât încălcarea lor duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească ce le-ar nesocoti.

Deşi respingerea plângerii ca inadmisibile face de prisos analiza fondului plângerii, instanţa reţine totuşi sub acest aspect că plângerea este nefondată.

Astfel, inculpatului F.N. a recunoscut că el este cel ce 1-a agresat fizic pe petentul B.G., motivat de faptul că acesta din urmă a fost cel ce 1-a lovit iniţial şi că numiţii F.A., F. C., F. T., doar au intervenit pentru a-i despărţi şi a-i împiedica să se mai lovească.

Declaraţia inculpatului F.N. se coroborează cu cea a martorei T. A., ce confirmă că i-a văzut pe B. G. şi F. N. lovindu-se reciproc, aceasta susţinând că despre ceilalţi nu poate spune că l-au agresat pe B. G., ci numai că cei doi ce se loveau iar F. A., F. C. şi F. T. erau  strânşi grămadă şi erau agitaţi.

Nici martorul D. I. nu susţine afirmaţia petentului, acesta declarând că fiind cu oile pe izlaz a văzut un grup mai mare de persoane, recunoscându-i pe numiţii B.G., B. C. şi F. N. care se băteau ridicându-se şi trântindu-se de la pământ, nefăcând nici o menţiune despre intimaţi.

Deşi petentul susţine că martorii B. M. şi B. C. pot confirma susţinerea sa, fapt demonstrat cu declaraţiile date de aceştia, instanţa reţine că declaraţiile lor  nu se coroborează cu celelalte probe administrate reţinând totodată şi raporturile de rudenie existente între aceştia şi partea vătămată astfel că poziţiile lor sunt subiective şi în favoarea părţii vătămate.

De altfel, însăşi partea vătămată în declaraţia dată la

17.03.2012, la scurt timp de la momentul producerii incidentului, nu a descris agresiunea exercitată asupra sa în sensul că ar fi fost lovit cu vreun par sau băţ, de învinuit şi intimaţi, ci doar că inculpatul F.N. l-ar fi lovit cu o sticlă în zona ochiului drept, determinând căderea sa, după care cu toţi cei mai sus arătaţi l-au lovit cu pumnii şi picioarele. Prin urmare din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu că şi intimaţii l-au lovit pe petent, astfel că soluţia dispusă de parchet este legală şi temeinică.

Văzând prev. art. 192 al.2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 278¹ al.8 lit. a C.p.pen. respinge plângerea petentului B.G., formulată împotriva Ordonanţei de respingere a plângerii pronunţată la data de 16.04.2013 în dosarul nr.59/II/l/2013 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., ca inadmisibilă.

Menţine dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin Rechizitoriul din 06.03.2013 din dosarul nr.497/P/2012 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G.

În baza art. 192 al.2 C.p.pen. obligă petentul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.05.2013.

Domenii speta

Spete similare