Schimbare încadrare juridică din infracţiunea prev. de art.182 alin.1 din Codul penal în cea prev. de art.180 alin.1 din Codul penal. Culpa părţii vătămate în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice.

Sentinţă penală 2056 din 01.07.2011


Prin sent. pen. nr.2056 din 01.07.2011 a Judecătoriei Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatei C.A., necunoscută cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. şi ped. de art.180 alin.1 din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, conform disp. art.334 din Codul de procedură penală, din infracţiunea prev. şi ped. de art.182 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 2(două) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art.71 din Codul penal, s-a aplicat inculpatei C.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a şi lit.b) din Codl penal.

În baza disp. art.81, art.71 alin.5 din Codul  penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii, pe o durată de 2(doi) ani şi 2(două) luni care, conform disp. art.82 alin.1 din Codul penal, constituie termen de încercare pentru inculpată.

În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală rap. la art.998-999 din Codul civil, a fost obligată inculpata C.A. să plătească părţii civile B.N. suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respectiv – daune morale şi au fost respinse restul pretenţiilor solicitate de partea civilă.

În baza disp. art.14 şi art.346 din Codul de procedură penală, a fost respinsă acţiunea civilă exercitate în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi, prin reprezentanţii săi legali – pentru Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul că inculpata C.A. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală gravă”, prev. şi de art.182 alin.1 din Codul penal reţinându-se, în esenţă, că inculpata C.A., la data de 10.12.2008, a îmbrâncit pe partea vătămată B.N., proiectând-o pe sol, după care i-a aplicat mai multe lovituri, cu picioarele, peste corp, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.

În urma analizării probatoriilor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

În ziua de 10.12.2008, în timp ce partea vătămată B.N., în vârstă de 73 de ani, se afla în curtea locuinţei inculpatei C.A., între cele două părţi a izbucnit un conflict spontan, determinat de pretenţiile reiterate de partea vătămată în legătură cu dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren aflate în posesia inculpatei. Iritată de afirmaţiile părţii vătămate, inculpata C.A.a împins-o pe aceasta, până la ieşirea din curte. Ajunse în faţa porţii, inculpata C.A. a îmbrâncit-o puternic pe partea vătămată B.N., care a căzut pe sol, în stradă, ca urmare a loviturii primite. Din declaraţia martorului ocular M.V., a rezultat că, în timp ce partea vătămată se afla la pământ, inculpata a lovit-o, de câteva ori, cu picioarele în zona capului şi peste corp. Martorul arată că partea vătămată a început să strige după ajutor, moment în care el a coborât din căruţă şi a intervenit, încercând să o ajute pe aceasta să se ridice. Cum nu a reuşit singur, l-a chemat pe numitul T.V., care locuieşte în apropiere şi care l-a ajutat să o urce pe partea vătămată în căruţă.

Partea vătămată a fost transportată la domiciliu cu căruţa martorului M.V.. În aceeaşi zi, 10.12.2008, partea vătămată B.N. a fost internată în Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan" Iaşi, unde s-a constatat că acesteia i-a fost produsă o fractură intertrohanteriană dreaptă şi i-a fost acordată asistenţă medicală, în perioada 10.12.2008 - 17.12.2008.

La dosarul de urmărire penală există raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi, întocmit de un singur medic legist, care atestă că leziunea suferită de partea vătămată B.N. (fractură intertrohanteriană dreaptă, pe fondul osteoporozei preexistente) s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, poate data din 10.12.2008 şi necesită pentru vindecare un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata C.A. a declarat că, la data de 10.12.2008, partea vătămată a intrat fără drept în curtea sa, că au avut un conflict verbal, după care, inculpata s-a enervat, a apucat-o pe partea vătămată de reverul de la haină şi a împins-o aproximativ un metru şi jumătate, până a ieşit pe poartă. Inculpata a mai declarat că partea vătămată nu s-a opus şi că nu a împins-o prea tare şi că, după ce a trecut de poartă, partea vătămată B.N. „şi-a dat drumul în şezut şi a început să strige că şi-a rupt piciorul”. Inculpata a mai precizat că partea vătămată suferea de osteoporoză, că a mai avut piciorul rupt şi s-a folosit de acest pretext pentru a formula plângere penală împotriva ei.

În apărarea sa, inculpata C.A. a solicitat să se emită o adresă către Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi, pentru a fi înaintată la dosarul cauzei foaia de observaţie nr.25488, întocmită pentru partea vătămată, pentru perioada de internare, 10-17.12.2008 şi biletul de externare a părţii vătămate, precizând că înţelege să conteste numărul de zile de îngrijiri medicale acordat părţii vătămate, solicitând şi avizarea, de către Comisia de avizare, a raportului de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi, probe admise de către instanţă, foaia de observaţie a părţii vătămate B.N. fiind depusă la dosarul cauzei.

Instanţa a solicitat avizarea raportului de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi, în sensul de a se preciza dacă, raportat la constatările făcute în raport, la recomandările făcute părţii vătămate, conform foii de observaţie a acesteia, se menţine numărul de zile de îngrijiri medicale ce a fost înserat în raportul medical menţionat anterior.

Conform avizului nr.22698 din 29.10.2010 emis de Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medico Legale, aflat la dosarul cauzei, Comisia nu a avizat raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi şi a recomandat efectuarea unei expertize medico-legale, cu examinarea persoanei şi a întregii documentaţii.

Faţă de această împrejurare, instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind pe partea vătămată B.N. care să stabilească, raportat la actele medicale ale părţii vătămate, la examinarea efectivă a părţii vătămate, care este numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare şi recuperare funcţională, ca urmare a loviturilor primite de aceasta la data de 10.12.2008, dispunând plata din fondurile Ministerului de Justiţiei a contravalorii acestei expertize. Totodată, instanţa a emis adresă către partea vătămată B.N., cu solicitarea de a se prezenta la I.M.L. Iaşi, în vederea expertizării (la termenele de judecată din 25.01.2011 şi 22.02.2011). la termenul de judecată din data de 19.04.2011, partea vătămată s-a prezentat în instanţă şi a precizat că a fost internată în Spitalul Clinic de Urgenţe „Prof. Dr. N. Oblu” Iaşi şi că are un certificat medical, instanţa a revenit către I.M.L. Iaşi, cu solicitarea de înainta raportul de expertiză dispus în prezenta cauză, iar – în cazul în care nu s-a întocmit raportul – să se precizeze motivele. Totodată, instanţa a constatat că întâmpină dificultăţi majore cu partea vătămată, în ceea ce priveşte prezentarea acesteia în vederea expertizării.

Cu adresa nr.2485/OF din 15.03.2011 emisă de I.M.L. Iaşi, s-a comunicat faptul că partea vătămată s-a prezentat la data de 24.02.2011 la I.M.L. Iaşi, ocazie cu care i s-a recomandat efectuarea de examene de specialitate, dar că aceasta nu a revenit cu rezultate la Comisie. Acelaşi răspuns a fost înaintat instanţei şi la data de 29.04.2011, Comisia precizând faptul că, datorită vechimii cazului, din punct de vedere medico-legal va fi clasat. La data de 13.05.2011, cu adresa nr.2485/OF, I.M.L. Iaşi a comunicat instanţei că partea vătămată nu s-a mai prezentat la I.M.L., astfel încât Comisia nu a putut da curs solicitării instanţei, cazul fiind arhivat.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa a constatat că s-au întreprins toate demersurile în vederea prezentării părţii vătămate la expertiză (aceasta fiind anunţată prin adrese şi punându-i-se în vedere şi atunci când s-a prezentat în faşa instanţei), că partea vătămată nu s-a prezentat la examenele ce i-au fost recomandate de către I.M.L. Iaşi şi necesare efectuării expertizei, astfel încât această expertiză nu a putut fi efectuată, având în vedere şi faptul că Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medico Legale din cadrul I.M.L. Iaşi nu a avizat raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi, aşa cum s-a arătat anterior, a reţinut faptul că, din ansamblul probatoriilor administrate în cauză, având în vedere şi actele medicale emise pe numele părţii vătămate B.N., s-a făcut dovada lovirii părţii vătămate de către inculpata C.A., dar că nu există dovada numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare, raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi nefiind avizat de Comisia de control, iar expertiza solicitată de către I.M.L. Iaşi neputând fi efectuată din culpa părţii vătămate, care nu s-a prezentat la examenele recomandate, deşi s-au acordat multe termene de judecată în acest sens. Instanţa a mai constatat şi faptul că, în afară de raportul de constatare medico-legală (pe bază de documente) nr.6405/OF/ 27.02.2009, emis de I. M. L. Iaşi, nu există alt act medico-legal în care să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate pentru vindecare şi că aceasta nu a fost examinată efectiv, de un medic, în acest scop, raportul menţionat anterior fiind întocmit strict pe baza actelor medicale aflate în posesia părţii vătămate, fără ca aceasta să se prezinte în vederea examinării şi fără a fi avută în vedere foaia de observaţie a părţii vătămate.

Pentru toate aceste motive, instanţa a dispus, în baza art.334 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. şi ped. de art.182 alin.1 din Codul penal, în infracţiunea prev. de art.180 alin.1 din Codul penal, constatând că există la dosarul de urmărire penală, plângerea penală a părţii vătămate B.N., în acest sens.