Condiţiile confirmării planului de reorganizare. Votul creditorilor asociaţi

Constată că prin raportul depus la data de 13 septembrie 2013 administratorul judiciar CITD solicitat confirmarea planului de reorganizare al debitorului S.C. EL S.R.L.

În motivare se arată că planul a fost votat de două categorii de creditori din trei întrunind toate condiţiile impuse de lege pentru a fi confirmat.

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine în fapt că la data de 12 septembrie 2013 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. EL S.R.L.  în cadrul căreia s-a pus în discuţie aprobarea planului de reorganizare propus de către administratorul special. Potrivit procesului-verbal întocmit cu acel prilej în favoarea planului au votat două categorii ( creditorii garantaţi şi cei chirografari ), fiind respins de creditorii bugetari.

Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiţii necesare şi suficiente pentru ca un plan să fie confirmat. Întrucât nu există vreo creanţă nedefavorizată, se impune examinarea condiţiilor amintite prin raportare la existenţa a trei grupe de creditori.

Prima condiţie instituită de legiuitor îşi are izvorul în caracterul de contract juridic al planului de reorganizare întrucât impune realizarea acordului de voinţă din partea creditorilor. Ea nu poate fi examinată decât prin raportare la dispoziţiile art. 100 în care este prevăzut mecanismul votului.

Potrivit alineatului final creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei de capital pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât li s-ar acorda în caz de faliment. Scopul urmărit de legiuitor prin instituirea respectivei interdicţii decurge din dorinţa de a împiedica crearea unui avantaj în favoarea acestora datorită dublei poziţii pe care o ocupă : creditori şi persoane care controlează debitorul.

Planul de reorganizare prevede plata către toţi creditorii chirografari a jumătate din valoarea creanţei înscrise în tabelul definitiv de creanţă, în această categorie incluzându-se şi cei doi asociaţi  EGS şi EC în favoarea cărora a fost prevăzută suma de 1.091.736 lei, respectiv 957.945 lei. Cuantumul participaţiei deţinute la capitalul social al debitorului de către cei doi creditori conduce la concluzia certă că aceştia controlează în mod direct debitorul, astfel încât în privinţa votului exprimat devin incidente dispoziţiile mai sus amintite.

În cuprinsul planului de reorganizare nu a fost făcută o simulare referitoare la gradul de îndestulare a creditorilor în ipoteza în care s-ar dispune trecerea în faliment a debitorului, deficienţă ce se impune a fi reţinută şi prin raportare la dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. E raportate la art. 95 alin. 5 lit. d ). Determinarea cuantumului în care ar fi îndestulaţi cei doi creditori în ipoteza declanşării procedurii de faliment poate fi însă apreciată ţinându-se seama de regulile prescrise de art. 121 şi 123 din Legea nr. 85/2006.

Examinarea coroborată a celor două dispoziţii legale conduce la concluzia certă că cei doi ar primi vreo sumă de bani numai în măsura în care ar fi îndestulaţi toţi ceilalţi creditori. Chiar dacă fac parte din categoria creditorilor chirografari, distribuirile către aceştia nu ar fi făcute în mod egal din moment ce legiuitorul a înţeles să plaseze creanţele subordonate la ultima distribuire ( art. 123 pct. 9 lit. a ).

Singura condiţie impusă de lege este calitatea de asociat semnificativ a creditorului şi reţinerea ca şi temei al înscrierii în tabelul de creanţe a unui contract de împrumut. Întrucât la prima condiţie s-a făcut trimitere mai sus, iar în cuprinsul declaraţiilor de creanţă depuse de ambii creditori se face precizarea că sumele pretinse reprezintă creditările făcute de cei doi în favoarea debitorului ( vol. II- declaraţii de creanţă ), este neîndoielnic că este întrunită ipoteza avută în vedere de dispoziţia amintită.

Aşa fiind, trebuie remarcat că valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului nu ar duce la acoperirea tuturor creanţelor creditorilor garantaţi, bugetari şi a celor chirografari preferaţi la distribuire de legiuitor în dauna celor subordonaţi. Admiţând că întreg activul deţinut de către debitor ar fi valorificat la valoarea stabilită prin planul de reorganizare – 5.376.597 lei ( fapt greu de crezut având în vedere situaţia economică actuală ), prin îndestularea categoriilor amintite s-ar ajunge la un rest de 1.902.526 lei ce s-ar impune a fi distribuit celor doi creditori.

Prin planul de reorganizare se prevede însă ca aceştia să primească cumulat suma de 2.049.681 lei, sumă ce depăşeşte cea stabilită prin aplicarea regulilor prevăzute de lege în cazul distribuirilor. Mai mult, dacă se ţine seama că desfăşurarea procedurii generează o serie de cheltuieli la care se adaugă onorariul administratorului judiciar se poate trage concluzia certă că acoperirea creanţelor s-ar face într-un procent mult mai mic.

Votarea în aceste condiţii a planului de reorganizare de către cei doi creditori s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 100 alin. final, dispoziţia fiind una de ordine publică. Tocmai de aceea, judecătorul sindic consideră că nu se poate reţine ca fiind valabil exprimat votul acestora, iar în absenţa realizării majorităţii absolute din valoarea creanţelor din categoria creditorilor chirografari, nu poate fi reţinută condiţia prescrisă de art. 101 alin. 1 lit. A.

 Referitor la condiţia impusă de punctul C vizează, ea urmăreşte respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil a oricărei categorii defavorizate de creanţe care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul că prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creanţelor deţinute de către creditor decât în caz de intrare în faliment, sens în care este şi definită noţiunea de tratament corect şi echitabil ( art. 101 alin. 2 ).

Nicio dispoziţie legală nu conduce însă la concluzia că este necesară acoperirea tuturor creanţelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare. O asemenea ipoteză pare chiar greu de imaginat în condiţiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioară deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezintă neîndoielnic unul de criză majoră în viaţa unei societăţi comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioadă de trei ani.

Aşa fiind, trebuie remarcat că prin planul de reorganizare creditorului PA i-a fost alocată suma totală de 318.113, 50 lei, creanţa sa fiind înjumătăţită. În măsura în care s-ar trece însă la falimentul debitorului şi la valorificarea imobilului asupra căruia are constituită garanţia creanţa sa stabilită în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe ar fi îndestulată în întregime. Tocmai de aceea, condiţia inserată la alineatul 2 litera a ) din amintitul articol nu este îndeplinită din moment ce planul a fost respins de către acest creditor.

Faptul că nu s-a făcut referire de către creditor la aceste aspecte ( în condiţiile în care a beneficiat de asistenţă juridică prin intermediul a doi avocaţi ) nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât legiuitorul a conceput condiţiile prescrise de art. 101 ca fiind de ordine publică şi inderogabile prin voinţa participanţilor la procedura insolvenţei.

Referitor la cea de-a cincea condiţie amintită judecătorul sindic reţine că în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura menţiune care ridică dificultăţi o reprezintă cea inserată la alineatul 6 litera B- obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi a surselor de provenienţă.

După cum se recunoaşte chiar de autorul planului de reorganizare ( fila 226 dosar ) încă din anul 2008 patrimoniul debitorului s-a caracterizat printr-o lipsă acută de lichidităţi, tendinţa descendentă menţinându-se constant cu excepţia anului 2010. Proiecţiile făcute de către administratorul special referitor la încasările rezultate din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar nu sunt susţinute de elemente suficient de puternice pentru a contura posibilitatea acoperirii datoriilor în perioada de executare a planului.

În măsura în care activitatea curentă şi cea preconizată în viitor ar genera un flux de numerar la nivelul estimat de către autorul planului s-ar fi impus reflectarea sa în scris cu evidenţierea clară a surselor majore de asigurare a lichidităţilor. Fără a pune la îndoială buna –credinţă a partenerilor contractuali nu se poate ignora faptul că în nici un contract nu se face menţiunea că debitorul s-ar afla în stare de insolvenţă, o atare precizare fiind reliefată numai pe ştampila aplicată contractelor încheiate cu AG.

În condiţiile în care art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie în mod clar obligaţia debitorului de a trece în toate actele şi corespondenţa ce emană de la el respectiva menţiune, omiterea inserării ei pune sub semnul îndoielii loialitatea debitorului faţă de cei doi parteneri contractuali. O asemenea împrejurare este de natură să conducă la concluzia precarităţii estimărilor făcute referitoare la realizarea fluxului de numerar, astfel încât judecătorul sindic consideră că nu este întrunită nici această condiţie.

Faţă de toate acestea, va respinge cererea de confirmare a planului de reorganizare, va dispune trecerea debitorului în faliment şi luarea măsurilor ce se impun.

In temeiul art. 107 alin. 2 din lege, va fi numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar  CITD, urmând ca acesta să îndeplinească atribuţiile pe care i le stabileşte în sarcină art. 25.

Domenii speta

Spete similare