Comercial : Insolvenţă. Închiderea procedurii. Antrenarea răspunderii administratorului debitoarei în temeiul art. 138 alin.1 lit. d) şi lit e) din Legea nr. 85/2006

Prin cererea introdusă la această instanţă sub nr. X/X/2008,creditorul A.F.P.M. BUZĂU ,a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitorului SC A C. OCM.

În motivarea cererii sale,creditorul a arătat că,în fapt,potrivit Titlului executoriu nr. X /2008,debitorul, datorează bugetului de stat suma de 56 572 lei, reprezentând: taxe,impozite contribuţii, dobânzi şi penalităţi aferente neachitării debitelor în termenele legale de plată.

Prin sentinţa comercială nr.X/ 2008 s-a admis cererea creditorului AFPM Buzău , dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitorului şi numirea administrator judiciar X,  precum şi celelalte măsuri prevăzute de lege în materie..

Ulterior,prin sentinţa nr.Y/2009, s-a admis cererea administratorului judiciar X, dispunându-se începerea procedurii falimentului debitoarei.

Hotărând astfel , judecătorul sindic a avut în vedere :

Din actele şi lucrările dosarului şi din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că debitorul înregistrează creanţe totale în sumă de 102 302,92 lei către trei creditori , între care se regăseşte şi creditorul reclamant, neavând de încasat sume de bani de la alţi debitori.

De asemenea,se reţine că societatea comercială debitoare nu a mai funcţionat din anul 2004,nu deţine bunuri mobile ori imobile din vânzarea cărora să poată fi satisfăcută creanţa şi nici lichidităţi spre a fi folosite în acest scop.

După depunerea tabelului definitiv consolidat al creanţelor, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei, F.I. Ana ,în temeiul art.138 alin.(1) lit. d) i e) din Legea nr.85/2006,în vederea obligării acestuia la suportarea întregului pasiv social, în sumă de 102 302,92 lei,întrucât nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale,nu a mai întocmit raportări financiare din anul 2004 şi până în prezent şi a ascuns o parte din activul societăţii,reprezentând disponibilităţi băneşti,în valoare de 5 764 lei şi stocuri,în valoare de 21 447 lei..

În acest sens,lichidatorul judiciar a arătat că refuzul nejustificat al foştilor  administratori de a depune documentele contabile poate fi apreciat ca fiind făcut în scopul dispariţiei unor documente contabile ce i-ar fi incriminat cu privire la apariţia stării de insolvenţă.

Pârâta F. I. Ana a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de antrenare a răspunderii sale ca neîntemeiată, invocând :

Potrivit art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului,persoană juridică,ajuns în stare de insolvenţă,să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere,precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului prin una din faptele enumerate de acest text de lege.

În cererea formulată,s-a specificat că se solicită atragerea răspunderii sale materiale,în calitate de fost administrator al debitoarei falite. În realitate,a arătat pârâta,ea nu a îndeplinit niciodată această calitate,de administrator. Ea a îndeplinit funcţia de preşedinte al acestei cooperative meşteşugăreşti,până în anul X, când, în conformitate cu hotărârea nr.X/ 2005, adunarea generală a hotărât alegerea unui alt preşedinte,care a îndeplinit şi funcţia de administrator,în persoana numitului R.I.M.. De la această dată,pârâta nu a mai avut nici o calitate în cadrul societăţii,nu a mai desfăşurat nici o activitate şi,ca atare,nu există temei legal pentru atragerea răspunderii sale.

În raport de aceste precizări, lichidatorul judiciar a formulat o nouă cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva fostului administrator al debitoarei, R.I.M., în temeiul art.138 alin.(1) lit.d) şi e) din Legea nr.85/2006,pentru suma de 102 302,92 lei,sumă ce reprezintă totalul creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor.

Întrucât de la domiciliul cunoscut citaţia a fost restituită cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă;noul proprietar nu permite afişarea”,fostul administrator, R.I.M. a fost citat prin publicitate, prin publicarea citaţiei în ziarul „Gândul”/ 2009, precum şi prin afişare la uşa instanţei.

În speţă,prin raportul întocmit de administratorul judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, s-a constatat că,la data de X/2004, această societate cooperatistă pe acţiuni avea înregistrate o serie de elemente de activ. Prin urmare,societatea debitoare dispunea de fondurile necesare achitării datoriilor,dar fostul administrator nu s-a preocupat în sensul încasării clienţilor,achitării datoriilor şi nici în sensul valorificării stocurilor deţinute de societate. Aceasta nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale,nu a întocmit raportări financiare din anul X şi până în prezent,a ascuns o parte din activul societăţii, reprezentând disponibilităţi băneşti în valoare de 5 764 lei şi stocuri în valoare de 21 447 lei,existând legătură de cauzalitate între fapta prevăzută de art.138 lit. d) şi e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi falimentul societăţii,iar condiţiile răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite.

Potrivit art.35 din Legea privind procedura insolvenţei,debitorul avea obligaţia să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile cerute de art.28 alin.(1),iar dispoziţiile art.1 alin.(1) din Legea contabilităţii nr.82/1991 instituie obligaţia pentru societăţile comerciale,societăţile /companiile naţionale,regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare,societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice de a organiza şi conduce contabilitatea proprie.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului,ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii. În acelaşi timp,art.73 alin.(1) lit.c) din Legea nr.31/1990 stabileşte în sarcina administratorilor răspunderea solidară faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi pentru corecta lor ţinere.

Din împrejurarea că fostul administrator al societăţii debitoare, R.I.M., nu a răspuns solicitărilor lichidatorului judiciar,deşi s-au făcut mai multe somaţii şi notificări la domiciliul acestuia şi nu a predat lichidatorului actele şi situaţiile contabile ale societăţii,ultima situaţie financiară întocmită şi depusă de debitoare fiind bilanţul contabil aferent anului X, rezultă că fostul administrator nu a respectat obligaţiile ce le reveneau conform art.1 din Legea contabilităţii,în sarcina acestuia putându-se reţine săvârşirea faptelor prevăzute de art.138 alin.(1) lit.d) şi e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor şi nepredarea contabilităţii către administratorul şi apoi către lichidatorul judiciar creează prezumţia că acestea lipsesc sau că nu sunt întocmite conform legii.

Cum această prezumţie simplă nu a fost răsturnată de către pârâtul R.I.M. care nu a dovedit o situaţie contrară,întrucât nu a prezentat lichidatorului judiciar actele contabile ale debitorului,acesta fiind în imposibilitate de a întocmi un raport amănunţit asupra stării debitorului, se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea unor fapte ilicite ce au avut drept consecinţă aducerea societăţii în stare de insolvenţă şi prejudicierea creditorilor.

Vinovăţia pârâtului rezultă din însăşi încălcarea dispoziţiilor legale,în sensul că,deşi avea anumite obligaţii stabilite în Legea contabilităţii nr.82/1991 şi în Legea nr.31/1990,acesta a exercitat atribuţiile de administrator social fără respectarea acestor obligaţii,dar şi din atitudinea fostului administrator de a nu preda către lichidatorul judiciar actele şi situaţiile contabile,deşi a fost notificat şi somat în acest sens.

Prejudiciul cauzat este cert,lichid şi exigibil şi el este dovedit de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvenţă, se află în imposibilitate de a-şi acoperi datoriile, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvenţă.

În contextul expus, s-a apreciat că sunt îndeplinite în sarcina pârâtului condiţiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care va admite cererea lichidatorului judiciar şi va obliga administratorul societăţii debitoare X, la plata întregului pasiv al debitorului,în sumă de 102 302,92 lei.

La data de X/2010, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenţei debitorului X, în condiţiile art.131 din Legea privind procedura insolvenţei.

Prin sentinţa nr. X/2010 s-a admis cererea lichidatorului judiciar, dispunându-se obligarea administratorului statutar R.I.M. la plata întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 102.302,92 lei , închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, radierea debitoarei din evidenţele registrului comerţului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi şi plata retribuţiei acestuia din fondul de lichidare.

Hotărând astfel , instanţa a avut în vedere :

Creditorii prezenţi au fost de acord cu închiderea procedurii, iar bunurile din averea debitorului  nu au putut fi identificate şi nici un creditor nu se oferă să acopere cheltuielile de administrare a procedurii , astfel că pricinii îi sunt incidente prevederile art. 131 şi art.136 din Legea nr. 85/2006.

1

Domenii speta

Spete similare