Hotărâre care ţine loc de act de vânzare-cumpărare

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 34686/245/2011

reclamanţii G. N.-I. şi G. M. au chemat în judecată pârâtul S.C. G. 5 I. C. M. Iaşi solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Iaşi, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515 , iar în subsidiar, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea încheiată între ei şi pârâtă la data de 15.08.2007 cu privire la acest imobil.

Reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar.

În motivarea cererii reclamanţii au susţinut că între ei şi pârâtă s-a încheiat, în anul 2007, un contract de construire al cărui obiect era reprezentat de imobilului din Iaşi, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515. Pârâta a edificat imobilul şi la data de 15.08.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală, obligaţia contractuală pe care şi-au asumat-o fiind îndeplinită prin plata preţului stipulat de 98600 lei. De la acea dată s-au mutat în imobil, au achitat c/v taxelor şi impozitelor şi au demarat demersuri pentru perfectarea contractului în formă autentică, însă sub diferite pretexte reprezentanţii pârâtei au refuzat prezentarea la notariat, motiv pentru care au înţeles să promoveze prezenta acţiune.

Reclamanţii nu au indicat temeiul de drept al cererii.

Alăturata cesteia au depus copia contractului de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. 176/2007, copia procesului-verbal de predare primire al locuinţei, copia chitanţei de plată a preţului şi copia facturii fiscale, copia contractului de construire a imobilului.

Legal citată, şi prin publicitate pârâta nu a depus întâmpinare şi nu şi-a delegat reprezentant în instanţă pentru a preciza poziţia procesuală faţă de acţiunea reclamanţilor.

Din relaţiile de la ORC Iaşi a rezultat că pârâta este sub incidenţa Lg. 85/2006, lichidatorul judiciar fiind desemnat A. I. SPRL, motiv pentru care instanţa de judecată a dispus citarea pârâtei prin lichidator.

În cauză s-au depus  înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Prin cerere reclamanţii au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Iaşi, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515, iar în subsidiar, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea încheiată între ei şi pârâtă la data de 15.08.2007 cu privire la acest imobil

Reclamanţii au cumpărat de la pârât prin actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. 105 din 15.08.2007 o locuinţă situată la dresa indicată, care, în baza contractului de construire nr. 105/23.01.2007 se compune din 2 camere şi balcon, în schimbul plăţii integrale a preţului apartamentului.

Reclamanţii au plătit preţul total de 98600 RON, primind chitanţa nr. 9403325/23.01.2007  şi factura 6897788 din aceeaşi dată.

La data de 15.08.2007 s-a încheiat şi procesul verbal de predare primire a locuinţei.

De la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu plata integrală, reclamanţii au intrat în posesia şi folosinţa apartamentului, însă, în ciuda demersurilor lor, reprezentanţii legali ai pârâtei nu s-au mai prezentat la notar, pentru perfectarea convenţiei în formă autentică.

Referitor la fondul pricinii, instanţa reţine admisibilitatea acţiunii în constatare drept de proprietate, având în vedere dispoziţiile art. 111 C.p.civ. („Partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept”), precum şi faptul că reclamanţii nu au deschisă calea unei acţiuni în realizare, având în vedere, pe de o parte, că se află în posesia apartamentului şi, pe de altă parte, că pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, având în vedere natura bunului – apartament, ar fi lipsită de interes.

Pe fondul cererii însă, instanţa reţine că pretenţia reclamanţilor nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Pentru  imobilului în litigiu este necesar ca să fi operat transferul legal al proprietăţii de la vânzătorul pârât la cumpărătorii reclamanţi, nefiind astfel suficientă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 1295 C.civil – existenţa consimţământului şi plata preţului, întrucât prioritară este respectarea dispoziţiilor art. 1294 C.civil care face referire la  transmiterea proprietăţii.

Or, în temeiul dispoziţiilor art. 1169 C.civil, revenea reclamanţilor obligaţia de a proba că pârâta vânzătoare era, la momentul înstrăinării apartamentului, proprietara acestuia, dovadă care presupunea depunerea la dosar a autorizaţiei de construire a imobilului în litigiu.

Atâta timp cât din probe nu reiese calitatea de proprietar a vânătorului aspra imobilului în litigiu la momentul efectuării vânzării, obiectul juridic al vânzării nu există şi, deci, proprietatea nu a fost transmisă de la vânzător la cumpărător.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa urmează să respingă cererea.

Faţă de pretenţia accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanţi, dând eficienţă dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanţa va reţine, prin raportare la soluţia dată capătului de cerere principal, că pârâta nu este în culpă procesuală, drept pentru care va respinge şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare