Minori. Program de vizitare.

Sentinţă civilă 6657 din 27.03.2012


Prin Sentinţa civila nr. 6657/27 martie 2012 a fost admisă  acţiunea formulată de reclamanta IA  în contradictoriu cu paratul IG, s-a dispus  modificarea programului de vizitare al minorului  IA, stabilit prin sentinta civilă nr. 9760/17.09.2008 dată in dosar nr. 22546/245/2007, în sensul că  mentinerea legăturilor personale dintre pârât şi minor să aibă loc prin vizitarea minorului la domiciliul  acestuia, în comuna VM, jud. Suceava, in ultimul sfârşit de săptămână al fiecărei luni.  De asemenea, s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale  formulate de pârâtul  reclamant IG, înregistrarea separată a acesteia.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut  că faţă de momentul depunerii cererii reconvenţionale,  după  al treilea  termen de judecată acordat în cauză,  ulterior  primei zile de înfăţişare, în raport de dispoziţiile art. 119 al.  3  din Codul de Procedură Civilă, cererea  a fost introdusă tardiv cu scopul vădit  de a tergiversa solutionarea cererii principale. Instanţa  a constatat că sunt incidente  prevederile art. 120 al. 2  din Codul de Procedură Civilă, probatoriul încuviinţat  referitor la cererea principală fiind administrat, astfel încât  a dispus  disjungerea  cererii  reconvenţionale şi înregistrarea separată a  acesteia.

Pe fondul cauzei instanta  a retinut că prin cererea formulata reclamanta a solicitat modificarea programului de vizitare al minorului  IA, astfel cum  a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 9760/2008 a Judecătoriei Iaşi pentru motive  care au intervenit  ulterior pronunţării acestei  sentinţe.

Prin sentinţa civilă  nr. 9790 din  17 septembrie  2008 a Judecătoriei  Iaşi,  rămasă irevocabilă  prin decizia civilă nr.  550 din 12 iunie  2009 a Tribunalului Iaşi,  s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, minorul Ispir Alexandru fiind încredinţat  reclamantei IA, încuviinţându-se  programul de vizitare  al minorului  în următoarea formă: la  domiciliul pârâtului  ultimul  sfârşit  de săptămână  al fiecărei luni,  începând cu vineri ora 17,00 şi până duminică  ora 18,00, în perioada 1-15 august a fiecărui an, la domiciliul copilului în 24 decembrie a fiecărui an  în intervalul orar 17,00 – 20,00, în prima zi de Paşti a fiecărui an, în acelaşi interval orar,  la 24 august  a fiecărui an în acelaşi interval orar.

Potrivit art. art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menţine relaţii personale si contacte directe cu părinţii iar potrivit art. 15 din aceeaşi lege relaţiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioada determinata de către părintele la care copilul nu locuieşte in mod obişnuit. Corespunzător dreptului copilului  de a menţine relaţii personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat este  si dreptul  părintelui de a menţine legături personale cu  copilul sau, drept garantat de art. 43 alin. 3 c. fam. si de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului care prevede dreptul la respectarea vieţii de familie care presupune implicit si dreptul de a menţine legături personale cu minorul care locuieşte împreuna cu celalalt părinte.

In exercitarea acestui drept al pârâtului instanţa trebuie să ţină cont in primul rând de interesul copilului pentru ca măsura luata să nu impieteze asupra dezvoltării normale a copilului.

Conform  art. 403 din Noul Cod Civil , în cazul  schimbării împrejurărilor, instanţa  de tutelă poate  modifica măsurile cu privire la drepturile  şi îndatoririle  părinţilor divorţaţi faţă de  copiii lor minori,  la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de  familie, a copilului, a  instituţiei de ocrotire , a instituţiei  publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Pentru a proceda la schimbarea unui program de vizitare stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca este necesar ca acele împrejurări ce au fost avute in vedere de către instanţă la pronunţarea hotărârii să se fi schimbat.

Din probele administrate în cauză,  rezultă că  minorul  IA suferă în prezent  de anumite afecţiuni medicale survenite după încuviinţarea  de către instanţă a programului  de vizitare, având nevoie de o îngrijire specială, atentă, iar separarea sa de mediul familial cu care este obişnuit, cu preluarea sa la domiciliul tatălui  nu este în interesul minorului. De asemenea, din probele  dosarului, înscrisurile depuse de reclamantă, a rezultat că numita  AM, persoană  din  anturajul pârâtului, a  adresat ameninţări cu moartea  reclamantei, în mesajele transmise de această persoană făcându-se referire  şi la minorul  IA. 

Scopul menţinerii legăturilor personale  nu este  de a îngreuna situaţia minorului sau de a afecta starea sănătăţii acestuia, ci  acela de a consolida relaţiile afective cu părintele cu care minorul nu locuieşte în mod obişnuit.  În realizarea efectivă a acestei legături trebuie ca instanţa să ţină cont şi de interesul manifestat de  părinte în acest sens.  Or, pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi respectat programul de vizitare stabilit anterior de instanţă şi mai mult decât atât nu a contribuit  o perioadă îndelungată de timp la  cheltuielile ocazionate de creşterea şi educarea minorului, nemanifestând  interes  efectiv în ce priveşte bunăstarea  minorului, aspect ce rezultă şi din comportamentul pârâtului în cursul procesului.

Fata de toate aceste considerente, instanţa apreciază ca programul de vizitare astfel cum a fost stabilit prin hotărârea judecătorească menţionată anterior se impune a fi modificat,  în sensul restrângerii,  acesta nemaifiind în concordanţă  cu nevoile actuale ale minorului, date fiind vârsta  şi starea de sănătate a acestuia.