Plata

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2012, sub nr.4118/207/2012, reclamanta-creditoare  S.C. C. V. S.A.( succesoare în calitate de  furnizor de energie electrica a fostei E. O. S.A.), prin mandatar E. K. R. S.R.L., a chemat în judecata pe pârâtul debitor K.G., solicitând instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin sa fie obligat acesta la plata sumei totale de  599,69  lei (RON), compusa din  510,4 lei,  reprezentând consum energie si  89,29 lei, reprezentând penalitati de întârziere( dobânda), neachitate  pâna în prezent.

Precizeaza reclamanta-creditoare ca suma datorata de pârâtul-debitor reprezinta o datorie certa, lichida si exigibila, asa cum reiese din fisa de situatie a creantelor, anexata la prezenta cerere.

În fapt, motivând actiunea, reclamanta arata ca între S.C. C. V. S.A ( fosta E. O.) si pârât , s-au derulat raporturi contractuale, în baza carora s-a livrat energie electrica acestuia, corelativ nascându-se obligatia de plata a beneficiarului, conform facturilor emise de catre societatea S.C. C. V. S.A

Astfel, începerea derularii relatiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început sa consume energie electrica, însusindu-si totodata toate obligatiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar în dovedirea recunoasterii si însusirii derularii contractului dintre debitor si societatea creditoare, sta si faptul ca acesta a efectuat o serie de plati, asa cum rezulta din situatia financiara a debitorului.

Mai arata reclamanta prin mandatar ca, în conformitate cu contractul semnat, care este standard si aplicabil la nivel national, reglementat prin act normativ, S.C. C. V. S.A. avea obligatia sa furnizeze energie electrica, iar debitorul G. S. avea obligatia sa achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise, în termen de 7 zile calendaristice de la data înregistrarii facturilor la consumator( art.11 din Contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadentei facturilor.

 De asemenea a aratat ca între parti este încheiat un contract de adeziune, având în vedere ca prin decizia ANRE nr.57/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrica.

Precizeaza reclamanta prin mandatar ca, întrucât acest act normativ a fost publicat în forma initiala în Monitorul Oficial al României Partea I nr.623/1999, nimeni nu poate invoca necunoasterea acestuia si neînsusirea  clauzelor prevazute în acesta, mai ales ca prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, iar pe cale de consecinta rezulta ca acel consum care nu este realizat în baza unui contract intra sub incidenta Codului penal.

A mai mentionat reclamanta-creditoare ca, si-a onorat obligatia de a furniza debitorului pârât, energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi îndeplinit întocmai obligatia corelativa de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tagaduit existenta raportului juridic obligational invocat de creditoare ca izvor al pretentiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutarii culpabile de catre aceasta a obligatiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodata vreo obiectie cu privire la obligatia de plata a debitului restant si a penalitatilor.

Reclamanta-creditoare solicita a se acorda valoare probatorie înscrisurilor produse de catre aceasta, facturile fiscale subsecvente având natura juridica a unor înscrisuri sub semnatura privata, apte de a face dovada pretentiilor banesti deduse prezentei actiuni, conform art.46 C.com., în conditiile în care debitorul nu a contestat facturile produse în cauza, facturi acceptate implicit si în acest mod.

Arata reclamanta-creditoare ca, în dovedirea sustinerii ca aceste facturi sunt acceptate la plata sta si faptul ca nu au fost contestate de catre debitor, conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004 si care stabileste ca debitorul avea obligatia ca în cazul în care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primire.

Mentioneaza reclamanta ca expedierea facturilor de energie electrica se realizeaza cu operatorul national din domeniul serviciilor postale si care se afla în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României, iar în cazul în care se considera necesar se poate depune dovada depunerii facturilor la ghiseele acestei institutii (prin borderouri de trimitere), având în vedere ca societatea creditoare respecta întreaga legislatie în domeniu si, astfel ca debitorului i s-a comunicat obligatia de plata si, implicit acesta a recunoscut-o.

Arata reclamanta ca pentru serviciile prestate si neachitate la termen s-au calculat penalitati conform contractului, respectiv art.11, iar tariful aplicat este reglementat de catre ANRE si publicat în Monitorul Oficial.

S.C. C. V. S.A a emis facturi pentru plata penalitatilor de întârziere, valoarea totala a acestora fiind de 89,92 lei.

Sustine reclamanta–creditoare ca a încercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificari si apeluri telefonice adresate debitorului, însa demersurile nu au avut nici un rezultat, de asemenea, în temeiul  art.720/1 C.pr.civ. s-a încercat stingerea litigiului si prin conciliere directa.

În drept, reclamanta-creditoare invoca dispozitiile OG nr.5/2001, art.969 si art.1073 C.civ., art.43 si art.46 C.com., solicitând si judecarea în lipsa în conformitate cu dispozitiile art. 242 C.pr.civ..

S-au solicitat cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru si timbru judiciar, în temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ..

În sprijinul si dovedirea cererii reclamanta-creditoare a  atasat la dosar urmatoarele acte in copii: mandatul de reprezentare încheiat între creditor si mandatar, situatia centralizata a soldului, facturi fiscale si anexele acestora (filele 11-27), fisa cont la data de 31.05.2012.

Instanta a dispus pentru termenul din data de 6.09.2012 citarea reclamantei-creditoare cu mentiunea de a depune la dosar contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între aceasta si debitorul pârât K. G. Reclamanta-creditoare nu a depus la dosar înscrisurile solicitate.

Pârâtul-debitor, fiind legal citat, nu s-a prezentat in instanta, nu a formulat întâmpinare si nu a solicitat probe în aparare.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin cererea formulata, reclamanta-creditoare  S.C. C. V. S.A succesoare în calitate de  furnizor de energie electrica a fostei E. O. S.A.), prin mandatar E. K. R. S.R.L., a chemat în judecata pe  pârâtul K. G. solicitând instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin care acesta sa fie obligat la plata sumei totale de 599,69  lei (RON), compusa din  510,4 lei,  reprezentând consum energie si  89,29 lei, reprezentând penalitati de întârziere( dobânda), neachitate  pâna în prezent.

Potrivit dispozitiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, în scopul realizarii creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printru-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori prin alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

 Conform art.379, alin.3 C.pr.civ. constituie creanta certa, acea creanta a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau, si din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit art. 379, alin.4 creanta este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor,  fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta.

În cauza, instanta constata ca reclamanta prin actele depuse la dosar nu a facut dovada existentei acestor raporturi contractuale, nedepunându-se la dosar contractul de furnizare încheiat între parti, iar facturile emise de catre creditoare nu au fost însusite pentru suma solicitata de aceasta de catre debitor expres sau tacit pentru a constitui un mijloc de proba în dovedirea creantei conform art. 46 C. com

Potrivit art.46 C.com., factura acceptata de catre debitor probeaza obligatiile comerciale, astfel ca în acceptiunea dispozitiei legale factura este înteleasa ca un înscris sub semnatura privata ce face proba contractului pe care îl constata.

Retine instanta ca, factura pentru a avea forta probanta pentru persoana care nu a redactat-o, în speta fata de pârâtul-debitor, trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre aceasta, iar fata de emitenta creditoare factura este asimilata prin continut unei marturisiri judiciare, dar fata de destinatarul debitor numai daca este acceptata, însa factura poate fi acceptata expres, în scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente. Instanta apreciaza ca nu poate fi asimilata unei acceptari tacite necontestarea facturilor anterior mentionate deoarece nu s-a facut de catre creditoare dovada faptului ca debitoare a primit facturile. Astfel desi creditoarea a fost citata cu mentiunea de a propune probe în sustinerea cererii formulate aceasta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri respectiv confirmare de primire din care sa reiasa faptul ca debitorul a intrat în posesia facturilor mentionate, pentru a lua cunostinta de continutul acestora si pentru a avea posibilitatea de a le contesta.

Instanta constata astfel ca, facturile anexate la dosarul cauzei emise pe numele debitoarei, nu sunt acceptate la plata prin semnatura de catre debitor si nu fac dovada împotriva acestuia, atât cu privire la executarea prestatiei de catre creditoare, cât si cu privire la termenul de plata.

Totodata, conform art.43 C.com., datoriile comerciale lichide si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, iar potrivit art.4, se socotesc ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau, daca contrariul nu rezulta din însusi actul.

Cum instanta a constatat creanta reclamantei-creditoare ca nu îndeplineste conditiile pentru a fi certa, lichida si exigibila, având în vedere si dispozitiile art.43 C.com., urmeaza sa respinga si capatul de cerere privind obligarea pârâtului-debitor la plata penalitatilor de întârziere facturate.

Astfel, creanta creditorului nu este certa, existenta ei nerezultând din facturile fiscale depuse la dosar, si  neacceptate de catre debitor .

Instanta apreciaza conditiile prevazute de art.1 din O.G. nr. 5/2001, privind existenta unei creante certe, lichide, exigibile ca fiind necesar a fi întrunite în mod cumulativ, lipsa oricareia dintre ele conducând la respingerea cererii privind emiterea unei somatii de plata. .

Fata de considerentele anterior expuse având în vedere caracterul incert al creantei creditorului, în temeiul dispozitiilor art.1din OG 5/2001 va respinge cererea de emitere a unei somatii de plata formulata de creditoare.

Posta 30.09.2012

Domenii speta

Spete similare