Condiţiile prescrierii acţiunii în anularea unui act juridic.

Sentinţa civilă nr. 313/12.02.2013

Prescripţii

Condiţiile prescrierii acţiunii în anularea unui act juridic.

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub acest număr de dosar la data de 13 septembrie 2011 reclamanţii C. I. şi C. M. au chemat în judecată pe pârâţii B. L. T., B. N., K. M. sen., K. J. şi K. M. jr.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

1)să se constate nulitatea parţială a actului de dezmembrare-vânzare/cumpărare – donaţie şi a documentaţiei de dezmembrare, autentificate sub nr. 4447/1 sept.1992 de fostul Notariat de Stat Mediaş, cu privire la imobilul situat administrativ în loc. B. – Str. T. V. – Nr.58, înscris în C.F. nr.100208 B., nr.top.36/1/2, casă de locuit şi teren; a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii B. L. T. şi B. N. au dobândit dreptul de proprietate asupra  imobilului din B. – Str. T. V. – Nr. -, autentificat prin încheierea nr.1002/1997 de B.N.P. L. F., imobil înscris în C.F. 100209 B., nr.top 36/1/1, casă şi teren; şi a încheierilor de carte funciară nr. 2078/1992 şi 2536/1997 prin care s-a realizat întabularea;

2)să se dispună rectificarea situaţiei de carte funciară şi revenirea la situaţia reală conform stării de fapt şi să se dispună dezmembrarea conform acesteia.

În expunerea de motive a acţiunii introductive de instanţă reclamanţii arată, în esenţă, următoarele:

- reclamanţii sunt proprietarii imobilului de la nr. administrativ 58, înscris în C.F. nr.100208 B., nr.top.36/1/2 casă de locuit şi teren, iar pârâţii B. sunt proprietarii de la nr. administrativ 60, înscris în C.F. 102209 B., nr.top.36/1/1 casă şi teren;

- reclamanţii au devenit proprietari prin cumpărare, în limitele materiale şi juridice de la data prezentă şi conform schiţei ataşate acţiunii;

- pârâţii contestă graniţa dintre imobile şi invocă în acest sens o documentaţie de dezmembrare, cu privire la graniţă existând pendinte la Judecătoria Mediaş litigiul ce formează obiectul dosarului civil nr. x/257/2010;

- documentaţia de dezmembrare întocmită în anul 1992 conţine erori pe care reclamanţii le-au cunoscut doar în anul 2010, cu ocazia efectuării expertizei tehnice în dosarul nr.x/257/2010, iar pârâţii se prevalează chiar de această lucrare de dezmembrare;

- în concluzie, ceea ce interesează în mod concret este limita hotarului iniţial, deoarece atât proprietarul ce a vândut reclamanţilor cât şi cel ce a vândut pârâţilor au înstrăinat în limitele materiale existente la data încheierii contractelor iar dreptul la acţiune în sens material circumscrie posibilitatea pentru reclamant de a cere stabilirea hotarului iniţial.

Acţiunea s-a întemeiat în drept doar pe dispoziţiile Decretului nr.115/1938 şi ale Legii nr.7/1996 fără a se indica vreun text legal, deşi acţiunea este redactată de un avocat.

Pârâţii B. L. T. şi B. N. /legal citaţi şi reprezentaţi/ au formulat în cauză întâmpinarea ataşată f.15 şi următoarele dosar, prin care solicită respingerea acţiunii ca nelegală şi neîntemeiată.

În justificarea acestei poziţii procesuale pârâţii arată că acţiunea nu este corespunzător timbrată, incident pe care îl invocă pe cale de excepţie.

Pârâţii mai arată că, în ipoteza că cererea de chemare în judecată se va timbra legal, înţeleg să invoce prescripţia dreptului la acţiune în sens material în ceea ce priveşte anularea actelor conform primului petit.

Potrivit apărării pe care o fac pârâţii, susţinerea reclamanţilor în sensul că au cunoscut erorile din actul de dezmembrare, erori ce au afectat şi actele anterioare făcute pe baza dezmembrării, este nereală şi făcută cu rea-credinţă.

Mai susţin pârâţii faptul că este inadmisibil să afirmi după 19 ani că nu ştii ce conţin propriile acte de dezmembrare, o asemenea atitudine neurmărind altceva decât eludarea dispoziţiilor legale ce reglementează prescripţia dreptului la acţiune.

Pe fondul cauzei, pârâţii arată faptul că toate actele atacate sunt legale, au fost cunoscute de reclamanţi şi pe baza lor au acceptat să îşi dobândească imobilul în proprietate.

În privinţa proprietarilor iniţiali – arată aceeaşi pârâţi – aşa au înţeles să îşi dezmembreze imobilul iar schiţa de dezmembrare astăzi contestată de reclamanţi reflectă voinţa foştilor proprietari.

Tot pe fondul cauzei pârâţii mai arată că reclamanţii nu au invocat nici un motiv de nulitate cu privire la actele autentice atacate; că graniţa dintre imobile s-a stabilit pe baza schiţei şi a lucrării de dezmembrare întocmită de un inginer; lucrarea a stat la baza întabulării în cartea funciară şi acest fapt înseamnă că era conformă cu cerinţele legale.

Pârâţii conchid în sensul că cererea de chemare în judecată se bazează doar pe împrejurarea că reclamanţilor nu le mai convine în prezent situaţia avută de ei în vedere la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Întâmpinarea s-a întemeiat pe dispoziţiile art.2 alin.11 din Legea 146/1997 coroborat cu art.20 alin.1 şi 3 din Legea 146/1997 şi respectiv pe dispoziţiile Decretului-Lege nr. 167/1958 în privinţa celor 2 excepţii; art.35 din Legea 7/1996 şi 37 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rectificarea.

Pârâtul K. J. nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus la dosar cererea ataşată f.65, prin care arată că este de acord cu acţiunea reclamanţilor.

Apoi, la data de 10 iulie 2012 (f.160 dosar) depune şi o întâmpinare prin care îşi menţine aceeaşi poziţie procesuală, cu argumente suplimentare.

Ceilalţi pârâţi – deşi legal citaţi – nu s-au prezentat  la  judecarea cauzei şi nu şi-au făcut nici o apărare.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine cele ce urmează:

La data de 1 septembrie 1992, sub nr.4447, Notariatul de Stat M. a autentificat un act complex, în care au fost părţi pârâţii K. M., K. J., C. I. şi K. M. - sen., după cum urmează (f.9 dosar).

Primul act îl constituie cel încheiat între coproprietarii K. M. şi K. J., care au înţeles să dezmembreze imobilul situat administrativ în loc. B. – Str. T. V. – Nr. - şi -, înscris în C.F. nr.553/II B., cu nr.top.36/1 având înscrise 2 case de locuit şi teren în suprafaţă de 4506 m.p., în două parcele:

parcela I cu nr.top.nou 36/1/1 casă de locuit corp A, cu teren în suprafaţă de 2678 m.p. şi

parcela II cu nr.top.nou 36/1/2, casă de locuit corp B, cu teren în suprafaţă de 2303 m.p.

Apoi, coproprietarii K. M. şi K. J. au vândut /prin acelaşi act, subsecvent dezmembrării/ reclamantului corpul de clădire situat administrativ la nr. -, purtând după dezmembrare nr.top. 36/1/2, casă şi teren de 2303 m.p.

În ceea ce priveşte corpul A de clădire, situat administrativ la nr.60 şi înscris în C.F. sub nr.top nou 36/1/1 cu teren de 2678 m.p., coproprietarii K. M. şi K. J. l-au donat pârâtei K. M. - sen. prin acelaşi act autentic.

La rândul său, această din urmă pârâtă a  vândut imobilul situat administrativ la nr.60, înscris în C.F. 553/II cu nr.top.36/1/1, casă şi teren în suprafaţă de 2678 m.p. pârâtului B. L. T. (conf.f.26 dosar).

Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii nu au invocat temeiul juridic al acţiunii lor ci au făcut trimitere la două acte normative.

Pe parcursul judecării cauzei instanţa atras atenţia reclamanţilor şi le-a pus în vedere să îşi motiveze acţiunea în drept pentru ca, în raport de temeiurile ce se vor arăta, să se poată stabili probatoriul ce se impune a fi făcut în cauză şi pârâţii să îşi poată face apărarea .

La data de 8 decembrie 2011 reclamanţii au depus la dosar memoriul ataşat fila 53 şi următoarele, în care arată faptul că acţiunea lor are ca obiect nulitatea absolută şi parţială a actelor juridice şi a documentaţiei întocmite în anul 1992. Din nou, nu indică textul legal pe care îşi întemeiază cererea , arătând însă că „ prin documentaţia de dezmembrare nu se poate crea o situaţie nouă adică să se fixeze un alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori în momentul când a operat transmisiunea”.

Din analiza primului capăt de cerere instanţa constată că, în primul rând, reclamanţii – deşi terţi faţă de operaţiunea de dezmembrare  - solicită anularea acesteia . Această dezmembrare s-a realizat de către proprietarii tabulari de la acea dată K. M. ( fostă K.) şi K. J., pârâţi în cauza de faţă, cu scopul cel mai probabil de a facilita următoarele operaţiuni juridice pe care intenţionau să le facă cu privire la imobil şi cu păstrarea drepturilor lor de coproprietate .

În această situaţie se apreciază că reclamanţii nu justifică nici un fel de legitimare procesuală activă pentru a solicita anularea acestei operaţiuni, făcută în baza documentaţiei de dezmembrare acceptată de foştii proprietari .

În ceea ce priveşte donaţia făcută  de aceeaşi coproprietari, în favoarea pârâtei K. M. - sen. , din nou, din perspectiva dispoziţiilor legale ce reglementează cazurile şi condiţiile în care o donaţie se poate desfiinţa ( art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă) , reclamanţii nu au legitimare procesuală activă pentru a solicita aceasta, cu atât mai mult cu cât părţile din contractul unilateral de donaţie sunt  în  viaţă iar între acestea şi reclamanţi nu există nici un grad de rudenie. Prin urmare, neavând o justificare legală să solicite anularea actelor juridice sus arătate acţiunea reclamanţilor se va respinge pe acest considerent.

În ceea ce priveşte desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare prin care pârâţii Bordei au devenit proprietari , încheiat la data de 7 mai 1997 şi autentificat de B.N.P. L. F. , astfel cum se poate constata reclamanţii nu sunt părţi contractante iar din actele dosarului instanţa nu a putut reţine nici un motiv  - din cele legal prevăzute – care să atragă nulitatea absolută a actului atacat.

Deşi temeiul de fapt pe care reclamanţii îşi întemeiază acţiunea ar putea constitui, în cel mai bun caz , un motiv de nulitate relativă cu privire la actul atacat,  în această situaţie acţiunea în declararea nulităţii relative este prescriptibilă. Aceasta înseamnă că nulitatea relativă trebuie invocată (pe cale de acţiune sau excepţie) în termenul de prescripţie de 3 ani , începutul prescripţiei acestei acţiuni fiind reglementat de art. 9 din Decretul nr. 167/1958).

 Această regulă se justifică prin aceea că nulitatea relativă, fiind instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, urmează să cedeze în faţa intereselor generale pe care le asigură instituţia prescripţiei extinctive. Necesitatea de a asigura certitudine şi siguranţă circuitului civil vizează şi cauzele de nulitate relativă, această necesitate fiind mai puternică decât nevoia de a asigura ocrotirea unor interese individuale.

Din toate probele dosarului rezultă , cu certitudine , faptul că la data la care reclamantul C. a devenit proprietar prin vânzare-cumpărare asupra imobilului din litigiu, şi anume anul 1992, a avut în posesie şi are şi în prezent documentaţia de dezmembrare contestată. Până la înregistrarea prezentei acţiuni nu a înţeles să o combată, deşi pe rolul acestei instanţe mai are un litigiu ce vizează graniţa dintre imobilul reclamanţilor şi al pârâţilor B.

Din această perspectivă , potrivit dispoziţiilor art. 9 din D. nr. 168/1958 şi în acord cu jurisprudenţa şi doctrina în materie , acţiunea reclamanţilor , ce vizează desfiinţarea titlului de proprietate al pârâţilor B. , formulată după aproape 20 de ani de la data la care au cunoscut actul de dezmembrare ce a stat la baza operaţiunilor juridice făcute ulterior, este prescrisă. Pe cale de consecinţă, instanţa găseşte întemeiată excepţia prescripţiei invocată de pârâţii B. şi urmează ca şi acest capăt de cerere să fie respins.

În conformitate cu prevederile art.34 şi 35 din Legea nr.7/1996 – aplicabilă litigiului de faţă  - „ Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului…. (1) Acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, va fi imprescriptibilă „.

Din analiza prevederilor Legii nr. 7/1996  rezultă că o acţiune în rectificare  a menţiunilor de carte funciară poate fi admisă atunci când a fost pronunțata o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila prin care să se fi constatat vreuna din cele 4 situații enumerate de  art. 34 din Legea nr. 7/1996 . Aceasta înseamnă că , înainte de a se dispune rectificarea menţiunilor de carte funciară , instanţa trebuie să fie sesizată cu un capăt de cerere pe fondul cauzei.

Cum în cauza de faţă s-a constatat că dreptul material cu privire la acţiunea pe fond s-a prescris aşa încât şi capătul de cerere privind rectificarea urmează să fie respins.

Consecinţă a soluţiei pronunţate cu privire la acţiunea reclamanţilor, reţinând culpa procesuală exclusiv în sarcina acestora, în baza dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă reclamanţii vor fi obligaţi să plătească pârâţilor B. cheltuieli de judecată în sumă de 8700 lei, ce reprezintă onorariu de expert şi de avocat.

Domenii speta

Spete similare