Plângere contravenţională cnadnr, termen special de prescripţie.

Sentinţă civilă 9639 din 21.05.2013


Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de …2013, petentul PN în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R..S.A., a solicitat instanţei admiterea plângerii, anularea procesului verbal şi exonerarea de la plata amenzii aplicate.

În motivarea plângerii s-a arătat că se afla la data menţionată în cuprinsul procesului verbal în localitatea Cârlig fără a deţine rovinietă valabilă, fiind constrâns de situaţie ( decesul tatălui său). Susţine petentul că nu a săvârşit cu intenţie fapta şi că a achiziţionat în ziua imediat următoare rovinietă. În drept, au fost invocate prevederile art. 118 din OUG 195. au fost anexate cererii dovada recepţionării procesului verbal la 18.02.2013, procesul verbal în copie, copie carte de identitate petent, certificat de deces tată petent, dovada achitării rovinietei.

În cadrul procedurii de regularizare, intimata a formulat şi depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că petentul a fost sancţionat pentru reţinerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenţionale: la data de 28.12.2012, pe DN 24 km 204+150m, pe raza localităţii Cârlig, a circulat cu vehiculul ……. pe drumurile naţionale fără achitarea tarifului de rovinietă. Autoturismul a fost identificat ca aparţinând petentei. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 8(1) din OG 15/2002, cu respectarea prevederilor art. 1 şi 9 din acelaşi act normativ. Procesul verbal a fost generat în format electronic, cu respectarea tuturor prevederilor legii 455/2001 şi art. 19 din OG 2/2001, iar fapta a fost surprinsă cu ajutorul aparatului video inserat Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi control a rovinietei.  Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG 2/2001, OG 15/2002, legea 455/2001, Ordinul MTI 769/2010 fiind solicitată judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului legal.

Analiza instanţei:

Instanţa reţine că prezenta cauză prezintă o serie de particularităţi: astfel, petentul nu contestă calitatea sa de proprietar al autoturismului, sau neachitarea corespunzătoare a  rovinietei, invocând în apărare existenţa unor probleme personale grave ( intervenirea decesului tatălui său şi necesitatea organizării înmormântării acestuia). În acest sens petentul depune la dosar şi copia certificatului de deces a tatălui său , deces survenit chiar în ziua de 28.12.2012. deşi nu poate constitui în sine o cauză exoneratoare de răspundere, o atare apărare este aptă de a influenţa direct gradul de pericol social al faptei şi sancţiunea aplicată. Cu toate acestea, instanţa apreciază că se impune cu prioritate reţinerea existenţei obiective a faptei de neachitare a tarifului de rovinietă şi analiza aspectului prescrierii răspunderii contravenţionale.

Cu privire la prescrierea aplicării sancţiunii ( şi implicit a răspunderii contravenţionale) – aspect pus în discuţie din oficiu, instanţa va reţine că acestea sunt susceptibile de analiză în cadrul plângerii contravenţionale şi în egală măsură fondate, în considerarea următoarelor argumente: data constatării faptei nu poate fi, într-adevăr decât ce a efectuării cadrului foto iniţial, când în baza de date a intimatei este înregistrată pretinsa faptă contravenţională. Interogarea ulterioară a acestei baza, precum şi întocmirea procesului verbal trebuie să se subsumeze cerinţei legale de respectare a termenului de 30 de zile. Astfel nu se poate interpreta că data constatării poate fi lăsată la arbitrariul instituţiei intimate, fiind aleatorie şi depinzând de momentul interogării aplicaţiei datelor stocate sau întocmirii efective a procesului verbal. Natura termenului de 30 de zile, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit şi comunicat nu poate fi alta decât cea prevăzută de cadrul general OG 2/2001 - şi anume un termen de prescripţie atât al aplicării sancţiunii ( şi implicit a unicei consecinţe a răspunderii contravenţionale ) cât şi a executării acesteia. Cu toate acestea, prin specificul finalităţii prescrierii răspunderii contravenţionale, instanţa constată că ar fi neutilă o eventuală analiză a prescrierii executării sancţiunii.

Observând data constatării efective a faptei 28.12.2013 şi data întocmirii procesului verbal 11.02.2013, instanţa reţine că intimata nu a respectat termenul special de prescripţie instituit în cazul faptelor prevăzute de OG 15/2002, astfel încât devine operantă sancţiunea specifică - prescrierea răspunderii contravenţionale a petentului.

În considerarea argumentelor anterior dezvoltate, instanţa reţine că deşi fapta are o existenţă reală, prin neglijenţa manifestată de intimată în îndeplinirea promptă ( în 30 de zile) a obligaţiilor de întocmire şi comunicare a procesului verbal s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale ( şi subsecvent şi a executării sancţiunii) , astfel încât urmează a admite plângerea şi a dispune anularea procesului verbal, reţinând că unicul temei al aplicării unei sancţiuni este constatarea existenţei răspunderii contravenţionale.

Va lua act, de asemenea, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.