Vătămare corporala din culpa. Invocarea cazului fortuit in aparerea inculpatului. Individualizarea pedepsei, raportat la dispoziţiile Codului de procedură penală aplicabile în cauză

Sentinţă penală 396 din 29.01.2009


Prin sentinta penala din 29.01.2009 a Judecatoriei Iasi, s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei

Pe latura civila, instanta a luat act ca partea vatamata P.E. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

Pentru a pronunta acesta solutie, instanta a retinut ca la data de 08.04.2006, pe sos. Bucium, in dreptul blocurilor ANL, pe fondul unei viteze stabilita ulterior ca fiind de 113 km/h, inculpata, in timp ce conducea autoturismul VW Passsat, a parasit banda 1, înscriindu-se in traiectorie oblica spre sensul opus, unde a lovit frontal stânga jeep-ul Rover NT 67 AGN, condus regulamentar pe banda 2 a sensului de mers Bucium-Iasi, de partea vatamata P.E., care a suferit fracturi la piciorul stâng pentru care s-a intervenit chirurgical si pentru vindecarea carora a necesitat 100-110 zile îngrijiri medicale.

In ceea ce priveste pozitia inculpatei fata de învinuire, acesta a avut o atitudine oscilanta, nerecunoscând savârsirea faptei de la început. Inculpata a sustinut ca anterior producerii accidentului, a existat o stare de pericol introdusa in trafic de prezenta unui autoutilitare de culoare alba care i-a taiat calea, invocând în favoarea sa existenta unui caz fortuit.

Instanta a retinut ca impactul a avut loc pe banda doi a sensului de mers Bucium-Iasi, autoturismul condus de catre inculpata parcurgând înca 24 de metri pana la marginea din stânga a carosabilului, unde s-a si oprit. Pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul limita de viteza admisa era de 60 km/h, viteza la care nu s-a putut aprecia daca ar mai fi avut loc sau nu impactul insa, care ar fi atras consecinte mult diminuate.

Instanta a constatat ca prezenta in trafic a acelui vehicul de culoare alba in zona adiacenta zonei accidentului a fost confirmata si de martorii AB si RR, insa declansarea starii de pericol in privinta inculpatei, a fost descrisa diferit de acestia.

In esenta, instanta a retinut ca ipoteza sustinuta si de catre inculpata, potrivit careia anterior producerii accidentului, a existat o stare de pericol introdusa in trafic de prezenta unui autoutilitare de culoare alba care i-a taiat calea, nu este plauzibila raportat la concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat in cauza, potrivit caruia nu exista elemente care sa fi condus la declansarea unei stari periculoase.

Instanta a apreciat insa ca, si in ipoteza sustinuta de inculpata, nu se poate deduce lipsa culpei acesteia care circula cu o viteza stabilita pe cale stiintifica la cca 113, 5 km/h, pe un sector de drum pe care limita maxima era de 60 km/h si in conditiile in care intrând in tangaj, urmare a trecerii intempestive de pe o banda pe alta, in loc sa frâneze, aceasta a patruns pe contrasens, intrând in coliziune frontala cu autoturismul condus de partea vatamata.

Instanta a apreciat ca datele si împrejurarile relevate de catre martori, in contextul circumstantelor particulare, specifice in care au putut percepe faptele relatate, contureaza ipoteza potrivit careia inculpata a actionat necorespunzator, neadaptând viteza de rulare la conditiile de trafic.

Potrivit  art. 35 alin. 1 din OUG nr.195/2002” participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa asigure fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna în pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice sau private”.

Cat priveste individualizarea in concret a sanctiunii penale pe care a aplicat-o inculpatei, fata de împrejurarile obiective si subiective ale savârsirii faptei, instanta a tinut cont de criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 C.pen., si anume de dispozitiile partii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in codul penal, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana inculpatei, necunoscuta cu antecedente penale, cu o buna conduita in societate, dedusa din împrejurarea anterioara si din actele in circumstantiere atasate la dosar, de vârsta inculpatei si de situatia profesionala a acesteia.